Un testament dat dracului

de Cosmin Leucuţa

 

Eu (…), aflat în deplinătatea facultăţilor mintale, declar că acesta este testamentul meu, şi cuprinde ultima mea voinţă în materie de succesiune.

Să trecem deci la treabă.

În calitate de executor testamentar în numesc pe (…). Numitul va duce la îndeplinire toate sarcinile pe care acest testament i le impune, împreună cu acele sarcini accesorii care sunt necesare pentru îndeplinirea celor principale. Să nu fie supărat că îl împovărez în asemenea hal şi să nu facă pe jidanu’, fiindcă va fi răsplătit pe măsură. Acuma el sigur rânjeşte, citind aceste rânduri.

Doresc ca la citirea acestui testament să fie prezente următoarele persoane: (…).

Este esenţial ca toate să fie prezente, în persoană. Lipsa oricăiera dintre ele, sau prezenţa vreuneia „prin reprezentant” se va considera ca o neîndeplinire de către porcul de executor testamentar a obligaţiilor sale. Subliniez că, în caz de neîndeplinire a obligaţiilor sale, va primi muie, în loc de răsplată.

Să continuăm.

Este dorinţa mea finală ca cei prezenţi conform listei de mai sus să fie aşezaţi pe scaune conform planului anexat testamentului. Exact conform planui, că altfel ne supărăm, şi ştii ce primeşti dacă mă superi. E clar ?

Okei. Să continuăm.

După ce toată lumea e aşezată, executorul testamentar va începe să citească celor prezenţi ultima mea voinţă, şi felul în care se va împărţi averea mea între ei.

 

Următorul text se citeşte tuturor celor enumeraţi în lista de mai sus, şi doar lor.

 

„Ţie, D., fiindcă erai doar o pată de spermă care, cumva, s-a transformat în fratele meu inept, profitând de faptul că nu eşti rezervatar, te înlătur de la moştenire ! Ha, fraiere ! Să te mai văd acum cum îţi plăteşti creditul acela pe care l-ai făcut în seara aia când am fost îm (…), şi am jucat la cazino, ca să o impresionezi pe curva aia plină de BTS-uri, ştii tu, blonda aia, nu mai ştiu cum o chema ! Pfai, ce n-aş da să-i văd faţa la cumnată-mea, când tipu’ ăsta vă citeşte rândurile astea ! Ha-ha-ha, porcule ! Aş da orice să fiu încă viu, ca să pot muri … de râs ! =))))) Cine-i muist acuma ? Şi ştii de ce fac asta, nu ? Fiindcă pot !

Trecând mai departe.

Nepotului meu R. îi las toate cărţile mele, cu condiţia să le citească pe toate în termen de un an de la moartea mea. Daca nu eşti în stare, dezaxatule, le donez, fără condiţii, celuilalt nepot, B., care probabil le va accepta cu bucurie, şi asta nu fiindcă ar fi cine ştie ce cititor – B., toţi ştim că eşti un analfabet – dar o va face să te calce pe tine pe nervi, fiindcă ştiu cât de mult vă iubiţi. Ştiu cât de mult ţi-ar plăcea să ai pe rafturile tale de snob ediţiile limitate ale lui Alan Moore, îmi aduc aminte cum te scăpai pe tine ca o babă când ţi le arătam. Aşa că treci la treabă. Ah, şi ca să fac lucrurile şi mai interesante, lectura va fi supravegheată de B.

Ţie, F., ştiu că ţi-am promis din tot sufletul că o să îţi las apartamentul meu cu 2 camere din (…), dar … m-am răzgândit. Nu primeşti nimc ! Cară-te dracului acasă !

Tovarăşe S., noi doi am petrecut ceva vremuri faine. Mai ţii minte când eram la tine în apartament, şi ai dat chefu’ ăla ca să sărbătoreşti că te-au dat afară de la lucru ? Doamne, cât am băut în seara aia. Şi apoi tu te-ai retras în baie, şi te-am prins încercând să îţi capsezi prepuţul ! Ha-ha-ha, Cristoase, aşa ai urlat când ţi-am dat peste mână şi ai apăsat din greşeală pe capacul capsatorului. Ţin minte cum s-au uitat la tine când te-am dus la spital =)))))))) Tu nu primeşti nimic. Vroiam doar să râdem puţin.

M., tu primeşti toate cele 2000 de DVD-uri (inclusiv discul cu scenele tăiate din Constantine pe care mori să le vezi), fiindcă ştiu că eşti un cinefil. Îţi fac donaţia asta chiar dacă mă ţineai treaz nopţile alea lungi, iar eu dimineaţa trebuia să mă trezesc devreme să merg la lucru, în timp ce te uitai la filmele tale împuţite. Fă-ţi rost de o viaţă, trogloditule ! Ah, şi poate ar trebui să menţionez faptul că toate discurile sunt zgâriate, dincolo de posibilitatea de a putea fi vizionate.

Tu, O., primeşti sistemul meu digital, cu tot ce cuprinde el: cele trei monitoare legate în serie, blocul cu matrici, deck-ul, etc. etc. Ştiu că deja salivezi, ha ? Bucură-te de felul în care arată, fiindcă nu mai e bun de nimic. Ce bine m-am simţit atunci când am ars procesoarele, şi când am topil lentilele … Moşule, tu dai un nou sens sintagmei „parazitism social”. Doar nu crezi că eu, dintre toate persoanele o să îţi dau ţie, dintre toate persoanele, ceva pe gratis ! Ar trebui să mergi la un control, dacă ai crezut asta ! =))))))))))

Acum, probabil că vă întrebaţi cu toţii cine e blonda care stă în mijloc, pe primul rând. Păi, probabil că şi ea se întreabă cine sunteţi voi. O să lămuresc pe toată lumea. Ea este V., soţia mea. V., ei sunt familia mea. Fraţi, nepoţi, prieteni, şi … bruneta de lângă tine e şi ea soţia mea. O cheamă P.

Da, ştiu, nu se poate spune despre mine că sunt un bărbat cuminte, dar nici voi nu v-aţi purtat exemplar cu mine.

Dar ele nu au nicio vină. Ambele sunt de bună-credinţă (adică ignorante). Prin urmare vor împărţi cota de moştenire care le revine (şi care, după calculele mele, ar constitui aproape toată averea mea). Dar, fiindcă tu, V., m-ai obligat să mă căsătoresc cu tine împotriva voinţei mele (ştii tu de ce), şi fiindcă tu, P., te-ai culcat cu fratele meu, H. – A., ştiu că eşti lângă el, plezneşte-l pe porcul ăla adulterin –, şi după aceea m-ai făcut pe mine să mă simt vinovat pentru că ai avortat copilul lui, v-am făcut amândurora o surpriză. Înainte să mor, am vândut tot ce aveam (cumpărătorii or să vină să colecteze totul în scrurt timp) şi cu banii pe care i-am obţinut am cumpărat o superbă vilă la malul oceanului, pe care o puteţi împărţi între voi. Zic că o puteţi împărţi fiindcă asta va trebui să faceţi, la propriu. Vila nu se poate vinde. Am donat folosinţa ei pe o perioadă de 20 de ani unui orfelinat. Din păcate, pe când expiră această perioadă, casa nu va mai valora nimic. Malul pe care a fost construită se erodează foarte repede, aşa că din punct de vedere economic, vila e o foarte proastă investiţie. Dar vila arată foarte bine, o să vedeţi. Puteţi merge să o vedeţi. Are două etaje, şi încăperi largi, cu ferestre înalte şi draperii de mătase care se zbat când trece vântul prin ele, parchet din lemn de cireş japonez … aşa cum îţi place ţie, V. Sunt sigur că o să vă descurcaţi voi cumva.

Restul … sincer acuma, chiar credeaţi că primiţi ceva ? La ce gunoaie stradale sunteţi, şi cât de bine ne-am înţeles, voi chiar aţi crezut că primiţi ceva ? =))))))))) Niciodată nu am subestimat prostia umană, şi mă bucur de asta. =))))))))) Acasă cu voi, lua-v-ar dracu’ de paraziţi ! Marş la lucru, nu la întins mâna.

Ce oameni, în pula mea !

Aaaşa … păi cam asta ar fi. Vă mulţumesc că v-aţi învoit de la lucru şi de pe la ce întâlniri importante mai aveaţi astăzi, pentru a veni aici.

V-am ţucat, şi vă aştept să vă alăturaţi mie.”

 

Okei moşule, cam asta a fost tot. După ce pleacă porcii ăia, eşti liber şi tu.

 

Scris în întregime, şi semnat astăzi, XIII.VII.MMXI.


1 Comments

  1. Pingback: www.egophobia.ro EgoPHobia #35 / sumar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.