libris.ro

Mesia al terorismului

[Ion Buzu, 3 ml de Konfidor, Casa de pariuri literare, Bucureşti, 2013]
 

de Ştefan Bolea

 

1.   Anima lui Buzu este fie junkie („ochii încep a-mi lăcrima și am senzația/ că‑s femeia din Reqviem for a dream [sic!] care înghițea pastile/ pentru a sta trează și a slăbi în timp/ ce se holba săptămîni întregi la emisiunea preferată” – Holiday session, 3), fie sinucigaşă („Ajung pe un pod și văd farurile altei mașini,/ îmi vine în minte scena din romanul lui Camus,/ cînd personajul principal a văzut o femeie care s‑a/ aruncat în Sena și acesta nu face nimic pentru a o salva,/ mă întorc cu fața spre marginea podului/ și decid să fiu eu femeia din textul lui Camus, iar/ șoferul – personajul principal” – Nici un cadavru scos din portbagaj). Putem bănui că pentru eul liric al poetului moldovean, femeia fatală, cea care-l va duce la ruină sau îl va salva, este Marla Singer. If I did have a tumor, I’d name it Marla.

 

 

2.            Sculptând în sine instinctul morţii – pentru orice nihilist destrudo e sfânt!–, acelaşi eu liric face experienţa paranoiei. „o apuc la 3 a.m. pe un frig/ cumplit/  spre lac pentru a mă arunca în el/ și‑l găsesc înghețat;/ sar cu picioarele, lovesc cu pietre încercînd să sparg gheața/ și nimic,/ „nenorociții, mi‑au tras‑o și de data asta.“ (la 3 a.m. pe un frig cumplit) Cine sunt aceşti „nenorociţi”? Probabil aceleaşi personaje care privesc de la înălţime înjunghierea mişelească a lui K. Doar că la 3 a.m. au conchis – cu eleganţă – că suferinţa vieţii e preferabilă lui rigor mortis.

3.   Dacă eşti productiv şi eficient, te vom accepta în sânul nostru. Atunci când refuzi să gândeşti ca un sclav, când ochii tăi se deschid şi ceva asemănător trezirii te bântuie, vei deveni un gândac, pe care ne vom grăbi să-l exterminăm: „am tras imediat concluzia că Gregor a devenit un monstru/ fiindcă a dormit în ziua în/ care trebuia să plece la serviciu,/ de atunci a devenit un monstru pentru ceilalți/ și părinții se îngrozeau cel mai tare/ cînd vedeau că nu le mai ajung banii și Gregor nu are un serviciu” (Subtitrări în întuneric).

4.   Arta poetică. În maniera lui Camus (care este menţionat de trei ori în volum), Buzu iniţiază mitul lui Konfidor, în care oamenii sunt gândaci pe care o divinitate (gnostică?) doreşte să-i stârpească. Mai mult, în timp ce otrăveşte victimele, zeul Criminal ingerează accidental puţin venin (ca şi cum s-ar deschide puţin uşa la duşurile din Auschwitz…). Dacă religia ne învaţă că faţa omului e sfântă, această nouă mitologie ne arată că ea e damnată. Suntem după chipul şi asemănarea bestiei? Nici măcar! Suntem asemenea gândacilor porniţi pe ultimul drum. „Stropim curpenii de cartofi cu 3ml de Konfidor dizolvat în 10L de apă,/ în curînd gîndacii vor cădea, unul cîte unul,/ doar trei ore și gîndacilor li se va face rău și vor muri;/ ei nu pot vomita cînd li se face rău./ Mie și lui Andrușa ne curge otrava pe spate,/ nenorocitele de mașini de stropit sînt crăpate./ «Auzi Andrușa, nu ți‑a trecut prin cap/ că acolo sus cineva încearcă să ne extermine la fel cum noi facem cu acești/ gîndaci,/ să ne stropească și el cu un fel de otravă,/ nu chiar Konfidor,/ dar ceva cu efect îndelungat,/ să ni se facă rău de tot, dar să nu murim îndată,/ și la rîndul lui să‑i fie crăpată mașina sa de stropit,/ să‑i curgă și lui otrava pe spate.“ (3ml de Konfidor)

5.   Uneori Buzu aminteşte de mesajul piesei Love Terrorists de la Tiamat, ceea ce ne trimite cu gândul la constatarea schopenhaueriană că erosul este fundamental şi că toate celelalte activităţi umane (chiar şi terorismul) stau în slujba instinctului sexual, chiar dacă par să se împotrivească, chiar dacă opera lor este întunecată. „Aș arunca vreo instituție în aer,/ aș crea un templu secret,/ te‑aș răpi intr‑un ritual,/ te‑aș smulge din mulțimi,/ ți‑aș pune cu dragoste pistolul la tîmplă./  Îți spun,/ pentru/ tine/ aș deveni cel mai crunt terorist” (Sunt mîna care apare din umbră). Un fel de Lasă-ţi lumea care în 2013 trebuie rescris cu mâna pe trăgaci sau pe fitil.

6.   Chuck Palahniuk, cu personajele sale puternice (aproape mitice) Tyler Durden şi Buster „Rant” Casey, este pentru Buzu un fel de idol (având o influenţă la fel de intensă ca în romanul Recolta roşie de Răzvan T. Coloja). „Am hotărît să iau lecții de șofat cînd citeam Rant de Palahniuk,/ doream să simt/ toată tensiunea aia cînd apeși pedalele și manevrezi volanul,/ nu am fost niciodată într‑un accident rutier,/ mai ales unul provocat de mine în mod conștient” (Reflexe bine antrenate). Observăm aici trecerea de la ideaţie la acţiune, pe care o practică anarhiştii (şi care lui Buzu i se potriveşte) şi care a creat clasicul conflict dintre „intelectual” sau teoretician şi cel care apasă pe trăgaci. Uneori trebuie să apeşi, mai mult, trebuie să-ţi goleşti încărcătorul!

7.   Îl vedem pe tânărul poet (sau, mă rog, pe alter ego-ul său poetic) cochetând cu capitalismul şi prestând diverse job-uri, dintre care cel mai amuzant este cel de copywriter. „Noul meu serviciu constă în a scrie/ 45 de texte de 300 de cuvinte,/ scriu doar despre jaluzele, nimic mai mult, asta a fost înțelegerea,/ ceva despre care nu‑i nimic de scris/ … / Camus și Cioran m‑ar bate prietenește pe umăr fiind mîndri de mine,/ am înțeles lecția finală a inutilității. Am scris despre jaluzele de care se folosesc filosofii,/ din bambus pentru stare zen,/ din lemn pentru stare de sălbăticie,/ din metal pentru stare de închisoare;/ jucătorii de poker online folosesc jaluzele cu telecomandă că‑s leneși,/ prea leneși/ pentru a le regla cu propria mîna,/ cît despre poeți, ei se îmbată, vomită, rag și aruncă blesteme la cer/ și nimeni nu are nici o idee fiindcă jaluzelele le sînt mereu trase” (Jaluzele). Nu este de mirare că eul liric scuipă în pahar în timp ce scrie textele, pentru că şi reclamele sale sunt un fel de flegmă în ochiul de Moloh al sistemului.

8.   Ultimul text al volumului aduce în prim plan o imagine superbă, a unui Mesia al terorismului, al unui sfânt care vrea să fie folosit ca bombă, pentru a pune capăt cultului absurd al muncii, eficienţei şi producţiei, blestemul civilizaţiei noastre, mai mult, blestemul naturii noastre: „Oamenii mei vor pune fitile în oasele mele și le vor folosi ca dinamită./ Îmi vor turna sîngele în sticle/ făcînd Molotovuri/ … / Oamenii mei îmi vor folosi corpul pentru a arunca în aer clădirile/ în care cu toții ne‑am văzut anii împușcați în cap” (Fitile în oasele mele).

 

 

libris.ro%20

1 Comments

  1. Pingback: www.egophobia.ro EgoPHobia #38 – sumar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *