Dependență nemortală

de Mihnea Avram

 

Capitolul 1

 

Mick se holba în gol, în timp ce asculta foarte atent vocea groasă de la telefon. Veștile erau, într-adevăr, foarte proaste. Oare mai avea grămada aia de bani pe care a ascuns-o acum câteva luni? În camera lui era o dezordine ordonată, cum îi plăcea lui să zică. Știa unde e fiecare lucru, chit că era sub mormanul de haine sau sub birou, dar de data asta nu găsea nici în ruptul capului bancnotele alea nenorocite. Simțea cum panica i se instala încet în ceafă; și avea și de ce, nu poți alimenta o dependență fără bani. Era un cerc vicios foarte scurt și dureros. Începu să arunce hainele în sus, poate banii erau printre ele, căută prin buzunarele blugilor, dar în curând opțiunile sale s-au redus la zero. Acum stătea în picioare pe canapea, scrutând camera așa cum un rege din antichitate își savura imperiul. Încerca să-și cântărească opțiunile, dar erau foarte puține. Chiar în acel moment, tatăl său întră în cameră.

– Dumnezeule, Mick. Ți-am zis de nenumărate ori să faci curățenie în camera asta. Parcă ar fi o cocină.

– Tată, tată, lasă-mă acum, n-am timp de predicile tale nesfârșite. Caut ceva foarte important.

– Păi dacă era ordine, probabil ai găsi acel lucru mai repede. Ce cauți mai exact, poate pot să te ajut?

– Uh, uh, nimic important. Auzi, dacă tot vrei să mă ajuți, nu vrei să-mi împrumuti niște bani?

– Haha, fiule, bună încercare, dar știi cum merg lucrurile. Dacă vrei bani de cheltuială, trebuie să-i câștigi singur. Nu vreau ca atunci când o să fi adult…

Mick nu-l mai auzea pe tatăl său, încerca deja să găsească alte opțiuni. Și cine să-l ajute dacă nu cel mai bun prieten?

 

Capitolul 2

 

David era și el ascuns în camera sa semi-întunecată, ca orice adolescent care se confruntă cu aceiași problemă ca Mick. Cei doi stăteau pe scaune, în poziția celebrului Gânditor, căutând o soluție viabilă.

– Deci, pot să-ți dau doar atât, spuse David arătând spre cele două bancnote din mâna sa, dar până luna viitoare, când vine transportul următor. Mai mult n-am.

– Da, ai avut noroc că ai avut bani pentru doza de luna asta. Eu n-am putut să strâng deloc, spuse Mick holbându-se iar în gol.

– Păi asta pățești dacă vrei toate sortimentele. Ți-am zis, te concentrezi doar pe unul și rămâi cu el până când vrei să-l schimbi. David începuse să fie puțin fustrat de situație și era clar că problemele sale cu furia nu erau în trecut. Faptul că își ridică vocea îl supără pe Mick.

– Uite ce e, David, nu vreau nimic de la tine dacă faci un caz atât de mare din asta!

– Scutește-mă, omule, tu ai venit să ceri ajutor, nu te-am întrebat eu. Nu e vina mea că nu poți să ai grijă de bani și cumperi toate porcăriile. Și pe deasupra, ieși în fiecare noapte cu prietenii tăi ciudați ca să beți și să stai cu prietenă-ta.

– Da? Măcar eu am prieteni. Tu nici măcar nu vorbești cu fetele pe Facebook. Ești un ratat! țipă Mick și ieși ca o tornadă din camera lui David.

– Ce tolomac, spuse David pentru el însuși.

 

Capitolul 3

 

Mick devenea din ce în ce mai disperat, mergea șușotind pe stradă, uitându-se numai în jos. Privirea o ridica din când în când, doar ca să vadă dacă merge în direcția potrivită. Se îndrepta spre apartamentul prietenei sale Jess, sperând că poate se îndură ea să-i împrumute banii. Ușa se deschise și Mick o zbughi înăuntru, înainte ca Jess să zică ceva.

– Dumnezeule, Mick, ce dracu faci? Arăți ca un dezastru ambulant.

– Bună, Jess. Mi-a fost dor de tine.

– Da, și mie, șuieră Jess, știind parcă că Mick vrea să-i ceară ceva.

– Auzi, pisi, am și eu nevoie de o favoare. N-ai să-mi dai niște bani? Nu mult și promit că o să-i primești înapoi într-o săptămână, maxim două. Hai, te rog, chiar am nevoie de ei urgent.

– Iar, mă? Dă-o dracu’ de treabă, iar îți cumperi porcăriile alea? Căcat, știam că nu te-ai lăsat. Mai vii la mine și cu aburelile astea. “Hai pisi, mi-a fost dor de tine”, îl imită Jess în batjocură.

– Haide, Jess, ești singura care mă poate ajuta. Promit că e ultima oară, e ultimul număr. De luna viitoare mă las.

– Nu! Întotdeauna zici că e ultimul număr, că te oprești! țipă Jess. Dar luna viitoare te duci și începi altă serie. Nu, gata! Ieși afară, din apartament și din viața mea! Șiroaie de lacrimi îi curgeau deja pe obraji.

Mick decise să o lase baltă deocamdată, să se calmeze. Îl va primi înapoi. Îl iubea. Dar asta nu-i rezolva problema, avea nevoie de banii ăia azi. Putea totuși să apeleze la…

 

Capitolul 4

 

Jasper, omul cartierului, conducătorul găștii de noncomformiști și un ticălos de clasa întâi. Nu era omul la care te duceai în mod normal să împrumuți bani, nici măcar să ceri o țigară, dar Mick era disperat. Nu a avut de-a face mult cu Jasper, și nici nu-l cunoștea prea bine, dar îi știa prea bine reputația. Mai ales dacă nu îi va înapoia banii la timp. Îl găsi pe micul delincvent exact unde își petrecea veacul, la intersecția din cartier.

– Uhm, salut, Jasper. Pot să vorbesc ceva important cu tine?

– Stai, stai, meștere, nu vezi că dau un mesaj? zise acesta, cu o țigară de foi în gură și tot manevrând un telefon de nouă generație. Ia zi, cu ce te poate ajuta băiatu’, vrei telefoane noi, nu sunt șutite să știi, sunt curate, merg perfect?

– Nnu, nu vreau telefoane. Vreau niște bani, azi, adică acum.

– Ah, frate, și tu? Luna asta v-a lovit greu, eh? rânji Jasper către Mick. Gata, moșule, știu exact cât ai nevoie, stai calm. Uite, ăștia o să-ți ajungă pentru ultimul număr.

Mick dădu să ia banii, dar Jasper îl apucă violent de încheietură și scoase un mic briceag.

– Auzi, dar știi ce se întâmplă dacă nu mă plătești in două săptămâni, nu? O să te caut și o să te tai, amice.

– Da, știu. Stai liniștit, o să-ți aduc banii, zice Mick amuzat de briceagul minuscul.

– Bine, bine, puștiule. Acum dispari, îmi sperii restul de clienți. Hai, taie-o!

Faptul că nu mai era nimeni pe o rază de câteva blocuri îl amuză și mai mult pe Mick.

 

Capitolul 5

 

Nu, nu este posibil. De ce l-a omorât? Adică avea motiv destul de bun, dar… era prietenul lor.  Într-un fel, înțelegea de ce Dr. Manhattan l-a omorât pe Rorschach, a făcut-o ca să salveze lumea. Ce sacrificiu, ce dilemă morală. Este, posibil, cel mai mai bun sfârșit dintr-o serie de benzi desenate din toate timpurile. Excelent.

Mick mergea pe stradă citind ultimul număr din Watchmen, cu un zâmbet tâmp pe buze. Era fericit. Brusc un individ se apropie de el și spuse cu o voce foarte groasă:

– Salut, Mick. Am auzit de la niște surse foarte sus puse că vor să scoată o noua serie, ceva cu zombie, se va numi The Walking Dead sau ceva de genu’.

Brațele îi căzură pe lângă corp și un spasm ciudat îi puse stăpânire pe gât. Avea nevoie de bani luna viitoare.

1 Comments

  1. Pingback: www.egophobia.ro EgoPHobia #38 – sumar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.