cu un râu

de Constantin Virgil Bănescu

aştept şi aştept
să vină ea şi să mă ia în braţe

soarele răsuflă pe alee
mai luminos ca niciodată
mai departe

părul îmi iese tot
din găurile mici ale pielii
şi intră tot
în găurile mici ale pământului

sunt din nou lângă bocanci
cu un rîu dintr-o ureche într-alta
şi aştept şi aştept
să vină ea şi să mă ia în braţe