de Constantin Virgil Bănescu
aştept şi aştept
să vină ea şi să mă ia în braţe
soarele răsuflă pe alee
mai luminos ca niciodată
mai departe
părul îmi iese tot
din găurile mici ale pielii
şi intră tot
în găurile mici ale pământului
sunt din nou lângă bocanci
cu un rîu dintr-o ureche într-alta
şi aştept şi aştept
să vină ea şi să mă ia în braţe
cu un râu
2 thoughts on “cu un râu”