de Sorin Lucaci
în tine au început să crească fluturi
destul de vizibili prin pielea străvezie
acest lucru este indubitabil şi cred că s-a întâmplat într-o dimineaţă
fluturi uriaşi fluturele monarh (danous plexippus)
aşezat pe frunza de ceară ca o palmă într-o reţea de nervuri
şi corpul tău brăzdat de culori negru portocaliu
atinge tulpina cu indiscreţia curiozitatea turistului
în micile burguri londoneze
pe străduţe vechi pavoazate cu piatră de râu
admirând natura şi gravurile lui hogarth
şi unghiile cu care mi-am scrijelit pe maluri adevărul gol goluţ
răscolit de esenţele tari ale tamisei
le ascund în pumnii strânşi din care se preling picături
de sânge cum aş ascunde sunete stridente
în timpanele cu iz de ceară
în ultimul timp nu fac nimic altceva decât aştept ca cineva să mă îmbrăţişeze
într-o explozie de cicatrici
într-o explozie de fantasme să-mi spună dacă frumuseţea ta mic burgheză
îmi mai cotrobăie buzunarele căptuşite de emoţii de resentimente
cu privirile unor trecători mai mult decât plictisiţi
dacă inima ta îmi dezleagă nodul gordian şi-l fărâmă în patru
icoanele vechi gravate în lemn pe care s-au aşternut pânze de păianjen adulmecă umbra ştearsă a mătăniilor
şi pandantivele de la gâtul tău ars de soare simbolizând yantre hinduse
elefanţi aducători de noroc sau pur şi simplu frumuseţea savanei africane
într-o după amiază lipicios de caldă ce adoarme pe aripi de fluture