e-revista EgoPHobia
mamiferul negru adulmecă tristeţea să faci poezie pe marginea prăpastiei ca şi cum orice cădere în gol ar repeta la nesfârşit aceeaşi schizofrenie sălbatică aceeaşi fâlfâire cu iz rânced a aripilor aceeaşi mireasmă de insomnie nevrotică
de Sorin Lucaci numai în podul palmei se ascunde un noiembrie târziu numai în podul palmei se ascunde chircit de durere un noiembrie târziu ca o ghicitoare bătrână la marginea de sud a oraşului care-ţi citeşte linia vieţii şi-n schimbul unui bănuţ îţi spune că vei trăi până la 80 de ani că vei călatori […]
de Sorin Lucaci “Orbit a fost Irod privind pe Salomeea, fiica Irodiadei, jucând şi chiar inteleptul Solomon a fost orbit sufleteşte de femeile străine şi a greşit şi el înaintea lui Dumnezeu.” (III Regi 11, 3-4) suntem iarăşi aici ca în fiecare dimineaţă la mici intervale ne este servit ceaiul fierbinte pe o tavă uriasă […]
de Sorin Lucaci pentru că tu uzină cu aripi fabrică de omorât suflete îmi faci în fiecare dimineaţă nodul la cravata portocalie cu picăţele cu precizia unei maşini de tocat nemţesti siemens bosh îţi ascult discursul interminabil cu interminabile porţi de sânge ţâşnind dintr-o gură albastră cineva îţi duce gunoiul îţi aruncă vesela şi resturile […]
de Sorin Lucaci m-am născut undeva într-un cătun în ucraina aproape de cernăuţi noaptea vorbeam mult în somn după ce toată ziua spărgeam baloane rozalii de săpun în urechea bunicului “atcroite cniga” ţipa mama mereu în timp ce eu citeam “suferinţele tânărului Werther”
de Sorin Lucaci în tine au început să crească fluturi destul de vizibili prin pielea străvezie acest lucru este indubitabil şi cred că s-a întâmplat într-o dimineaţă fluturi uriaşi fluturele monarh (danous plexippus) aşezat pe frunza de ceară ca o palmă într-o reţea de nervuri şi corpul tău brăzdat de culori negru portocaliu
de Sorin Lucaci şi când vorbea dimitrie cu o grimasă în colţul gurii mă treceau fiori reci pe şina spinării se deformau ziua şi noaptea cu ultimele picături de sudoare pe fruntea statuii ecvestre a lui alexandr suvorov din tiraspol şi cântăreaţa aia ucraineană de jazz trecută bine de prima tinereţe,
[poem despre un om care suferă fără vină] de Sorin Lucaci tatăl meu bolnav în acel anotimp straniu citea ziarul cu gravitatea momentului hibernând în liniştea sa ierarhică iubea femeile pe tocuri înalte şi pentru acest fapt dorea să iasă cât mai grabnic la pensie