Şapte poeţi cu mine opt

de Alex Potcoavă

t.s.

am ajuns cu a mea în arad pe la prânz
în sfârşit o după-masă o noapte
şi încă o zi numai pentru noi
până noaptea la unu l-am
aşteptat pe vasile în joy’s să-mi aducă
cheile cămăruţei lui unde urma
să rămânem peste noapte
la unu noaptea am plecat noi spre
vasile dacă e acasă bine dacă
nu e acasă luăm stopul de la
boul roşu şi ne întoarcem în
timişoara
*
uşa lui vasile am găsit-o deschisă
intru cu prietena mea aprind
becul să vedem pe ce călcăm când
din pat se rostogoleşte t.s. şi
de sub t.s. sare iubita lui ce
faci bă ai venit mda am venit
*
şi eu care credeam că în noaptea
aia şi în ziua următoare o să am ocazia
să-mi dau în sfârşit seama
că a este iubirea vieţii mele
*
hai bă staţi îl aud pe t.s. şi tu fată
du-te şi ia de băut hai că mă duc pleacă
tipa la chioşc în pijamale
ce mai faci bă alex tot ai zis că vii la mine la
sat am iepuri ţuică puşcăm un
chef sub cerul liber borăşti unde vrei
da bă ca la cehov zic eu şi iubita mea
studiază tavanul ca la turgheniev
în sfârşit vine berea o combinăm
cu ţuică de bistriţa ne punem în
cap vorbim de rilke de o’hara de
vătraiu-n cap pe care şi l-a luat t.s.
de revelion după ce tipa în pijamale gravidă
în luna a treia l-a alergat prin toată
curtea că potoleşte-te dracu cu
pizdele tale cu tot mă ai pe
mine şi ce ai scăpat în mine
l-a încolţit fata frecându-se pe burtă
cu vătraiul înainte să-l pocnească între felinare
t.s. şi-a luat-o pe coajă ca-n harms
parcă şi văd scena
gagica l-a prins pe t.s. în
colţul gardului ridică vătraiul la el
îl pocneşte în moalele capului t.s. se
clatină face tiuk tipa se uită mai bine
la el să nu te mai aud cu tiuk şi iar
îl pocneşte t.s. nu se lasă şi iar tiuk
fata măi omule te-am rugat
şi iarăşi poc iar t.s. iarăşi tiuk şi tot aşa
până începe şi ăla mic din burta
fetei să facă tiuk moment în care
gagica îşi vâră adânc fierul în
ea îl învârte de două ori trage
şi-i aruncă lui t.s. plodul însângerat
în braţe zicându-le n-aveţi decât
dar dormiţi afară
*
t.s. îmi toarnă un alt pahar
iubita lui se duce la baie da bă asta-i femeia
mea păi ce-mi trebuie mie una de la
oraş numai cu fiţe-n cap e clar
că asta-i pentru mine sughite t.s.
şi ciocnim şi se luminează afară
când dăm stingerea şi ne
înghesuim în patul lui vasile
la marginea patului iubita mea apoi eu apoi t.s.
apoi a lui t.s. ăsta sforăie eu nu
că nu pot să adorm
*
dimineaţa la două radem restul de bere la
o cafea vine şi vasile de la o
înmormântare e vesel a dat peste
un popă mişto discutaseră despre
noica sau cioran nu mai ştiu
vasile dispare
îl aşteaptă popa la o vodcă
se face ora patru t.s. şi a lui
pleacă la autobuz să se întoarcă la
chesinţ la sat de abia ies ei pe uşă
că iubita mea e în pielea goală
iar eu cu faţa între picioarele ei trebuie
să ne grăbim avem tren peste două
ore peste două minute
se deschide larg uşa şi ne trezim
cu t.s. în mijlocul camerei
continuaţi continuaţi zice eu
am venit înapoi după o sticlă zice
o caută în bucătărie o găseşte
trece pe lângă noi când să iasă
se întoarce se uită la prietena mea
cum îşi rulase din cearceaf un cocon
se uită la mine cum mă scarpin pe burtă
ia o carte dintr-un teanc o răsfoieşte
bă alex pe asta ai citit-o e ca la
da bă t.s. dar acum e ca la mine
mă ridic eu gol din pat şi încui
uşa după el trag cearceaful de pe a
pierdem trenul
noaptea luăm stopul de la boul roşu
eu şi iubirea vieţii mele

puiu

maică-mea a fost miliţiancă
soră-mea singura şoferiţă de taxi
din oraş şi erau cincizeci
de taxiuri în tot oraşul conducea
o volga o sunau bişniţarii să-i ducă
de colo-colo când trăgeau ţepe
filmul era aşa în piaţa unirii e o
clădire cu două intrări
ei bine la intrarea
din faţă se întâlnea bişniţarul nostru
cu bişniţarul sârb
al nostru zicea dă blugii vinilurile încoa
urc să le duc şi-ţi aduc banii
sârbul aştepta ca fazanul
neştiind că şmenarul ieşea pe poarta
din spate unde trăgea la bordură soră-mea cu
taxiul şi ciau
*
de mic am purtat blugi am ascultat
ultimele discuri de dincolo
am copilărit deasupra unei pivniţe
cu sticle prăfuite ce nu găseai
în ele vin oţetit uleiuri gaz de
lampă otravă de şobolani din toate
astea amestecate am obţinut ceea ce
am şi scris pe etichetă – acidul dacic
poate mergem odată împreună la
pivniţă acidul dacic e tot acolo
cel puţin acolo l-am lăsat când am
plecat de acasă pe la cinşpe ani
şi m-am băgat cărător de scule
la phoenix
roadie de-al lor am fost câţiva
ani apoi n-am mai avut cu cine
şi ce să car nicu covaci şi compania
s-au tirat în vest ascunşi în
boxele de concert nu-mi închipui
cum au încăput în ele
*
m-am întors în oraş am stat la
un prieten ăsta locuia într-o fostă remiză de trăsuri a unui grof
într-un fund de curte atunci m-am
apucat de pictură i-am acoperit
tipului pereţii de sus până jos cu
tot felul de ghitarişti şi peisaje
hipiote podelele le-am tras în
albastru stropit cu stele galbene
tavanul l-am făcut verde şi ce
haios era becul spânzurând din
tavan ca o floare ciudată
şi singură pe câmpia aia mai
ales când ardea
*
revoluţia m-a prins dormind pe-o
bancă într-un parc a fost o iarnă
blândă altfel nu mă mai prindea
revoluţia
*
prin ’95 m-am angajat la o
fabrică italiană tăiam pielea de vacă
din care se coseau combinezoanele
piloţilor de formula 1
m-am căsătorit mi-a murit mama
am vândut apartamentul de deasupra
pivniţei mi-am luat o casă la
ţară
vino când vrei să-ţi aeriseşti
ochii sub caisul meu şi sub via mea
care-i a mea niciodată
n-am avut ceva al meu peste tot
am stat pe la alţii dar nu sub
caisul meu sub via mea vino
ca să nu mai vorbesc de cei doi pruni
din fundul grădinii care în
fiecare toamnă dau o vadră de
ţuică tare
bucuria mea e că am plantat
un vişin am săpat groapa la patruzeci
de centimetri am aruncat în ea
baligă de cal tot ce trebuie am
înfipt puietul am răsturnat
pământul
şi a înflorit
în altă zi am luat o potcoavă
uzată de la ăia care fac potcoave în
sat
n-o aruncaţi i-am rugat n-o daţi
la fier vechi daţi-o-ncoace să mi-o
pun la casă mi-au dat-o am
trecut-o prin bronz m-am gândit
la tine am prins-o în cuie am
scris sub ea alex pe stâlpul de
lemn al pridvorului
da chiar aşa ce să-ţi mai spun

fostul proprietar
când mi-a vândut casa mi l-a
lăsat pe grigore mi-a lăsat doi
stră-străbunici în fundul grădinii şi
un stup de albine în pod

grigore e un câine huski n-avea
omul ce să facă cu el grigore
cântărea 68 de kilograme şi nu se putea
mişca din pridvor aşa că unde să-l
ducă
e şi acum cu noi bine de atunci
a mai slăbit ceva

stră-străbunicii omului sunt
îngropaţi sub prunii din fundul
grădinii nu era cimitir în sat
când au fost ei sădiţi
şi după aia
nimeni nu s-a gândit să-i mute
de acolo sau poate au uitat
aşa că m-am gândit să-i las în
fundul grădinii poate s-au obişnuit

cât despre stup nevastă-mea
nu suportă albinele

am vorbit cu un bătrân
cum muţi un stup de albine mi-a zis
prinzi regina adică aia cu aripile mai mari
şi o muţi unde vrei tu
gaşca vine după ea
prima dată am prins un trântor a
doua dată o lucrătoare a treia am
prins-o de aripi de regină şi am
dus-o într-un fost staul de vite
unde mi-am aşezat atelierul de
pictură acolo am dus-o şi
gaşca de albine după ea
n-am treabă cu ele eu
pictez ziua iar ele ziua
circulă ne vedem seara oricum
la mine geamul e deschis tot timpul
*
nu mai ştiu nimic de soră-mea

nicu

maică-mea nu s-a oprit din săpat
decât atunci când capul îmi ieşise dintre
picioarele ei şi se bălăngănea pe sub fustă
ea ar fi vrut să ajungă măcar la
capătul rândului dar eu mă ceream
afară
mama a înfipt hârleţul s-a
întins între cuiburile de cartofi şi
m-a dat afară din ea
*
la şase ani ştiam să citesc era
vară eram pe vârful dealului cu oile
la sălaş mi-am scos din desagă o
carte primită de la învăţătorul meu
un volum de platon
ridicam ochii din când în când să văd de ce
latră câinii mai latră şi ei
aşa degeaba
n-am înţeles atunci nimic
din platon dar mi-am dat seama că e
ceva important
*
la primul meu cenaclu literar m-am
dus în opinci ăia au râs eu le-am
citit o poezie ăia au râs
*
am fugit la oraş am tras în gazdă
la un moş care asculta noaptea europa
liberă şi ţinea pe perete portretul lui
hitler la ăsta în chirie stătea şi un
miliţian când miliţianul a văzut
portretul a crezut că e lenin în tinereţe
*
am plecat de la moş fără
să-i plătesc chiria m-am mutat în
timişoara şi ca să-mi pierd urma am început să-i
trimit moşului scrisori din paris foarte simplu
găsisem o vedere cu ştampila poştei
din paris am tăiat un cartof l-am
pus pe ştampilă a absorbit tuşul l-am
apăsat apoi pe plic şi gata scrisoarea
din paris
*
în timişoara l-am găsit pe un văr
de-al meu student la politehnică
văruicul meu se ducea la facultate
călare pe cal asta era prin anii ’50
îşi lăsa calul la intrare legat de
un copac tăia câţiva ştiuleţi din lanul
de porumb de lângă clădirea politehnicii
îşi vedeau amândoi de treabă
peste un an omul a terminat studiile
şi-a dat examenul de diplomă
prezentând un proiect de o.z.n.
toţi profesorii din comisie s-au pus în cur că
ce-i asta iar el le-a demonstrat
punct cu punct ce-i asta ăia au
rămas în cur şi i-au semnat diploma
de inginer
*
apoi vărul s-a întors la noi în sat şi acolo
a murit în sălaşul lui de
pe deal singur printre cărţi şi păianjeni
*
la şapteşpe ani ai mei m-au chemat
înapoi să mă însoare
mireasa avea cinşpe ani şi nu-mi trebuia
nimic de la ea
am făcut nunta am aşteptat să vină
noaptea i-am spus copilei să se dezbrace
m-a ascultat fără să clipească
m-am întins lângă ea în pat am scos
sticla să mai beau ceva înainte
ea a adormit eu am sărit pe geam
am fugit la gară şi m-am suit în
primul tren
*
nevastă-mea m-a aşteptat doi ani
la ai mei în casă apoi a plecat şi ea
*
eu am ajuns într-un spital de
nebuni directorul mi-era prieten
mi-a dat o rezervă mi-a spus faci
ce vrei
*
m-am apucat să sculptez parcul
ospiciului s-a umplut de fierotaniile
mele pe una mi-o amintesc şi acum
am numit-o smucitură de trai şi
semăna cu coloana infinitului înfiptă
însă adânc în pământ
*
la casa asta de nebuni veneau des
prin anii ’70 cei de la phoenix marin preda
fratele lui cioran liiceanu
veneau mulţi era o oază de libertate
în care intra cine vroia şi pleca numai
cine nu ştia
de intrat era floare la ureche în fiecare
seară săreau gardul beţivii din birtul
de vizavi şi le futeau pe nebune prin
curte o grămadă de copii s-au născut
în spitalul ăla şi nu toţi erau ai
portarului
*
portarul ăsta era dumnezeul nebunilor
*
la nouă seara ieşeam la geamul rezervei mele
numai la timp să văd coborând
pe sfoară
o sticlă goală de vodcă îndopată
cu o bancnotă de
cincizeci şi în fiecare
seară urca sticla plină banii
rămâneau jos la portarul spitalului
sus începea porceala unui colonel
de securitate internat aici pe aceeaşi coloană
sonoră bătăi în uşă să vină
directorul să i-o sugă când
vrea colonelul dacă vrea colonelul
să vină nevasta directorului să i-o
sugă când vrea dacă vrea
să vină ceauşeştii să i-o sugă
când vrea el şi bine-nţeles
numai dacă vrea el
*
am plecat din spital numai bine
înainte să mă scrântesc şi eu
deşi nici până azi n-am aflat
unde-s
nebunii adevăraţi dar îmi dau seama
că nici tu n-ai cum să mă ajuţi

petre stoica

simt cum îmi crapă lemnăria capului
ca unei case bătrâne podul sub greutatea
porumbeilor morţi
găinaţul adunat ani de-a rândul se
prăbuşeşte în camere scheletele cu
oase aeriene mai plutesc un timp
care nu interesează pe nimeni
*
simt cum în mine plămânii
se desfac ca două aripi violete de înger
când prind sub ele fumul ţigării
şi zboară fără să ştie una de alta
de înger când eu mă aşez în fotoliu
şi-mi văd de moarte şi simt

chichere

*
a ajuns acasă spre dimineaţă s-a privit în
oglindă şi-a dat cu apă rece pe faţă s-a bărbierit
şi a căzut mort sub chiuvetă
*
l-au îngropat pe deal deasupra reşiţei
la aceeaşi înălţime cu apartamentul
de la etajul zece în care
rezemat pe masa din bucătărie
printre arsurile rotunde ale oalelor
a scris
orice femeie în negru este mama mea
iar eu sunt mortul ei drag
*
şi bătrâna l-a dus la groapă ca
orice mamă care ştie că oasele ei ar fi trebuit
să fie deja acolo să pregătească pământul
pentru ca fiul plecat pe ultimul drum
să nu ajungă la casa pustie
*
peste o săptămână bătrâna era tot acolo
şi sprijinea cu mâinile crucea în timp ce
ion era scos din pământ şi dus
să fie tăiat ca să se scrie undeva
că nu l-au rupt în bătaie doi jandarmi
pe stradă noaptea la patru
că a sărit un gard şi şi-a spart
totul în el când s-a prăbuşit dincolo
noaptea la cinci
şi toată lumea să fie liniştită
*
groapa a respirat oarbă câteva zile
înainte să închidă ochii asemenea unei
ferestre în care îţi uiţi
florile pe pervaz
*
mai ţii minte ioane cum alergau femeile
după tine
mai ţii minte ioane cum îţi scriai poeziile
pe unde te apucau
mai ţii minte ioane cum erau carpaţii fără filtru
mai ţii minte ioane cum nu-ţi mergea liftul
mai ţii minte ioane cum spuneai de cartea
tibetană a morţilor că ăia-s ca oltenii
le scutură morţilor capul să fie siguri că
tot sufletul a ieşit din ei
mai ţii minte ioane cum îţi ţâşnea sângele
când te-ai apucat să spargi lemne
şi ţi-a sărit o aşchie în gât
mai ţii minte ioane cum nu mai ai cum
să ţii minte
*
doar mormântul tău ca o fereastră
pe care maică-ta o va deschide
pentru ultima oară înainte să o închidă
cu toate florile pe dinafară
şi gata

john

de obicei nu am credit pe telefon dar
azi dimineaţă am primit un bonus pentru
apelurile recepţionate şi încep să
caut prin agenda celularului
ada afro alina mea bebe boris borko
călin corne dan david diana elena
enzi ervin gabi harry irina
isidor iulia izzy john
iar john a murit acum trei zile
l-au găsit acasă întins în pat cu
o carte deschisă pe burtă
ca şi când ar fi adormit la mijlocul paginii
pe celular avea până în acel moment
99 de apeluri nepreluate
şi-mi dau seama că eu îl sun acum
şi-i aud vocea din căsuţa vocală
salut sunt john lasă-mi un mesaj
te sun înapoi cât de repede
*
khasis komartin liana livia marius
narcisa oana oscar perdivară puiu
radu robert skizzo sabin seba tania
tudor ţupa vasile vighi violeta
în caz că nu vă răspund o voce feminină
în locul meu vă va spune
aţi accesat căsuţa vocală a
abonatului 0744905683
după semnalul sonor înregistraţi mesajul pentru
a încheia închideţi telefonul

eminescu

deci bădie treaba stă cam aşa
am venit la casa ta din ipoteşti am
urcat în cerdac deasupra pragului e atârnată
o boxă din care ţi se aud poeziile am
intrat în casă totul în ordine
într-o cameră dau peste un telefon un
radiator şi un roman de agata christie
în rest nişte mobile şi fotografii de familie
afară e o toamnă frumoasă ies la ea
*
în curte şase pui de câine prin
iarba înaltă lângă sculptura care arată
ca o nu ştiu ce măi bădie trebuie s-o vezi
parcă-i un dulap ţărănesc şi pus peste ceva
ca un radio vechi din anii ’20 cu
un buton imens în mijloc – seamănă cu un ochi
care în loc de pupilă are un sfârc – sculptura
se numeşte semn – eminescu
data de fabricaţie 2000 trebuie s-o vezi
*
să-ţi spun acum de bisericuţa familiei
eminovici ştii e construită înainte de anul 1800
uşa e încuiată cu un lacăt auriu chinezesc
în jur mormintele satului aduse la zi
*
rămân fără ţigări în faţa casei tale
în staţia de autobuz e caşcaraveta satului
găsesc pall mall şi ies de la
asociaţia familială petean
*
lângă cutia de tablă au pus o cruce
antonesei i gheorghe n 1933 d 22 ian 2001
cerviceşti
lângă cruce un stâlp de iluminat
îmi aprind o ţigară mă uit în jur
*
la doi paşi de mine văd încă o caşcaravetă
cu anunţul vând căsuţă-chioşc stil românesc
telefon 532 855 dimineaţa 7-8 seara 19-21
în geamuri mişună o colonie de muşte
care se cacă pe anunţ
*
la trei paşi de mine găsesc o
foaie de tablă pe care scrie cu vopsea scorojită
codrul eminescian
dedesubt ca nişte subcapitole sunt trecute
marcajele turistice spre lac spre izvor spre
iazul meicii şi pârâul murelor spre stânca
stearpă asta unde dracu apare
în poeziile tale am înţeles nu apare
dar ai fost tu pe-acolo
*
pornesc spre lac pe lângă oficiul poştal ipoteşti
într-o curte un moş strânge merele
are o gaură în gât nu poate vorbi dar
i s-au făcut nişte ionatane superbe
anul ăsta
*
nu merg o sută-două de metri spre lacul
nuferilor şi intru la sc jupiter srl
birtul satului unde oamenii merg la ramona
asta-i chelneriţa la ea vin oamenii
*
treişpe mii sticla de bere suceava clasic
televizorul din colţ e pus pe taraf tv
nu vreau să-ţi rămân dator
sunt un simplu muritor
zice un tip la costum şi alt tip zice şi el ce zice la saxofon
intră o babă cu batic şi o plasă galbenă
de supermarket sucevean pe care scrie cu roşu
vă mulţumim
bea un rom şi pleacă
*
acum văd timbrul ucrainean pe pachetul meu
de ţigări vezi tu bădie nici contrabanda
nu mai e la fel
şi intră gelu veterinarul comunei
*
îşi ia o vodcă dublă îi iau şi eu una aşa că
se aşează la masa mea şi-mi spune
comuna mihai eminescu are opt sate
ipoteşti baisa manoleşti vale stânceşti
cătămărăşti vale cerviceşti cucoreni şi
cătămărăşti deal
sediul comunei e primăria care e în ipoteşti oricum
eminescu ştiu eu că s-a născut în botoşani
pe strada maxim gorki
*
îi zic că mă duc spre lacul cu nuferi
zice dar nu ăla-i lacul lui eminescu
lacul nuferilor e departe de sat şi mă
gândesc că eminescu nu cutreiera el atâta
pădurile pe când iazul meicii e mai
aproape aşa că eu zic că ăsta-i lacul
din poezia lui
*
şi oricum cel mai tare-i coroi
haiducul cu gaşcă pe cai
s-a apucat să-i prade pe boieri în
al doilea război mondial s-a dus
la unul acasă i-a legat un cartof după gât
i-a zis asta-i o grenadă dacă te mişti mori
a amorţit boierul dar nu s-a mişcat o noapte
*
când au venit comuniştii l-au luat
pe coroi la securitate l-au făcut
mare că ştia cum să-i ia pe boieri
*
l-a chemat şi gheorghe gheorghiu dej pe la el
să-l vadă la faţă la sfârşit
coroi a vrut să dea un telefon acasă
dej i-a zis a doua pe dreapta coroi
a intrat la a treia pe dreapta acolo
era buda s-a uitat s-a pişat a tras apa
l-a întrebat dej ai vorbit acasă
nu zice coroi n-am putut să vorbesc
la ipoteşti plouă
*
lui gelu îi sună celularul îl caută prin geacă
răspunde ce să fac sunt la ramona
cum aşa de hotărâtă-i a ta bine vin acum
gelu se ridică de la masă
eh eminescu a fost asta e trebuie să plec
fată vaca lui amariei
omul îşi pune casca pe cap iese urcă
pe scuter şi-o şterge în praf
o şcolăriţă trece prin faţa birtului în
trening roz cu un trandafir roz în mână
*
am pornit mai departe spre lac ajung spre
seară trestii nuferi peturi de bere trec
podul pe insuliţă în mijloc un bloc
de beton armat ca un altar
numai bun să i-o tragi veronicăi sub
clar de lună
bădie treaba stă cam aşa deci

leac

patru dimineaţa
ne prinde cu berile în faţă
pe terasa de la joy’s când eugen
proful de istorie din lipova îşi aminteşte
că are în geantă o pulpă de miel
*
lăsăm totul acolo şi fugim să gătim mielul
vasile aprinde plita din bucătăria-baie
pune carnea pe foc eugen
ia un scaun sub fund eu mă întind
în vana goală vasile se aşează pe budă
bem ţuică tare de bistriţa şi vorbim
*
ca să vezi ce-nseamnă
leac avea o iubită
şi ca să-i facă o surpriză a suit un pian
cu pianist cu tot pe o platformă de lemn şi i-a
ridicat cu macaraua până la etajul patru
ca să-i dea fetei concert din chopin
dar tipa tocmai îl înşela cu un avocat
*
flacăra aragazului începe să pâlpâie
leac se scoală de pe budă şi scutură
butelia
flacăra îşi revine
*
ne uităm pe nişte fotografii alb-negru cu
vasile în opinci
da măi toată copilăria am purtat opinci
eu sunt ăla
când am venit în arad am locuit un an
de zile într-un garaj iarna mă întorceam de la
lucru şi mă culcam îmbrăcat cum eram
dar tot îmi îngheţau coaiele
între picioare
*
rupem pulpa de miel înecăm pâine în sos
şi ne ia somnul mai puţin pe eugen
care e insomniac cu acte în regulă
*
leac o şterge la culcare
rămân singur cu eugen
nu rezist şi peste zece minute îl trezesc pe
vasile să dea el din cap la poveştile
omului mă trântesc în pat moarte
clinică
peste alte zece minute leac
trage pătura de pe mine
că acum e rândul meu
pic pe bot de fiecare dată când îl aprob
pe gagiul ăsta certat cu moş ene dar ştiu
că peste cinci patru trei două minute
îl extrag pe vasile din vise ca să închid
şi eu un pic ochii până când la naiba
chestia asta durează cam de o oră
când leac deschide larg dulapul şi zice aşa
alex tu ia pălăria asta de ţigan căldărar
tu eugen casca asta de tanchist
eu ţoalele astea de bistriţean şi hai
futu-i la o cafea la boul roşu
că eu nu mai rezist
*
şi plecăm

dero

la douăzeci de ani corespondam cu
saşa pană
la douăzeci şi cinci cu gellu naum
la treizeci m-am apucat de scris
n-am avut nicio grijă la viaţa mea
taică-meu era şef peste cel mai mare restaurant
din oraş m-a angajat chelner acolo
de atunci ştiu că bacşişul e zece la sută din
consumaţie trăiam din bacşiş şi scriam
*
toate cronicile m-au dat drept suprarealist
dar tu alex m-ai văzut
aveam barbă locuiam cu maică-mea beam
prin birturi ieftine cu toţi boschetarii
*
maică-mea m-a dat afară de la ea
şi a rămas la ea toată corespondenţa mea
au rămas la ea revista pulă revista muci
maică-mea le păstrează şi acum
*
eu am plecat pe străzi
cu boschetarii mei
*
la un moment dat dero te-am văzut în piaţa 700
tu nu m-ai văzut iar eu m-am ferit
să mă vezi să te întreb dacă ţi-e foame
dacă ai fuma o ţigară
*
apoi te-a muşcat un câine de picior
când te-a găsit gabi marineasa prin piciorul tău
cangrenat mişunau viermii
*
gabi te-a dus la spital apoi la o mânăstire
încă în construcţie
unde călugării ţi-au dat pe mână magazinul de
suveniruri
*
am trecut de două ori pe la tine şi de
fiecare dată m-ai umplut de cruciuliţe şi icoane
ia şi asta şi asta ţi le dau gratis oricum călugării
le primesc donaţie
*
bine dero dar ţie cum îţi merge
îmi merge bine alex toată ziua stau aici
între isuşii ăştia din lemn
sau ghips dentar iar câteodată golesc
sertarul de bani şi cobor în vale la birt
călugării trec peste asta ştiu şi ei
*
dero a murit acum doi ani
a fost primul îngropat în cimitirul
acelei mânăstiri
*
ce înseamnă să fii primul mort dintr-un
cimitir
un cimitir care să înceapă cu tine