[Lucia Simona Dinescu, Corpul în imaginarul virtual, Editura Polirom, Iaşi, 2007]
de Ioana Baciu
E interesantă această carte datorită intenţiei autoarei recenzate de a evidenţia importanţa pe care cibernetica o are vis-a-vis de reprezentarea umanului. Astfel, datorită ciberneticii, corpul uman capătă valoarea unui avatar, a unei entităţi transgenice. În mediul virtual, cum afirma şi autoarea, ’’orice proces de virtualizare poate coincide cu valorificarea umanului’’(p.10). Umanul este valorificat, aşa cum va prezenta autoarea recenzată, diferite forme, în zona virtuală: cyborgul, avatarul, fiinţa transgenică.
Astfel, în capitolul I, autoarea redă problematica cyborgului, afirmând un lucru demn de reţinut, şi anume: ’’în realitatea virtuală corpul este redefinit ca o interfaţă maşinică prin procesul de conectare la calculator, în timp ce interfaţa realităţii virtuale încorporează utilizatorul său.’’ (p.63). Acest lucru semnifică faptul că intrăm într-o eră post-umană, apare o nouă ontologie şi epistemologie, şi anume cea virtuală, existând, aşa cum bine subliniază autoarea recenzată, şi o antropologie tehnologică. În această eră post-umană, aşa cum aminteau şi Deleuze dar şi Guattari, apare corpul fără organe. Astfel: ’’corpul nu este privit ca o entitate fixă, universală, coerent organizată, ci ca o entitate dinamică, fluctuantă, dezorganizată’’(p.64). Omul devine maşinic, adică îşi pierde urma de biologic, şi se îndepărtează de fluxul psihic, intelectual ori afectiv. Această caracteristică a omului de a se purta maşinic aparţine şi maşinilor dezirante care, aşa cum afirmau atât Deleuze, cât şi Guatari, înglobează atât partea umană, cât şi cea tehnologică, prin faptul că trebuie să urmeze nişte reguli foarte bine stabilite, însă ele se organizează conform dorinţei lor.
În capitolul al II-lea, Lucia Dinescu ne vorbeşte despre Avatar ca fiind ’’acea experienţă existenţială, perceptivă şi autoperceptivă; folosit pentru a desemna ideea de reprezentare a corpului uman la interfaţa calculatorului.’’(p.106). Avatarul, ne explică în continuare autoarea, are semnificaţia de simulare a corpului uman digitalizat, fiind un alter ego al fiinţei umane. Avatarul se poate încadra în registrul fantasmaticului, al fantomaticului. Un exemplu de avatarizare a corpului este cel dat de artista Orlan, care îşi re-modelează corpul, prin intervenţii chirurgicale, pentru a se asemăna diferitelor personaje alese de ea.
În capitolul al III, Lucia Dinescu ne vorbeşte despre postuman şi corpul transgenic. În acest context, apare o afirmaţie extrem de pertinentă a autoarei asupra transumanităţii: ’’transumanismul transgresează umanul însuşi, împreună cu barierele acestuia, deschizându-se înspre acceptarea entuziastă a unei forme de viaţă trans-, post-, supra- umane’’.(p. 164). Un exemplu de gândire transumanistă este cel legat de viziunea transumaniştilor asupra maşinii-om, maşina care gândeşte şi care evoluează în cyberlume, în spaţiu virtual. Transumaniştii privesc spre o lume unde maşinile au voinţă, au instinct şi capacitatea de a gândi.
Capitolul al IV-lea este dedicat de autoarea recenzată cyberfeminismului, referindu-se la depăşirea problemei genului, astfel încât noţiunea de masculin şi feminin să nu mai apară în contextul virtual. Cyborgul este neutru, nu mai are gen. Lucia Dinescu o aminteşte pe Donna Haraway, promotoarea Manifestului Cyborg (p. 240), ce doreşte o imagine schimbată a cyborgului, renunţându-se la acea imagine clasică a cyborgului-masculin. În concluzie, trebuie afirmat faptul că Internetul devine spaţiul unde fiinţa străină îşi poate etala identitatea, devenirea, se poate schimba, poate renunţa la conceptul de gen.
Cartea Luciei Simona Dinescu este o provocare, dar şi o invitaţie la parcurgerea unor căi inedite de explorare, şi anume a celor reprezentate de universul cibernetic, unde fiinţa umană capătă valenţe noi. Fiinţa umană se metamorfozează, dispare noţiunea de gen, de sine. Omul virtual simte, vede, înţelege. Da, poate toate aceste lucruri, graţie unei voinţe de putere diferite: cea a cyborgului.
2 thoughts on “Umanul din zona virtualităţii”