Cum nu a fost asasinat ion iliescu

de Chris Tanasescu

1. …

Da’ cine-i ion iliescu zis şi ilici?
Stăteam pe lângă Teatrul mare, pe brânci

şi am pufnit în râs, bleah, da, cine-i?
păi e animalul cu mineri, e de vină

că-l votează de frica foamei taică-meu…
iar râsete. Psst! Da, mă, chiar că zăngăne

ăştia-s nebuni, au adus arme, ’l împuşcă
pe ilici, şi n-apuc să văd fese(n)-istele mască!

Cu o noapte-nainte ne fugăriseră pe la arhi tectură, cu ură, ne-au dat-o-n gură, ne-au băgat în fântâna de la-niversitate, traşi de păr, buşiti, şi cu pulane pe spate p-ormă le-au tot pocnit pe fete peste buci cică să le-usuce, urlând, fire-aţi d-izde!

Da’… nexam, n-a tras nimeni în asasin
atunci. Nici altă dată. Apoi, la Iaşi,
s-a zvonit că de la teatru-l arestează
Mihai Ursachi – era director – în timp
ce-l găzduia la spectacol – la protocol
chiar l-a pupat şi-am zis atunci pelicanul
poet o să-l şi ciugulească, dar n-a fost
profet scos din Fiziolog – s-a supt,
aşa, toată faza: se-nserase / şi ilici a ieşit din foaier, verde, / turba: de pe capote – „…cinci ani la ruşi!”… / „cine-a fost…” e tî. cî. Crede-mă / mi-a fost milă, culmea! Lumea, linşaj, / da’ doar din gură. Văd o piatră. M-aşez.

Soarele dispărea după alecsandri –
piatra caldă sub cur, în căşti Cri-Gri.

2. Istoria cu faţă umană

Noaptea auzeai ca un lung vuiet
mut, o frică a oraşului întreg
ţiuind în televizoarele ţinute deschise
prin case până-n zori, tremuru-n pavaj
şi până-n urechile ciulite, pândind
să nu intre la noi să ne calce, să ne salte, simţeam
mecla lui ilici umblând, securist cu lămpaş
căutând un culoar, amuşinând, intrând în cerc .

Îţi venea să intri-n pământ, că năpârlea năpârca
’n asfalt, înghiţindu-te-n falii, mimând dusu-n cârcă

((intermezzo av-Toma-tic: ) înghiţeam bucăţi de oraş odată cu dimineaţa / şi intram în aerul care plătise pentru gura următoare / aici unde vine valul de vin cu bucăţi de linişte / şi păsări înghiţite de motoarele de lumină / aterizând în ziua din care cresc ciclurile unui loc / ascuns în mâinile venite cu naşterea / şi întoarse de linişte, aşezate în dulapurile din / frunze la ora împerecherii lumii cu / mâneca unui faun, în week-end, pe plita / pe care se coc începuturile sânilor…)

La mult muls, după război, a venit gheorghiu dej
şi-au zis javrele şi naivii, suntem breji

trebuie doar să scăpăm de moşieri
şi burghezi, şi păn-să trecem pe burtă de lumea de ieri

am cam aflat ce-i camuflat umflat sub prie
tenia dintre naroade, un sicriu

unde scrie – a stat stalinismul destul, e timpul
să-m pulsionăm năţiunea, şi-a venit schimbul

doi, cu cauţiunea vidă, ceauşească
care-a dat drumul, s-aibă ce să cosească.

3. Age of Aquarius Gone Wrong

Şi în sfârşit a apărut ilici iliescu,       (aparatchik) dintr-o familie săracă, copil orfan, cu tată ne-tată ci numai tătuc       politruc, cum spune Hannah Arendt – că       are experienţa însingurării în co       lectivul electiv al colhoznicului, revo luţionar       al diluţiei, al agluţiei co munismului cu umanismul pur şi dur ca un aragaz la care se coace       încet ţara, să oglindeasc-un despot luminat

[ion iliescu, fişă bio-astro-chimică:
1. procentaj de amoniu, care îl face receptiv la impulsurile subtile din Leu (inclusiv, pe partea negativă, probleme de vedere) şi Scorpion (eventual furuncule, hemoroizi), dar şi posibilităţi de vindecare (chiar ale altora) cu ammonium anthorrihizum – în herbo-iatria indică, rasont;
2. compoziţia oaselor îl pune în corespondenţă cu neptun, însă dereglările de decalcifiere bruiază posibilele accese mistico-creştine via inducţie din Peşti, deşi un meniu adecvat şi evitarea osteoporozei pot duce la veritabile reîntrupări altruiste;
3. în condiţiile în care se coroborează toate datele fizice şi procesele inforenergetice în care este implicată puterea de expresie şi translatare a complexului fizico-spiritual iliescian, se poate ajunge la o reunire atât a modelului suedez – marca Absolut (Åhus, Scania) – cât şi a traseelor mai liberale, gen guildestern & graham watson, sau stângist mediteraneene pe linia Quasimodo (hermeticul nemângâiat, nu cocoşatul).]

s-a pus ilici liniştit pe budă
sperând din suflet să scape de constipaţie;
din scremut îi revine reflex zâmbetul – rânjet
de la trânjii tot hârşiţi în cur, hemo
roizii rozé spuziţi prea des; dă ghes
mai întâi c-un pârţ scurt; aşteaptă; usss
tură tare tura asta, pfui… încet,
mai bine, câte-un pic, ca conspiraţiile
bine orchestrate; strâns, dă-i: sparge
când iese, sss-ca golanii stâlciţi, căcat cu sânge.

4. Noua ordine a orbitelor

Aerul fierbea ca de febră-n arbori
frunzişul îţi duhnea-n cap, umbra

sufla cald, cheală, de-ţi usca sufletul –
oraşul frigea prin geamuri, se topea gletul

de-ţi zbârnâiau zidurile-n creieri, cu
curentul fript de ventilatoare-n benzinării

şi pocnetu-n tâmple al plitelor de kebab,
al frigiderelor pline cu beri şi vafe.

Da-ţi tâmpeau tâmplele ca dintr-o plictiseală, / aşa ziceai? Sau mahmureală, de la / cald? De la televizoarele urlând / că ne fraieresc ăilalţi, care spun / să-nchidem, că fierbem atmosfera planetei. / Ce, e şi meci? Ne mai calcă huliganii-o dată?

Era o căldură de-ţi venea să te bagi
în peşteri şi în crăpăturile
pământului – aşa scăpai şi de
haitele de huligani de la meci
care spărgeau şi băteau din mers
tot ce le ieşea în cale – pe chiloţi
aveau portretele lui hitler, lui ciao
şescu, lui ilici şi zelea, şi-n cap mingea…

cu creierul neted, patinând sub ţeastă,
învârtim obsesii de carne pe mintea pustie.

Noi eram baracuda care umbla / în urma acestor prădători, aşteptând / să spargă vreo maşină, vreo vitrină, / şi găbjeam imediat casetofoane, / scule, mâncare, bani de la ăia călcaţi / în picioare… Cotizam apoi şi la zbirii lui ilici.

5. Din antologia de texte comentate Noi muncim noi nu gândim

Da, toţi am rămas cu gura căscată
Când am ieşit pe stradă,
Vedeai în jur o-ntreagă armată
De mineri pregătiţi să ţi-o tragă.

Astăzi au sosit trenurile pline cu mineri din Valea Jiului veniţi, conform unor declaraţii ale liderilor sindicali, să restabilească ordinea în capitală. Timpul probabil:

Dar unii erau foarte îngrijiţi,
Tunşi, cu barba rasă
Cin-se scăpa le striga să trăiţi
Iar ei: Hai, ia-l! sau Pe-ăla lasă-l!

Preşedintele Ion Iliescu se va întâlni cu ambasadorii unor ţări occidentale pentru a le explica escaladarea evenimentelor. Este vorba despre plantarea de către mineri a unor noi răsaduri de flori în faţa Teatrului Naţional. Sport:

E vorba doar de bâte trase
’n cap, cu plimbări la Jilava,
De intrat pe la opozanţi prin case
Şi luat totul cu roaba.

Suntem ziarişti de la publicaţia Zigzag, am venit să facem un reportaj şi am fost bătuţi crunt de nişte mineri la universitate. Câţiva studenţi ne-au povestit de un coleg, lider al mişcării din Piaţa Universităţii, la care au venit minerii acasă (de unde ştiau domnule adresele astea?, cine, când se face odată lumină?, alooo!!!) l-au omorât pe tatăl lui în bătaie şi au violat-o pe mamă. El nu era acasă, i-au prins urma pe Batiştei şi abia a scăpat sărind gardul la Ambasada Americană. Din câte am auzit, în spate se află, Mulţumim, şi acum succese pop-rock din repertoriul internaţional:

Au intrat în săli la informatică
Să facă PC-urile praf
Iar unde-a fost distracţia mai sadică
Au pocnit şi câţiva profi.

„Vă mulţumesc pentru tot ceea ce aţi făcut in aceste zile, în general pentru toată atitudinea dumneavoastră de înaltă conştiinţă civică. Deci, vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile: că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu. Şi de astă dată aţi demonstrat cât de importantă este solidaritatea muncitorească. Cu un sentiment deosebit de conştiinţă civică, patriotică, aţi simţit momentul dificil şi cu o dăruire exemplară v-aţi arătat gata sa fiţi solidari cu puterea nouă. Exemplul dumneavoastră a fost plin de îmbărbătare pentru toţi cei de bine, care doresc progresul societăţii româneşti”.

Dar mai erau şi alţi colegi, pe-ăştia / îi cenzurau din mers protestatarii, / care bârfeau că deşi bineînţeles / că nu era vorba de droguri sau arme / veneau nişte bani de la tot felul de / fundaţii către ligă, şi-apoi în buzu / narele unora care nu rămâneau cu buza / umflată – că Marian Munteanu vrea-n / politică: nu s-a verificat, / sau cel puţin nu i-a ieşit, că secu / de fapt controla liderii, şi că ne-o coace / chiar cine ne-aşteptăm mai puţin – ca-n Basa / rabia… de scabia urii – că ne doare-n bască…

Pe mine chiar mă doare, pot spune, ’n cur,
de la cura cu flori de mineri, tot stau pe jar…:

(„Hemoroid iubit, promoţia ilici

Îmi ieşeau de-acum încet vârfurile
prin pământ, părul se iţea tulpină

mă bucuram de noua ordine
adusă de mineri, şi înfloream

timid pe lângă crucile de piatră
de la universitate – un gâde de codlea,

sub scalpul clorofil, ca-n rushdie
prindeam postul TV cu iliescu-n odăjdii…

şi-acum, după douăzeci de ani,
văd că din când în când mai am scaune

cu sânge de la şuturile-n cur şi bâtele-n rinichi.
Căcatu-i pământ bun, unul cu ochi

creşte din mine, ’i ţară. Până-n cap mă-ngrop
în gaura ei, c-ură: ura! Da’ tot nu crap.”)

6. Vizita (La ministeriul iconomiei (III))

Iliescu are fi dat el bani şi prime, / numai să nu-ntinăm valorile co / munismului, devenit inevitabil / co-ca-col-(u)manism, comunsumerism, / dar n-avea de unde – v-o trag oricum în freză, / şi-a zis, cu un model postmodern, de sinteză / între comunism şi capitalism, o struţo / cămilă de mila săracilor care / oricum nu primesc decât TV şi somn, / da-s materie primă moale a milionarilor de carton…

Căci voi veni şi vă voi lua la mine,
să fiţi şi voi acolo unde sunt eu.

Emigranţii lui ilici, diaspora transpirând / conturi, coduri, ponturi, cadouri, grupări, / (deci cine l-a ucis pe Culianu, / tovarăşi?) (că-n cellalt caz, se înghiontesc / care vrea primul să-l bage pe Goma-n morgă) / exilaţii de-acasă şi plecaţii mereu rămaşi / şi unii şi alţii hăituiţi de cei / mereu zgomotos nechemaţi, mereu în capul / mesei, scrâşnind din dinţi dinainte să fie / zvârliţi afară cu inima altora-n dinţi.

Aristocraţi care se bat pe burtă
cu sfinţii, le dau bănuţi, şi pun raiul pe hartă.

Dar unde-i, cum spunea Răzvan Ionescu,
acea dragoste adevărată, care te face
să priveşti persoana iubită ca pe o pre
lungire a fiinţei tale, ca un „eu”
în afara ta şi totuşi la fel de eu.
Aici ne-ntâmplăm cu toţii, e linişte.

7. Ciocanul şi cytheraea

În zilele goale, de lumină, când ţara,
şi la răstimpuri chiar limba, din vin e-o apă
chioară, şi sângele uită să se-oprească
la marginea trupului, luând-o alene prin aer,
fiind respirat de alte inimi lăsate
în văzul luminii şi-al lunii de-o lume lungă
peste gură, atunci păleşte poate şi ilici
cu crimele lui şi nu mai vine nimeni
să-i scurgă jertfe la marginea gropii – duşi
în timp, fii vitregi, ’l călcăm, creştem din el.

8. Urcare în mercurialul de tranziţie

Că cică dacă făceai un copil te scoteai
Venea atunci imediat cineva să-l cumpere
Pe. Bani. Grei. Nu. Cât. Vrei. Da’
De-ajuns cât să-ţi deschizi un chioşc cu beri
şi detergenţi. Eu am zis nu ştiu, nu vreau
s-aud, treaba ta, da’ dacă ai banii mă bag
că ştiu că-i vad, da’ să nu-mi stea pe creier
că l-au tranşat în spania să-i vândă rânza.

Şi eu eram obsedat de apă, dar nu de criza       mondială, ci de grămezile cu bidoane de plastic       care bâldâcăiau sclipind pe sub rafturile metalice       vedeam apa în ecrane tv şi PC       şi mi-o imaginam clipind în propriul lor or      
ganism iri      
gând toate cuvintele cu multele lor r-uri şi l-uri       şi trecând transparent prin fiecare iris       acolo unde eu aşteptam să m-atingi c-un gând       curgător

De fapt nu ştiu dacă vreau numai sex, am văzut
numărul tău pe-un site pentru întâlniri –
contacte week-end, aşa le spune pe net,

păi şi-atunci ce vrei, să-ţi fac copii?
Ar fi ceva, dar nu cred că e timp,
cică se-nchide plita, iar plata la apă

ne-usucă – habar n-am, poţi să schimbi
dacă vrei rolurile, coborâm eventual la subsol,
şi mai pritocim vin în vene, ambii

atenţi la publicitate, doar c-un lapsus
legat de lumea de la telefon,
trecută-n carte – te dai pe brazdă ca-n Brazil:

şi citind abonaţii, să plutim cu ochii-n tavan…
plăteşti în plastic, (ne-am ars) – divă di(n) vină…

Era o vreme în care asta făceam / agăţam gagici de pe site-urile matrimo / niale şi le duceam la mine-n demi / sol, le pozam cu un aparat de ju / cărie şi mă credeau că-l ştiu pe-agentul / lui demi moore şi că am să le fac lipeala, / pileala, ’i drept, era proastă, ele la fele, / şi nu se prindeau, da’ se lipeau, mă ju / găneau temporar. Ce porcherie, cică / se mai revoltau când trebuiau să / presteze după model, le-arătam playboy / sau hustler, da da, mai bine, stai aşa fă aşa, / şi-ncet încet se dădeau pe brazdă – matroa / ne unele, p-ormă – se mişcă. Muşcă, nu latră…

Uneori rămâneam singuri, după meci
cum le ziceam la chefurile cu gagici

şi iarbă pentru şmecheri – Şi-n politică
te bag dacă vrei îmi spuneai tu obosită

dar încântată de felul cum mergea
mişcarea, şi-ncepeai, cu capul greu

pe-un umăr, să-i numeri, pe câţi ne treceau prin mână,
poliţai, primari, consilieri, şi cine

nu credeai, chiar miniştri. Tre’ să iasă,
ne ziceam, fâşâiam pe deşte făşii de haşiş

şi cu ochii mici sclipind, lincşi de noapte
ne scremeam să ne-nchipuim cum s-o scoate din faptele

ălora ceea ce chipurile plănuiam prin aburii
ierbii să iasă de la sine, iubire!

                  Adevărata sănătate se vede / în sufletul doritor să dăruiască tot
timpul.

kadınlı
            kadınsız,
tok
            aç,
herhangi bir ağaç
                        bir kuş
                              bir bulut
                                          bir balık,
bir bardak su
bir avuç toprak
            gibi yaşamak…
c’è un albero dentro di me / trapiantano dal sole       con Lenin immerso nella vita / come ci s’immerge l’estate nella luce del giorno       nel treno delle 15,40      
Quando venne il sudore di neve            Cuande el sudor de nieve fue llegando
alle cinque della sera,             a las cinco de la tarde
quando l’arena si coperse di iodo             cuando la plaza se cubriό de yodo
alle cinque della sera,             a las cinco de la tarde
la morte pose le uova nella ferita             la muerte puso huevos en la herida
alle cinque della sera,             a las cinco de la tarde
O, Mrs. Terrain, you, recently deceased / due to cosmetic surgeries gone wrong…

Creşteau iar visele în noi – tufişuri
pe care le simţeai foşnind lângă bloc
toată noaptea… şi bănuiam că dacă
avem răbdare, dimineaţa vor fi
pline de mugurii anului viitor –
ne atingeam în treacăt, transpiram aer.

Ne trezeam adesea când zoreau primele raze
şi tu îţi fredonai râzând – girl, the answer
lies with you – trebuia pe timp de criză
s-avem grijă şi de câinii din car
tier, pfu, am obosit, strecurai
printre săruturi, mi-eşti rai, bun rău…

9. Păunul de la Scroviştea

Apoi am intrat împreună în sala unde
acum cinci sute de ani voievodul tăiase
o sută de capete de boieri şi le pusese pira
midă. Acum nu mai ştim cum îi cheamă, iar casa
în care stăm, în care stau şi eu
aşteaptă potopul lui chaucer, căci chiriaş
amorându-se cu stăpâna nu-s singurul – se prinde
de memoria noastră nicotina unei judecăţi de apoi
lejere, dansante, dintr-un film sud-american,
al cărui regizor nu ni-l aminteam…

după care ne-am aşezat toţi la terasă / şi vântul ne mângâia de parcă eram goi / şi ne ogoiam pe rând cu verba ei / cu verva noastră aşteptând pe rând să răsară / de după betoane ciobul de ciment al lunii /
gata să-l luăm şi să-l aşezăm între pleoape / ca pe o pală a visului nostru comun / acum luat de bun la benzinărie, / scuze, de bon, cu care ne-am luat / un palet de vize – emigrând în zidărie, având apă…

sunt vie, chiar dacă nu am bani să plătesc
apa, dar vând zilnic sticle de plastic
şi fur conserve de câini pt copii, ’l las mască

pe aproapele meu când accept să mă dezbrac
pe gratis, că mi-e greu singură, distrusă
făr’ să fiu proastă, că citesc, şi dracu’

să-mi spună mie cine-i mai presus
de gura metroului, că-s pusă-n priză
de-acum şi iaca, ’mi bat gura cu rebuturi…

nu am mai aşteptat să-mi spună, l-am înghiţit cu totul, până-n burtă

(Ne interesează deosebit / de mult legătura foarte gravă / între alimentaţia gravi / delor şi starea fătului, cât / se poate ea distinge la eco / grafie, partea calată-n calo / filia organelor care-l fac / să-i placă mult plăcinta placentei / atât în sens erotic cât şi gastro / nomic, acolo-n chora lui solo / quace ce tace şi coace agra / mat, până ieri şi mâine-n loc pâine / din castrul cerulean de-aleanul lu / mii şi mii de celule ce vin di / vin
Că, ginecologul nostru bea bi / ne la naşteri, aşa-i iese lui trea / ba cum trebuie – ba nu-i chiar bisec / sual cum se zice prin spital, şi-n / s.u.a. oricum asta-i de bine, bani / să ai câţi se laudă cu asta, / că copiii oricum ştiu ei când vin – / şi lor le este sete de-un sex făcut / în van)

(Guvernul nostru încurajează familiile / ti-ne-re, avem mai multe programe în / derulare, programul Prima Casă re / prezintă o oportunitate pentru ti / nerii absolvenţi care even / tual aşteaptă şi-un copil iar ma / ma mai munceşte şi sau studiază / e-o rază de speranţă pentru tine / pentru tineri, pretutine, nde, / îmmmd)

Aşa ne-ajunsese pe la ureche / că vin şi se iau de gagici / cam asta ne-ajunsese pe la ureche / că intră-n cartier şi se iau de gagici / aşa că le-am pus melodia mai veche / bă nu se trece p-aici, ia, treci la tine-n mămici

când am zis tai toţi omii din cartierul acesta
ţiganii mi-au sărit în ajutor
că cine nu vrea să-i omoare pe-ăia. Precista
mă iubeşte, a zis bulibaşa, dând mâna cu paşa.

Hristos a înviat! Şi bagă ceva
de băut, a răspuns bătăuşul român din zona
de somn… Semn, sămânţă, sân, şinema,
vorbind – de baraj, că dorm p-ăi – cu cine-i per se

poamă, phony, phoe be I, fabricat
de vorba zice curva care l-a făcut
de-a gâfff-(în)-fffernu… Mi-e lotof prono, zporno, pară
mormoal-agă, care s-mă las ’n an ară, ’n an aleă

nu puteam să ne mai oprim pe-aici
decât cu tot cu casele pe care
le purtam în amintiri ca-ntr-un zi
gurat cu vârful înspre trecut iar
cu baza lărgindu-se-n viitor
şi toate erau locuite, e
rau acolo mult mai mult decât pa
tru generaţii cât spune teo
fil pârâian că purtăm noi în noi
şi eram noi făcând sex ca la tea
tru cu ochii din toate dimprejur
pe noi aşteptând să ne-nghită lu
mina cu retina de la apa
riţia de puer, rai rău da’ viu

I s-a rupt apa când maică-sa era încă pe la nişte rude care o luaseră cu ei la câmp că ştii cică aşa e frumos pe la moldoveni să te invite şi să vezi cum ies la praşilă sau cum tund via – chiar şi-aşa la colhoz că tot se ştiau părţile cum fuseseră ele dinainte – ca să te bucuri după aceea de vin şi mai zdravăn mai ales că ţi-l dau chiar acolo dacă vrei direct de la lin, tulburel, asta când nu scot băiĭtanii cana de tablă de beut ţuica sau vodca carĭ să dă de la unul la altul plină ochi şi trebuie s-o dai goală de la gură către următorul de-a zis bunică-mea când a avut curaj după revoluţie bunelu’ să mai treacă înapoi peste prut să-şi vadă rudele la o nuntă chiar la broscoşăşti că s-or înhăita la aşa o treabă vălio, da’ io cre’c-ar sî mi-l gătezi pi românu’ mieu, şi care-adică vrând să spună că băitanii or să-l aducă merlit de-acolo dar nu o rezistat ghini moş codiţîi şi s-a-ntors viu şi pe picioare aici îi raiu’ pi pământ ăi, nipoate, şî jhinu’i dulşi di-ţ ’ntăţăaşti sâănjili, şi-atunci a strigat peste deal care era acolo catrinţa a’ lu’ fedor ileaaanăăăă, ăi hjină-ncoaşî ăi, da’ haidi răpidii, câ-ţi naşti boghiţa acuşea lea, ia-n-auz’ ăi, marşîco, treşi di hierbi nişti apî, petricî, fuji la aldii cuscra şî chiamă-l pi moş-tu, numai că moşul şi ceilalţi moşi şi cu alţii mai nepoţi erau unii în beci „la şîp” alţii cu trebi nu se ştia pe unde iar femeia trebuia dusă cu maşina la dispensar acolo-n tochili sau dacă erau mai vrednici poate pân-la ăla comunal din răzăşi, sau înapoi cu bărbat-su cu maşina pisti pod pĭ’la unghĭeni la ţîgănaşi lâng’ iaşş, da’ nu-i timp de-aşa şĭeva

Eh, la iaşi era prim-secretar ilici
Iliescu, care, acum îmi dau seama,
e responsabil de actul de naştere fals
scos în jurisdicţia lui. În anul
ăla a fost de fapt un mare val
de naşteri, un baby-boom în zona
comunistă, de la decretul anti
avort – ceauşei ni s-a spus, proastă poantă…

10. Sentinţa tribunalului revoluţionar

Tovarăşe Iliescu, aţi trădat
cauza Basarabiei, şi pentru asta
aşa cum ştiţi din lecturile de când
eraţi director al editurii tehnice
veţi ajunge un decoct de căcat
în lacul Cocytus, în gura rece
tot mursecându-vă a lui dracu’ gol
din ultimul cerc; atunci va fi scor egal.

(Dar nu e cazul s-o-ndeplinim, căci el, / la fel ca noi, şi-n iad e căldicel…)

11. Envoi

Era o fată dotată, dar cam naşparlie,
cam fraieră şi cam gângavă, numită
România, şi-ntr-o zi se trezeşte că-i creşte
ceva-n frunte, şi tot îi creşte, azi
aşa, mâine-aşa, din coş se face-un
furuncul, şi-ncepe să mişte, prinde viaţă,
devine-un omuleţ lipit acolo
un zbenghi pe nume ilici, de la un cancer
mai vechi care recidiva, tot pe
la creier. Cu azi, cu mâine, a răbdat
biata fată – biată să nu fie!
dar pân-la urmă-şi face curaj şi haide
înc-o dată pân-la chirurg. Acolo,
ilici: dom’ doctor, uite ce mi-a crescut în cur!

(12. Sol duplus

Pentru că ne încăpăţânam să ne-o tragem în camerele alea unde
în diferite perioade
muriseră tot felul de oameni care nu
înseamnă că de-acum ne bântuiau
dar e-adevărat că uneori parcă reveneau ca un miros
(un amic chiar zicea ridicaţi-vă doamnelor poalele rochiilor
că vom trece prin iad)
pe mâinile noastre atunci când ne mângâiam unul altuia buzele
şi nările
dar dispăreau dup-aceea când ne-aşezam la masă
şi trebuia să ne ştergem cu şervetele aromate rămase de la pomeni
cum mă tachinai tu spunându-mi de coliva aia că-i aşa
plină de viaţă că sigur o să rămâi gravidă
de la boabele de grâu demult omorâte prin fierbere
căci iată am ajuns să se simtă până la noi
căldura soarelui bătând tocmai de pe
cealaltă parte a planetei, prin plante,
prin morţii care clocotesc către mine
când intru în tine ca un cuvânt dintr-o altă limbă, fără sens,
dar tot răsunându-ţi în minte şi ziua şi noaptea:
când marile
rezerve de aer pentru locuitori
s-au dus
în timpul
dansului
spre sud)