Cărţile toamnei 2013: Gaudeamus igitur

(ghidul cititorului de fantastic)

de Oliviu Crâznic

Spuneam într-un articol anterior că anul 2013 se dovedise, până în acel moment, mai degrabă anost din punct de vedere al literaturii fantastice, nu multe dintre volumele publicate împlinind aşteptările cititorilor (aşteptări întotdeauna foarte ridicate, cum este şi normal). Încheiam exprimându-mi speranţa că, la Târgul de carte „Gaudeamus” 2013, situaţia s-ar putea remedia. Ceea ce s-a şi întâmplat, ba încă într-o măsură mai mare decât sperasem, deoarece, astăzi, chiar ne putem mândri cu destule capodopere marca „2013” care aşteaptă doar să ajungă pe rafturile iubitorilor de fantastic (în toate formele acestuia, de la fantasticul ştiinţific la fantasticul eroic, de la fantasticul macabru la fantasticul oniric), după ce vor fi citite cu drag, bineînţeles.
 

Editura Paladin (despre ale cărei colecţii SF&F, profesionist coordonate de către Michael Haulică, am mai vorbit, inclusiv în cadrul prezentei rubrici) şi-a încântat cititorii prin două volume redactate şi traduse de oameni cu experienţă, două volume semnate „Isaac Asimov” – profesor universitar şi, totodată, unul dintre „Cei Trei Mari” ai literaturii ştiinţifico-fantastice, alături de Robert A. Heinlein şi Arthur C. Clarke (toţi trei incluşi în planul editorial „Paladin”).
 

Fundaţia deschide seria cu acelaşi nume, o serie-cult al cărei singur rival în istoria SF-ului este, probabil, seria Dune, de Frank Herbert. Conceptul de „psihoistorie” (prevederea evenimentelor viitoare utilizând calculul matematic), în jurul căruia se învârte întreaga poveste a Fundaţiei, l-a inspirat pe P. Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, în cariera sa, după cum declară acesta. În opera lui Asimov, un grup de oameni de ştiinţă luptă împotriva unei ere de ignoranţă şi haos, alcătuind o Enciclopedie Galactică, un „summum” al tuturor cunoştinţelor esenţiale omenirii. Intriga politică şi aventura nu lipsesc din peisaj, iar unul dintre personaje ne avertizează: „Nu lăsa niciodată morala să te împiedice să faci ceea ce este drept.”.
 

Cât despre Praf de stele (în original, The Stars Like Dust), acesta reprezintă al doilea volum din seria Imperiul (serie complementară Fundaţiei; despre primul volum, O piatră pe cer, am scris detaliat tot în cadrul prezentei rubrici, într-unul dintre numerele anterioare ale revistei) şi este, spre deosebire de Fundaţia, un „mystery science-fiction” cu intrigă aventuros-poliţistă, axat mai degrabă pe individualitatea personajelor decât pe uriaşa frescă futurist-istorică dezvoltată în alte volume. Fanii Războiului stelelor vor aprecia această carte în mod deosebit.
 

Editura Nemira a oferit cititorilor fideli un adevărat festin „SF – fantasy–dark fantasy”, un melanj (foarte inspirat!) de autori români şi străini de incontestabilă valoare. Spre exemplu, Aşteptând în Ghermana, de Dănuţ Ungureanu, este un roman cyberpunk devenit clasic, unul dintre cele mai bune romane din istoria SF-ului românesc. Relansarea acestei cărţi a prilejuit bucurie celor care o ştiau, precum şi celor care abia acum au descoperit-o. Nu voi insista însă asupra subiectului, deoarece am scris deja despre Ghermana cu altă ocazie (a se vedea seria de articole Cavalerii fantasticului, publicată în Gazeta SF).
 

Aş spune însă că punctul central (inclusiv datorită ineditului operei în discuţie) al evenimentelor „Nemira” l-a constituit lansarea celui de al doilea volum din seria „light fantasy” Taravik, capodoperă a genului semnată de Liviu Radu, autor prolific şi pe atât de iubit de cititori, pe cât este de apreciat de critică (de altfel, o monografie dedicată scriitorului Liviu Radu – venită să încununeze o carieră care a asigurat, până acum, literaturii române nu mai puţin de douăzeci de volume remarcabile! – a fost anunţată pentru anul 2014 de către lect. univ. dr. Florin Pîtea, la rândul lui cunoscut scriitor şi critic literar). Cei care au citit primul volum al seriei la care ne referim, Armata moliilor, ştiu despre ce vorbesc aici – aventurile picareşti ale „curierului caftangiu” Taravik şi ale credinciosului său tovarăş, pegasul Kostik: Don Quijotte şi Sancho Panza într-o lume amintind de vesela Lume-disc a lui Terry Pratchett, dar şi de tragica Salammbo a lui Gustave Flaubert, o lume fantastică în care pericolele închipuite ale eroului lui Cervantes devin cât se poate de reale. Pentru că Taravik va avea de înfruntat, pe parcursul periplului său din La galop prin piramidă, mumii, sfincşi, asasini cu motivaţii obscure, o zeiţă (a dragostei!) cu cap de pisică şi un zeu al lumii morţilor, un război civil care sfâşie Imperiul latgan şi implică Ţara Hatti (cu trimitere la evenimentele din istoricul Imperiu roman şi din Egiptul Antic), şi câte şi mai câte. Întâmplările, foarte amuzante, sunt condimentate cu un permanent dialog al eroilor, un dialog în aparenţă naiv şi comic, dar care ascunde, în fapt, adevăruri umane profunde, asupra cărora sunt convins că fiecare cititor va medita temeinic după ce va închide cartea. Şi, dincolo de umorul fin, inteligent şi cult, aventura devine plină de suspans în paginile dedicate legionarilor latgani conduşi de Primus Concordius Faber („Nisipul avea gust de moarte”, suntem avertizaţi de îndată ce intră personajul în scenă, pierdut cu legiunile sale în necruţător deşert, pe urmele unui inamic dement de tipul antieroilor din filmul Apocalipsul, acum sau din cartea lui Joseph Conrad, Inima întunericului), suspans pe care intervenţia neîndemânatică a protagoniştilor nu îl reduce – dimpotrivă, prin măiestria autorului şi abilitatea acestuia de a mânui tehnica antitezei şi a contrastelor, îl potenţează. Pe scurt, o serie de neratat.
 

Să nu uităm un alt moment crucial pentru fantasticul românesc relevat la „Gaudeamus”, şi anume publicarea Almanahului Anticipaţia 2014, în cuprinsul căruia veţi regăsi nume precum Cristian-Mihail Teodorescu, Hannu Rajaniemi, Sebastian A. Corn, Frederik Pohl, Oliviu Crâznic, Marian Truţă, Dănuţ Ungureanu, Liviu Radu, George Anania, Iain Banks, Kim Stanley Robinson, Eugen Cadaru, dar şi un editorial de Alexandru Mironov şi o rubrică „Cine-SF” în cadrul căreia semnează criticul de film Mihnea Columbeanu, alături de binecunoscutul scriitor, jurnalist, filmolog, om de cultură Cristian Tudor Popescu. O plăcută, adecvată companie pentru almanah ne asigură Editura Nemira şi prin publicarea numărului dublu (12-13) din noua serie a revistei Colecţia de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice Anticipaţia (revistă despre care, de asemenea, am mai scris în Ghidul cititorului de fantastic).
 

Pentru a putea închide secţiunea „Gaudeamus – Nemira”, trebuie să notăm aici şi noutăţile „importate”, puse la dispoziţia celor interesaţi în cadrul Târgului de carte. Mă refer, în primul rând, la volume aparţinând unor serii excepţionale, fiecare dintre aceste serii putând concura, cu şanse reale de câştig, pentru „Cea mai bună serie fantasy contemporană”. Este vorba despre volumele Lumea nouă, de Michael Stackpole (din spectaculoasa serie Marile descoperiri – preferata mea), Puterea armelor, de Joe Abercrombie (din întunecata şi controversata serie Prima lege) şi Grădinile lunii, de Steven Erikson (din apreciata serie Cronicile malazane).
 

Ca un cadou anticipând sărbătorile, ne-am pomenit şi cu o nemaipomenită surpriză de altă factură, un clasic şi un geniu: H.P. Lovecraft, cu primul volum din The Best Of H.P. Lovecraft: Blestemul din Sarnath, o selecţie de proze pornind de la „gothic horror” (Herbert West, reanimator) şi ajungând până la „dark SF” pur (Între zidurile din Eryx). Este minunat să constaţi că, uneori, titani ai literaturii, preţuiţi constant şi pe merit în literatura universală, sunt (re)descoperiţi de cititori şi la noi, prin eforturile unor editori care înţeleg ce înseamnă calitatea. Nu îmi pot imagina o generaţie care să nu îl cunoască pe Lovecraft, şi nici nu vreau să îmi imaginez o asemenea generaţie. Traducerea şi selecţia prozelor îi aparţin scriitorului Mircea Opriţă, Cavaler al Ordinului Meritul Cultural.
 

Pentru a întregi, parcă, bucuria fanilor „Lovecraft”, pe lângă Blestemul din Sarnath al Editurii Nemira avem şi În Munţii Nebuniei, pentru prima dată publicată în limba română, sub egida Editurii Millennium Books, într-o traducere (realizată de Mircea Pricăjan) care face cinste variantei originale. Aşa cum ştiu deja admiratorii operei marelui scriitor, Munţii este o nuvelă, ceea ce o transformă automat într-o bijuterie indispensabilă colecţionarilor de valori, având în vedere că H.P. Lovecraft a fost în principal dedicat prozelor de foarte redusă întindere, cu prea puţine excepţii. Mai mult, În Munţii Nebuniei se detaşează de majoritatea scrierilor lovecraftiene şi prin faptul că aparţine, din punct de vedere al atmosferei, subspeciei literare „dark SF/neogotic” (întocmai ca Între zidurile din Eryx), elementul „terror” supranatural fiind înlocuit de către autor cu un element „terror” extraterestru, explicabil ştiinţific. Din punct de vedere al temei, nuvela poate fi încadrată în cadrul subspeciei „lumi pierdute”. Subiectul, extrem de palpitant şi redat în manieră tipică autorului, prin intermediul unui narator traumatizat de evenimentele la care a asistat şi cărora le-a supravieţuit, constă în descoperirea în Antarctica, de către o expediţie ştiinţifică, a unor munţi înalţi şi cumpliţi şi a unor vestigii ale unei străvechi culturi extraterestre. Iar printre vestigii, curiozitatea exploratorilor relevă şi prezenţa unei vieţi adormite şi îngrozitoare, care iese acum din nou la iveală… Cei care au văzut şi apreciat filme precum Aliens sau The Thing vor iubi În Munţii Nebuniei.
 

Nici Editura Tracus Arte nu a dezamăgit în domeniul literaturii extraordinarului. Dimpotrivă, noul roman al Ştefanei Czeller, Ozz, se anunţă o lovitură de teatru pe scena fantasticului cu valenţe întunecate din România. Nu am parcurs încă romanul, dar sunt familiarizat cu scrierile şi cu talentul Ştefanei şi îmi pot exprima, fără mare teamă, speranţa că Ozz va ocupa un loc meritat în galeria SF&F de la noi, alături de excelentele creaţii în domeniu ale altor scriitoare contemporane demne de toată stima: Sfâşierea (de Ona Frantz), Împăratul gheţurilor (de Ana-Maria Negrilă) şi Sharia (de Roxana Brînceanu).
 

Tot la Editura Tracus Arte, sub bagheta lui Ştefan Ghidoveanu, cunoscutul realizator al emisiunii radiofonice Exploratorii lumii de mâine, şi între coperele ilustrate de Ionuţ Bănuţă, sunt adunaţi mai mulţi scriitori dedicaţi unui proiect despre călătorie în timp: antologia Ferestrele timpului (antologie în care am publicat şi eu o povestire „planetary romance” intitulată Imora, despre un criminal extraterestru, o femeie frumoasă aflată în pericol şi un posibil salvator straniu, o povestire despre dragoste, despre soartă şi, bineînţeles, despre Timp).
 

Tânăra Editură Karth ne-a adus şi ea la Gaudeamus două volume care, indirect, pot interesa domeniul nostru „de expertiză”.
 

Mai întâi, este vorba despre Caietul Roxanei şi alte jurnale, volum de proză-jurnal legat de fantastic prin faptul că este semnat de Ştefan Bolea – doctor în filosofie, autor al simbolist-industrialului Gothic şi al mai multor povestiri de tipul fantastic-horror.
 

Apoi, merită menţionat un remarcabil volum de poezie al Teodorei Gheorghe, şi ea cunoscută autoare de povestiri fantastice – Moartea era un iepure şchiop. De altfel, întregul conţinut al volumului implică referiri la fantasticul clasic, original inserate, menite a susţine idei şi concepte poetice pline de forţă. Autoarea ne poartă astfel, într-o formă de poezie modernă, printre volume prăfuite şi valoroase, printre legende şi vise, printre cugetări şi rătăciri. Mircea Eliade cu ale sale „ţigănci”, legendele arthuriene şi Camelotul etern din The Once And Future King, Narnia şi cronicile miraculoase ale şifonierului-poartă, toate construiesc artistic un pod iluzoriu şi simbolic, plăcut sufletului, legând între ele Valsul fantomelor şi Mărţişor de E.A. Poe. Pentru că, să nu uităm, curentul simbolist s-a născut, măreţ şi decadent deopotrivă, din componenta gotică a romantismului şi din admiraţia lui Charles Baudelaire pentru Edgar Allan Poe… Un volum de povestiri fantastice ar asigura o pereche frumoasă pentru Moartea era un iepure şchiop, şi poate că proza Teodorei Gheorghe nu se va lăsa prea mult aşteptată înainte de a vedea lumina… tiparului.
 

„Gaudeamus igitur”… sau final glorios de an 2013. Ne aşteaptă acum un 2014, să sperăm, nu mai puţin bogat. Căci, printre proiectele aflate în diferite stadii, au fost anunţate (sau nu au fost anunţate direct, dar interesul crescut în rândul iubitorilor de literatură a imaginarului le reclamă) destul de multe scrieri demne de atenţia noastră, a tuturor, fie că ne numim scriitori, critici, „simpli” consumatori de carte, promotori, istorici literari, editori. Acestea fiind spuse, sper să văd în cursul anului 2014, pe piaţă, un roman din seria Raul Colentina a lui Michael Haulică, noi romane din seriile Taravik (de Liviu Radu) şi Amendamentul Dawson (de Ciprian Mitoceanu), un volum de povestiri semnat de Laura Sorin (probabil singura scriitoare de horror pur, atât din punct de vedere stilistico-tematic cât şi din punct de vedere calitativ, de la noi). Dintre volumele deja închegate, până la un punct cel puţin, aşteptările mele (şi nu numai ale mele) se îndreaptă, în primul rând, către Umbra trupului său (Ona Frantz), Atavic (Liviu Surugiu), Ea a venit cu noaptea (Cătălina Fometici), Cartea tăcerii (Ioana Cătălina Dorojan). Dintre numele mai noi, merită să stăm cu ochii pe Teodora Matei, dar şi pe Alina Anghelache. Şi, poate, voi reuşi şi eu să aduc cititorilor cele două noi cărţi promise, Imperiul minciunilor (din seria Ermengaarde Saga) şi Călătorie în umbră…
 

Rămâne de văzut.