poeme de Roberto Bolaño

traducere: Mina Decu

Poet chinez în Barcelona

Un poet chinez dă târcoale
unui cuvânt, neajungând să-l atingă,
neajungând să-l privească, ne-
ajungând să-l prindă.
În spatele poetului sunt munți
galbeni şi uscați, bătuți de
vânt,
ploi răzlețe,
restaurante ieftine,
nori albi ce se destramă.
 

 

Câinii romantici

Pe vremea aia aveam douăzeci de ani
şi eram nebun.
Pierdusem o țară
dar câştigasem un vis.
Şi dacă aveam visul ăsta
nimic nu mai conta.
Nici să lucrez, nici să mă rog
nici să mai studiez în zori
alături de câinii romantici.
Şi visul trăia în spațiul spiritului meu.
O încăpere de lemn,
în penumbră,
într-unul din plămânii tropicului.
Şi uneori mă întorceam în mine
şi vizitam visul: statuie eternizată
în gânduri lichide,
un vierme alb zvârcolindu-se
în dragoste.
O iubire turbată.
Un vis înlăuntrul unui alt vis.
Şi coşmarul îmi spunea: vei creşte.
Vei lăsa în urmă imaginile durerii şi ale labirintului
şi vei uita.
Dar în acele vremuri să cresc ar fi fost o crimă.
Sunt aici, am spus, cu câinii romantici
Şi aici o să rămân.

 

 

 

În realitate cel care se teme mai mult sunt eu

În realitate cel care se teme mai mult sunt eu

chiar dacă nu arăt          În înserarea

din Barcelona      Una sau două sau trei sticle

de bere neagră     Frumoasa Edna atât de departe

Farurile mătură de trei ori orașul

Orașul ăsta imaginar     O dată, de două, de trei ori

spuse Edna   Indicând o oră misterioasă

pentru dormit   Gata cu regăsirile

O dată pentru totdeauna

 

 

 

O să-ți dăruiesc un abis, spuse ea

O să-ți dăruiesc un abis, spuse ea,

dar într-un fel atât de subtil încât îl vei percepe

abia când vor fi trecut mulți ani

şi vei fi fiind departe de Mexic şi de mine.

Când vei avea mai mare nevoie de el, îl vei descoperi

şi ăsta nu va fi

finalul fericit,

va fi însă o clipă de gol şi fericire.

Şi poate că atunci îți vei aminti de mine,

deşi nu mult.

 

 

 

Lisa
Când Lisa mi-a zis că făcuse dragoste

cu altul, în vechea cabina telefonică  din

depozitul ăla din Tepeyac, am crezut că lumea

se sfâşeşte pentru mine. Un tip înalt şi slab,

cu părul lung şi cu o sculă lungă, care nu a aşteptat

mai mult de o întâlnire pentru a o penetra până în adâncuri.

Nu e ceva serios, spusese ea, dar este

cel mai bun mod de a te scoate din viața mea.

Parménides García Saldaña avea părul lung şi ar fi putut

fi amantul Lisei, dar după câțiva

ani am aflat că murise într-o clinică psihiatrică

sau că se sinucisese. Lisa nu mai voia

să se culce cu distruşi. Câteodată o visez

şi o văd fericită şi rece într-un Mexic

desenat de Lovecraft. Am ascultat muzică

(Canned Heat, una dintre trupele preferate

ale lui Parménides García Saldaña) şi apoi am făcut

dragoste de trei ori. Prima dată a terminat în mine,

a doua oară a terminat în gura mea şi a treia, aproape un fir

de apă, un fir scurt de undiță, între sânii mei. Şi totul

în două ore, a spus Lisa. Cele mai nenorocite două ore din viața mea,

am spus eu, la capătul celălalt al firului.

poeme de Roberto Bolaño

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll to top