Dan Apostol&Rodica Bretin: Corifeii enigmelor

de Oliviu Crâznic

Repere biografice

Regretatul Dan Apostol (1957-2013) a fost, în primul rând, un reputat cercetător științific în domeniul misterelor lumii, unul dintre cei mai cunoscuți din România (alături de M. Gh. Andrieș, Fl. Gheorghiță, H. Matei, P. Ștefănescu).

A fost, de asemenea, scriitor de literatură științifică, scriitor de literatură fantastică, editor, antologator (Antares; vol. I-IV, în colaborare cu R. Bretin, dedicate științelor paranaturale și parasociale şi literaturii fantastice), publicist, om de presă audiovizuală („bifând” inclusiv colaborarea cu prestigiosul BBC), consilier al Centrului Național pentru Dezvoltare Durabilă ș.a.

Rodica Bretin [Apostol] (n. 1958) este, în primul rând, scriitoare de literatură fantastică, membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Este, de asemenea, traducătoare de opere clasice (Dale Cooper: viața mea, benzile mele – S. Frost, Amantul doamnei Chatterley – D.H. Lawrence ș.a.m.d.), antologatoare (sus-menționatele volume Antares; Cronici din lumi interzise și Vânătorii lumii de dincolo, dedicate literaturii fantastice clasice și contemporane), publicistă, om de presă audiovizuală ș.a.

Opera sa literară se leagă, indisolubil (ca urmare a unei strânse și îndelungate colaborări), de opera lui D. Apostol (nu putem să nu remarcăm faptul că R. Bretin a început să introducă nonficțiune științifică în opera sa în anul 2003, iar D. Apostol a început să publice beletristică în anul 2004: interesantă – chiar dacă doar temporară – inversiune cultural-artistică și improbabilă coincidență).

Delimitări teoretice

În mod obișnuit, științele sunt clasificate, pe ramuri, în științe naturale (studiul fenomenelor naturale și al formelor de viață: astronomie, biologie, chimie, fizică, geologie ș.a.), științe sociale (studiul comportamentului uman și al societăților: antropologie, arheologie, istorie ș.a.) și științe formale (studiul modelelor abstracte: informatică, lingvistică, logică, matematică ș.a.).

Științele paranaturale și parasociale își extrag esența, așa cum ne arată și denumirile acestora, din științele naturale și sociale – diferența constând în faptul că studiază aspecte controversate ale respectivelor științe (după cum vom vedea mai jos).

Etichetate uneori „pseudoștiințe”, în principal datorită proastei reputații care le este asigurată de unii pseudocercetători, apreciem totuși că această excludere din aria științelor este incorectă: științele se pot ocupa cu studii de orice fel și rămân științe, atât timp cât respectivele studii se efectuează utilizându-se metode științifice (spre ex., nu are nici o importanță dacă Atlantida a existat sau nu, știința atlantologiei nestudiind Atlantida „per se”, ci sursele care menționează Atlantida, ceea ce conferă cercetării în cauză validitate științifică).

De remarcat faptul că, de-a lungul timpului, numeroase teorii științifice considerate, inițial, „pseudoștiințifice” sau „paraștiințifice” (de la heliocentrism până la existența Troiei) s-au dovedit ulterior, odată cu evoluția științei, a fi corecte și sunt astăzi acceptate ca atare.

În ceea ce privește literatura științelor paranaturale și parasociale, aceasta constituie expresia unui curent cultural ai cărui „părinți” (J. Bergier, L. Pauwels: Dimineața magicienilor, prefață, 1960) l-au crezut a fi doar o „școală [de gândire]” (probabil, nebănuindu-i viitoarea amploare) și l-au botezat „realism fantastic”. Am explicat cu altă ocazie și în alt context (a se vedea O. Crâznic, Fantasticul histrionic, rubrica Studii fantastice, revista culturală EgoPHobia nr. 46/2016) de ce preferăm să nu utilizăm acest termen, explicația rămânând, „mutatis mutandis”, valabilă și aici. Prin urmare, considerăm mai potrivit a ne referi la „realismul fantastic” al lui Bergier și Pauwels folosind sintagma „speculativism științific” (acest gen de lucrări utilizând ca procedeu de bază în cercetare speculația științifică, teoretizarea bazată pe realități și nedepășind limitele verosimilului științific).

Raportat la subiecții studiului nostru, suntem de părere că o mare parte a operei lui D. Apostol se încadrează în aria speculativismului științific (excepție făcând unele lucrări „târzii”, în care își fac simțite prezența forteanismul – acceptarea, ca bază de studiu, a unor legende, surse secundare ori relatări respinse de comunitatea științifică – și metaficțiunea istoriografică – reconstituiri ale unor scene ori perioade istorice după o viziune proprie, care combină faptul istoric, supoziția și ficțiunea), aceasta constituind și obiectul principal al interesului nostru. Totodată, opera literar-științifică a lui D. Apostol are și o evidentă natură iluministă, care nu exclude feminismul (destul de rar, altminteri, printre scriitorii români) și anticlericalismul (prezente discret în prima parte a creației sale, dar devenind pronunțate în ultimele lucrări).

R. Bretin, pe de altă parte, utilizează speculativismul științific (îmbinat cu misticism cuantic – teorie metafizică dedicată explicării fenomenelor „supranaturale” prin apel la fizica cuantică), cu unele excepții, doar ca bază pentru operele sale de ficțiune ori de metaficțiune, motiv pentru care vom acorda, în continuare, o atenție deosebită realizărilor autoarei în domeniul beletristicii.

 

Paleoastronautică și ozeneologie

Paleoastronautica este o știință paranaturală care studiază teoria numită „a astronautului străvechi” (a se evita traducerea, des întâlnită, dar generatoare de confuzii: „a astronautului antic”, deorece sintagma nu face referire doar la perioada Antichității), conform căreia istoria ne furnizează anumite dovezi ale contactului omenirii, în trecut, cu unele civilizații care cunoșteau zborurile cosmice.

Teoria a fost propusă, la nivel speculativ, de către I.S. Șklovski și C. Sagan (1966), fiind popularizată, mai cu seamă, de către E. von Däniken, începând cu anul 1968.

În ceea ce privește ozeneologia, aceasta reprezintă știința paranaturală care studiază obiectele zburătoare neidentificate (cea mai veche mențiune a termenului englezesc „ufology” fiind, probabil, cea identificată în suplimentul literar al ziarului Times, în 1959). D. Apostol a publicat Deocamdată… enigme (prima ediție și totodată volumul său de debut) în anul 1984 (ed. a II-a, revizuită, a fost publicată în anul 1986), alăturându-se, astfel, cu cinste (datorită harului scriiturii, vastei documentări și abordării riguros științifice), altor câtorva nume de referință în domeniile sus-menționate, pentru a asigura, împreună cu acestea, cele mai populare (în România) cărți de specialitate referitoare la paleoastronautică/ozeneologie: Amintiri despre viitor (E. von Däniken, 1968); Experiența OZN – O cercetare științifică (J.A. Hynek, 1972); Bănuiala unei umbre (L. Soucek, 1974); Enigmele Terrei (H. Matei, 1982); Enigme în galaxie (Fl. Gheorghiță, 1983).

De asemenea, Deocamdată… urma să constituie baza unei întregi serii de volume care aveau să reia, să dezvolte și să actualizeze, de-a lungul anilor, capitolele cărții-mamă, autorul adăugând, progresiv, capitole sau subcapitole noi. De altfel, prolificitatea lui D. Apostol, precum și ambiția acestuia de a își păstra lucrările mereu „la zi”, prin publicări (actualizate) succesive, au contribuit semnificativ la consolidarea reputației sale, de neîntrecut specialist, în rândul cititorilor pasionați.

Astfel, spre exemplu, Extratereștri în preistorie (2003; 2014) reia și actualizează capitolele dedicate paleoastronauticii în Deocamdată… (Partea a II-a a volumului: Enigme în arheologie, Homo Sapiens – accident sau incident?, Artă rupestră futuristă, Tehnica preistorică, Arhivele au cuvântul, Cetățile dispărute, Ecuația venusiană), adăugând subcapitole noi.

În schimb, Războiul lumilor (2005; 2014) reia, actualizează și dezvoltă capitolele dedicate ozeneologiei în Deocamdată… (Partea a III-a: Fenomene aeriene neobișnuite, Marea încleștare, Intruși în aer și în Cosmos; Partea a IV-a: Homo Cosmicus), începând cu semnalările (documentate și specializate) din Al Doilea Război Mondial și terminând cu anul 2003.

În sfârșit, OZN – Adevăruri ascunse (2014) reia și dezvoltă celelalte capitole dedicate ozeneologiei în Deocamdată… (Partea a III-a: Aterizări și imersiuni, Nave și echipaje, Iluzia cea mare; Partea a IV-a: Exploratorii infinitului), completându-le cu perioada 1986-2003.

În 1985, D. Apostol a publicat (în colaborare cu S. Ștefănescu) Zborul 19, călcând pe urmele lui Ch. Berlitz (Triunghiul Bermudelor, 1974) și ale lui M. Gh. Andrieș (Din enigmele Oceanului Planetar, 1984 – de remarcat viziunea sceptică a lui Andrieș) și analizând, în paginile cărții, misterioase dispariții ale unor nave și ale unor aeronave, petrecute în special în Triunghiul Bermudelor, dar și în alte zone ale globului terestru. De asemenea, găsim aici tratate, tangențial, Experimentul Philadelphia, disparițiile din Marea Diavolului (a cărei reputație este văzută de către autori ca fiind nejustificată), fenomenul OZN și ipoteza multiversului (avansată în context de către prof. dr. J.A. Hynek). Cu totul remarcabil, autorii s-au străduit să elimine legendele, concentrându-se asupra documentelor oficiale și a publicațiilor de prestigiu [„Legendele nu fac însă altceva decât să accentueze vălul de mister care înconjoară o serie de întâmplări ciudate, în care au fost implicate diferite vase și pasagerii lor. Din acest motiv nu ne vom opri decât asupra celor consemnate și descrise (atât cât a fost posibil la vremea respectivă) în publicații sau documente oficiale”, p. 24]; ei combat, cu argumente, concluziile scepticului L. Kusche (The Bermuda Triangle Mystery-Solved, 1975) și includ în tom prețioase pagini tehnice dedicate aparatelor de zbor și de navigație ori istoriei acestora. Concluzionând: „Departe de a contesta sau minimaliza rolul științei, autorii acestui volum nu pot decât să insiste asupra importanței unor cercetări serioase și aprofundate în toate domeniile în care se manifestă «rupturi de explicație», afirmându-se încrederea în capacitatea rațiunii de a penetra Necunoscutul…” (p. 211).

Criptobiologie

Termenul „criptozoologie” (inventat, se pare, de I.T. Sanderson și reinventat, ulterior, de B. Heuvelmans, care l-a și popularizat, în a doua jumătate a secolului al XX-lea), desemnează știința paranaturală care studiază animalele legendare (atenție! legendare, nu fabuloase – adică considerate, la un moment dat, de către anumite persoane, a exista sau a fi existat, fără însă ca existența în cauză să fi fost dovedită științific).

În ceea ce ne privește, vom folosi, însă, referitor la opera literar-științifică a lui D. Apostol, termenul „criptobiologie”, care are o arie mai largă și, deci, adecvată (spre exemplu, dacă „abominabilul om al zăpezii” ar putea fi, totuși, doar un animal – o specie necunoscută de maimuță antropoidă, nu se poate susține același lucru referitor la „copiii verzi din Woolpit”, menționați de cronicarii R. de Coggeshall, respectiv W. de Newburgh).

Din tainele naturii (1987) reprezintă, pentru D. Apostol, prima incursiune (în volum) în domeniul criptobiologiei (cu toate că analizează aici, tangențial, și alte domenii aparținând științelor para- sau propriu-zise, de la mai vechea iubire – paleoastronautica – la paleontologie pur și simplu), incursiune inspirată, conform mărturisirii autorului, de opera lui I. Akimușkin – Pe urmele unor animale rare sau nemaiîntâlnite (1961).

Așadar, ca și în cazul volumului său de debut, dedicat paleoastronauticii și ozeneologiei (a se vedea mai sus), Din tainele… nu a reprezentat, pe piața de carte românească, prima operă tratând problematica în cauză (Akimușkin fusese tradus în România anului 1968), nici primul volum al unui autor român care se ocupă de criptobiologie (a se vedea, de pildă, în acest sens, anterior menționatul Enigmele Terrei), impunându-se însă repede ca o carte de referință pentru iubitorii neobișnuitului natural, cu atât mai mult cu cât volumul lui Akimușkin a ajuns să fie cunoscut mai degrabă de către specialiști, decât de către publicul larg (din motive pe care nu le cunoaștem), iar excelenta, de altfel, lucrare a lui H. Matei a dedicat doar un număr (relativ) redus de pagini criptozoologiei.

Tot ca în cazul volumului de debut, Din tainele… a dat naștere unei importante serii de tomuri destinate unor permanente actualizări și îmbogățiri tematice, din care amintim, ca absolut remarcabile, volumele Stăpânii adâncurilor (1991, dedicat cefalopodelor uriașe, enigmei șarpelui de mare, misterului sirenelor și inteligenței cetaceelor), respectiv Lumea dragonilor (2000, analizând posibila supraviețuire a unor specii de dinozauri – inclusiv a unor specii de pterozauri, dinozauri zburători – până în contemporaneitate, ori, în orice caz, până în perioade istorice relativ recente – aceștia constituind, probabil, principala sursă de inspirație pentru poveștile cu balauri și dragoni medievali). Parcurgând Lumea dragonilor, regretatul prof. dr. antropolog C. Rișcuția concluziona: „Apostol reuşeşte să convingă, prin talent, dar mai ales printr-o vastă şi riguroasă informare. (În medie, pentru fiecare eveniment, fenomen sau caz semnalat sunt folosite patru surse documentare independente şi poate că acest remarcabil publicist ar merita mai curând un loc printre paleontologi şi paleoetiologi, dat fiind calitatea şi modul de ordonare, de sintetizare a argumentelor sale.) (…) O remarcabilă bibliografie, de la autori de prestigiu (Piveteau, Racoviţă, Stahl, Brehm, Colbert, Oudemans, Wilford, Akimuşkin, Battisti, Bölsche, Davitaşvili, Persinger, Gould, Kemp, Glut, Cox, Dixon, Spinar şi Bunar) şi publicaţii ca Nature, National Geographic, până la extrase din arhivele marinelor de război engleză, franceză şi germană, asigură conţinutul faptic şi fiabilitatea documentaţiei cărţii de faţă, care, prin bogatul conţinut de informaţie, triat scrupulos şi interpretat cu multă precauţie (adesea cu spirit critic) aduce cititorului un important spor de cunoaştere”.

Atlantologie și civilizații misterioase

Atlantologia este o știință paranaturală și parasocială care studiază, în special, posibila existență a continentului scufundat Atlantida și a civilizației aferente și, în general, lumile dispărute și civilizațiile misterioase.D. Apostol a publicat Neștiuta natură în anul 1988, dedicând Partea a II-a a tomului, Continente scufundate, ipoteticelor Atlantida și Pacifida.

Însă volumul său publicat în anul 1990, Terra – planeta vieții, este cel care redă, în opinia noastră, chintesența problematicii, ridicându-se – prin păstrarea materialului strict între limitele speculativismului științific – deasupra volumelor ulterioare dedicate de autor atlantologiei. Stonehenge și alte construcții megalitice europene (capitolul Santinelele câmpiilor încețoșate), civilizațiile cretană (capitolul Insula regelui Minos) și miceniană (capitolul Cetățile aurului), Pacifida și populația „viracochas” (capitolul Undeva, în Pacific), Atlantida și civilizația olmecă (capitolul Pământul lui Atlas) sunt prezentate și „explorate” aici într-o manieră serioasă și excelent documentată, tipică lui D. Apostol.

 

Parapsihologie și fenomene paranormale

Parapsihologia este o știință parasocială care studiază fenomenele paranormale (misterioase) cărora le poate fi atribuită o cauză de natură psihică.

Păstrându-se în aria speculativismului științific, după cum am menționat mai sus, D. Apostol nu s-a avântat și pe tărâmul parapsihologiei, acest domeniu nefiind, însă, evitat de R. Bretin.

De altfel, opera R. Bretin reflectă, sporadic, și aspecte abordate de D. Apostol, dar interpretarea celor doi autori cu privire la fenomene similare diferă uneori semnificativ. De pildă, în ceea ce privește criptobiologia, R. Bretin se întreabă: „Ce erau «Diavolul din New Jersey», «Monstrul din Bodmin Moor», atâtea alte creaturi care au rămas în mi­tologia și legendele umanității? Vizitatori din lumi paralele, veniți prin rețeaua de tuneluri («worm-holes») ce traversează continuumul spațio-temporal, legând lumi până la care drumul este imposibil de străbătut altfel decât cu gândul?” (Cronicile imposibilului, p. 52). Dimpotrivă, D. Apostol declară, la un moment dat: „Posibilitatea pur teoretică a existenței unui univers paralel nu poate fi negată, dar în privința dovezilor materiale, lucrurile devin mai precare și nu rareori contradictorii. (…) Putem crede oare că un univers paralel reprezintă doar o copie a celui pe care îl cunoaștem? Este posibil ca pe o altă planetă viața să fi urmat exact același ciclu ca pe Terra, ducând la apariția unor specii și indivizi similari celor tereștri? Greu de admis. Humanoizii neobișnuiți sau animalele rare și necunoscute descoperite în cursul istoriei sunt mai curând supraviețuitorii unor specii considerate dispărute sau «impasuri biologice»” (Din tainele naturii, p. 212). Detectăm astfel, și aici, ca și în alte locuri, înclinația mai degrabă fantastică a R. Bretin, și mai degrabă pragmatică a lui D. Apostol.

Revenind la parapsihologie, probabil cea mai importantă lucrare a R. Bretin în acest domeniu o reprezintă Ecouri din tenebre (2016), care reia și dezvoltă volumul mai vechi Poltergeist – Atacatori invizibili (2005). Pe lângă o documentată istorie a fenomenului poltergeist („spirite agitate”; „Crude, inutile şi pline de ură. O fantomă bântuie; un poltergeist infestează”, îl citează R. Bretin pe H. Price, p. 11) și o prezentare a variilor explicații oferite fenomenului de-a lungul timpului (intervenția demonică, psihochinezia, activitățile geofizice, farsa ș.a.) autoarea decide, spre deosebire de volumele anterioare, să asigure o demarcație clară (în Cuvânt-înainte) între nonficțiune, metaficțiune și ficțiune propriu-zisă: „Pentru a păstra un procent cât mai mare de credibilitate, în capitolele Mesaje de dincolo, Atacatori invizibili şi Între pământ şi cer am ales cazuri de poltergeist, apariţii spectrale și fenomene supranaturale consemnate istoric şi bine documentate. Nu am folosit informaţii de pe Internet, preferând să ajung la sursa directă, primară: pagina scrisă. Pentru asta am petrecut multe ore în biblioteci, am consultat colecţii de ziare şi reviste, am vorbit cu oameni care cunoşteau amănunte revelatoare despre cazurile abordate de mine… Dar, chiar şi aşa, am găsit destule «rupturi de explicaţie», goluri sau inadvertenţe pe care a trebuit să le suplinesc cu ajutorul logicii şi intuiţiei. Relatările din ultimul capitol, Păcate eterne, au un statut cu totul diferit. (…) sunt o compilaţie între certitudine şi imaginaţie, realitate şi ficţiune”.

 

Beletristică

Ținând cont de vastele sale studii științifice, nu este de mirare că D. Apostol nu a avut ocazia să aștearnă pe hârtie prea multă literatură fantastică. Regăsim prozele sale scurte (melanj postmodernist, decadentist, simbolist, romantic) în volumul Vânătorii lumii de dincolo (2014), o versiune actualizată a culegerii inițiale, Căderea îngerului (2004). Amprenta reprezentanților de seamă ai curentelor literare amintite este vizibilă în operă (de pildă, proza Vânătorii lumii de dincolo este, probabil, inspirată de C.A. Smith, The Hunters From Beyond). Cel mai bun text al tomului îl constituie, fără dubiu, chiar Căderea îngerului (poveste gotică despre dragoste, spirite răzbunătoare și abuz), urmat fiind acesta de Păzitorul cerului (o alegorie purtând în centru motivul femeii-felină).

Dimpotrivă, opera beletristică a R. Bretin poate fi caracterizată drept cuprinzătoare.

Războinicii Nordului este o metaficțiune istoriografică („Războinicii Nordului urmăreşte epopeea vikingilor, începând cu invazia Insulelor Britanice şi până la descoperirea Americii, cu nişte secole înainte de Columb. M-am documentat extrem de riguros pentru partea istorică, adăugând însă şi nişte personaje inventate printre cele istorice reale…”, declară autoarea într-un interviu acordat Gazetei SF, nr. 66/2016).

Fecioara de Fier este un roman fantastic întunecat din aria „ocultismului parfumat” (curent literar care îmbină ezoterismul cu romanțiosul), cu tente erotice anti-tabu, plasat într-un medieval secol al XIII-lea strivit sub călcâiul unei Inchiziții corupte și perverse.

În ceea ce privește volumele de proză scurtă, acestea oscilează între științifico-fantastic și fantastic propriu-zis, atingând și extinzând melanjul de curente literare menționat anterior cu privire la opera lui D. Apostol. Multe texte sunt chiar foarte scurte și se încadrează în aria „prozelor de idei”, trebuind citite și apreciate ca atare.

Alegorica Ultimul zbor al Păsării Thul, Omul-tigru (prezentând un circ cosmic), Hardraad (tratând un „război al stelelor” cu final neașteptat), Noaptea sanyasinilor (un SF samuraic), Jucăria (transpunând în spațiul cosmic motivul „le bon sauvage”), Cetatea fără trecut (redând dilemele unui conchistador captiv într-o lume a fantasmelor), Călăreții de fier (extrapolând legenda „hoardei-fantomă”), Kama (inspirată de legenda Olandezului Zburător și amintind de POEtica Manuscris găsit într-o sticlă), Gudrun (adevărată replică românească la Ultima licornă), sunt reunite în volumul de debut al autoarei, Efect holografic (1985). Majoritatea acestor texte literare (din păcate, nu toate) le regăsim în Cetatea fără trecut (2015), alături de postumanistul Ultimul gdar (excelentă proză scurtă SF, având complexitatea unui roman condensat).

În alte volume, R. Bretin abordează curentul literar primitivist (Lumea lui Hind, 1998), ori fantasticul macabru de sorginte decadentistă (Omul de nisip, 2000). Multe dintre povești au fost revizuite și republicate ulterior (uneori, cu titlul schimbat), în tom ori în publicații periodice, și nu puține dintre acestea au drept temă ori motiv arta. În Ora pro nobis, o prostituată acceptă să fie modelul unor pictori, al căror scop este acela de a reda pe pânză, (mult prea) veridic, o „tragere pe roată”. În Mireasa din grădină, o fată este atrasă de un bătrân grădinar în capcana letală a artei vegetale. Conquistadorul (un personaj-tip drag autoarei, prezent în mai multe dintre prozele sale) spune povestea unui cuceritor din vremuri apuse sosit neștiut într-un prezent „noir”. Bătrâna Doamnă amintește de Christine (S. King) și de legenda automobilelor blestemate, având drept protagonistă-victimă tot o artistă. Poate cea mai importantă realizare „scurtă” a R. Bretin (în afara Ultimului gdar, ori, chiar, egala acesteia, dintr-o altă perspectivă) o reprezintă Revolta îngerilor – ultima șansă pe care îngerii o acordă unei omeniri „căzute” și (descoperim cu tristețe) prea lașe pentru a profita de clemență. Întoarcerea călăreților continuă povestea „hoardei-fantomă” mai sus menționate.

Concluzii

D. Apostol și-a câștigat un loc binemeritat în istoria literaturii române, ca reprezentant de seamă al speculativismului științific redat cu har literar și bazat pe minuțioasă documentare, scriitorul meritând a fi omagiat, în mod deosebit, pentru popularizarea „științei misterelor”, a investigării științifice dedicate enigmelor Universului și bazate pe surse primare. Destule dintre culegerile sale cuprinzând întâmplări și fenomene stranii pot constitui și, fără îndoială, au constituit (inclusiv pentru subsemnatul) surse de inspirație în activitatea beletristică din aria literaturii fantastice, și model referitor la cum trebuie efectuată o cercetare științifică.

R. Bretin este, în momentul de față, o scriitoare consacrată, prolifică pe plan beletristic și apreciată de critică (A. Cărășel, M. Opriță, a se vedea și în prezentul număr al revistei culturale EgoPHobia opiniile V. Bugariu, T. Matei), de editori și de public, totodată o bună cunoscătoare a istoriei unor varii ramuri din domeniul parapsihologiei. În prezent, lucrează la un nou roman, Protectorii, despre care ne spune, în același interviu din Gazeta SF la care făceam referire mai sus: „Acţiunea se petrece în 2016, în oraşul Dartmouth, Canada. (…) Science-fiction, aventură, fantasy, ceva filosofie şi intrigă poliţistă, toate amestecate într-o acţiune spectaculoasă, care pune problemele societăţii actuale într-un fel original…”.

#

Despre autorul textului:

OLIVIU CRÂZNIC (n. 1978; părinții: Oliviu, profesor evidențiat gr. I Limba și literatura română, distins cu diploma de onoare „Creativitate și eficiență”, și Dorothea, profesor gr. I Limba și literatura română) este scriitor de literatură fantastică, critic literar, conferențiar şi consilier juridic (cu o lucrare de diplomă susținută la disciplina „Criminalistică” și intitulată Particularități tactice privind confruntarea dintre inculpat și persoana vătămată, 2001). În 2010, a publicat romanul gotic …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (Ed. Vremea), declarat de M. Pricăjan (în revista culturală Familia) „Momentul Walpole în literatura română”. Ulterior, a publicat numeroase povestiri şi nuvelete (majoritatea se regăsesc în volumul de colecție Ceasul fantasmelor, Ed. Crux Publishing, 2015), foarte bine primite de critică şi de public, şi a câştigat numeroase premii, inclusiv un premiu acordat de Societatea Europeană de Science Fiction. A fost publicat în diverse antologii şi reviste alături de nume importante ale literaturii universale contemporane (George R.R. Martin, Paolo Bacigalupi, Ian R. MacLeod) sau clasice (Algernon Blackwood, Arthur Conan Doyle, Robert E. Howard, Rudyard Kipling, H.P. Lovecraft, George MacDonald, Guy de Maupassant, Saki). Apare menționat în monumentala The Encyclopedia of Science Fiction (ed. J. Clute, P. Nicholls), iar operele lui sunt tratate pe larg în diverse cărți și reviste de specialitate: în volumul Alte cronici de familie (secțiunea Domnul Gothic), semnat de M. Opriță (Cavaler al ordinului „Meritul Cultural”, oferit de Președintele României), în Caietele Echinox (revistă tipărită apărută sub egida Fac. de Litere a Univ. „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca; eseul semnat de drd. în filologie Şt. Bolea – Once Upon Atrocity. Gothic Music Influences in the First Romanian (Neo)gothic Novel), în revista culturală EgoPHobia (eseul Sfârșitul care începe, semnat de dr. în filologie M.A. Aldea) etc. Apare, ca personaj, în nuveleta Ispășirea, scrisă de prof. doc. C. Mitoceanu. Cronicile de carte, articolele şi studiile sale de teorie şi istorie literară sunt apreciate pe scară largă – unele dintre acestea fiind publicate şi peste graniţă, ceea ce i-a conferit statutul de membru al organizației scriitoricești și artistice „Imagicopter: The Author/Artist Cooperative”. În România, a fost invitat, în mai multe rânduri, să vorbească studenților Fac. de Limbi și Literaturi Străine a Univ. din București (despre Literatura gotică și romantismul întunecat american. Sec. XIX: Hawthorne, Melville, Poe și moștenirea lor culturală) ori studenților Fac. de Limbi și Literaturi Străine a Univ. Creștine „Dimitrie Cantemir” (despre Lumi ficționale în literatura modernă). A participat, în calitate de moderator al serii dedicate literaturii științifico-fantastice, la cea de a VII-a ediție a „Festivalului Internațional de Literatură de la București” și, în calitate de invitat special, la ed. a IV-a a Târgului de carte SF & Fantasy „Final Frontier”. A participat, în calitate de invitat, în repetate rânduri, la emisiuni culturale televizate sau radiodifuzate. A apărut, în 2015, în calitate de expert în istoria vampirismului, în episodul Hunting Vampires al serialului Expedition Unknown, realizat de Travel Channel. Pagini virtuale oficiale: Editura Crux Publishing: Ceasul fantasmelor (http://cruxed.ro/product/ceasul-fantasmelor), Facebook: Oliviu Craznic (https://www.facebook.com/oliviucraznicofficialpage), Goodreads: Oliviu Craznic (https://www.goodreads.com/author/show/4939353.Oliviu_Craznic).

„Oliviu Crâznic chiar este un romantic, un personaj coborât efectiv din propria-i operă extraordinară și spectaculoasă, melanj de Baudelaire, Edgar Allan Poe și Walter Scott, sub ochii necruțători ai lui Bram Stoker și H.P. Lovecraft. Citiți-i romanul și povestirile și o să înțelegeți imediat la ce mă refer!” (Șt. Ghidoveanu, realizatorul emisiunii Radio România Cultural Exploratorii lumii de mâine, în Galileo Online, nov. 2012)