Elegiile cuţitului

de Ormeny Francisc

I (so far, so good…so what! / de veghe în lanul de cuţite)

Stau cuţitele pe câmp licărind
Şi adastă în iarbă ca ţiparii pe fundul apei
– pui mici de balauri aşteptând cuminţi, simpatic-nedumeriţi, guguştiuci cu ochi mari întrebători:
Cuţitul carnivor (zis “Drujbistul”…pentru că lasă în urmă mult “rumeguş”)
Cuţitul omnivor (zis “O sută unu Dalmaţieni” pentru că-i plăcea să se dea la ficat şi să scoată sânge negru de acolo cu care îi păta pe toţi dalmatienizându-i )
Cuţitul erbivor (zis “La Vache qui ne rit pas”…jamais!)
Cuţitul pedofob (zis “Şapte muşte dintr-o lovitură”)
Cuţitul necrofag (zis “sanitarul Pădurii”)
Cuţitul restofob (zis şi “Deratizatorul”)
Cuţitul insomniac (poreclit de prieteni “Paznicul”)
Cuţitul cristofil (sau “Omul de legătură”)
Cuţitul perifrastic (alintat cu “Femeia e un bărbat şi jumătate”… în sensul că el făcea aprovizionarea femeilor cu aceste jumătăţi)
Cuţitul ribozomic – cu rol în biosinteza proteinelor şi în transmiterea caracterelor ereditare
Cuţitul răstălmăcirilor şi Cuţitul resentimentelor (Tirbuşoanele de sfârcuri sau “Patul lui Procust”)
Cuţitul pilduitor (zis “Înainte Mergătorul”)
Cuţitul prietenos (zis Satan)
Cuţitul înmormântat în tine…Şi la urmă Eu-Cuţitul Îndoliat

Deasupra…
Marele Alb, Airbus-ul
Trece în noapte silenţios şi viclean
Un pic clandestin
Ca un Rechin Alb înotând rigid într-un ocean de aer
Ca un robot-de-exterminare semi-plat
Sub forma de ozn de supraveghere

În mintea mea zburătăcită
Oroare, lipsă de concentrare, bifurcaţie
Înlemnit
Împietrit
Încorsetat
Încuţitat
Zvâcninddd!!!
Mintea mea…e branşată la maşina extracorporală care este cuţitul
Strălucirea lamei sale revigorează eul în mod spectaculos
În prezenţa cuţitului, introspecţia dusă prea departe pare stupidă
Luna reflectată în lamă călătoreşte ca o mândră corabie-dorinţă pe o undă perfect dreaptă de oţel
Sânge rece, rece rău de tot îmi circulă prin vene
E frig la mine-n vene
De parcă-mi curge oţel fluidizat cu gheaţă
Unii aprind focul frecând între ele două pietre sau două lemne
Eu am sa frec cuţitul de os
Eu am să tai adânc, frontal şi pe cât posibil perpendicular pe plan
Să trec de piele şi de carne să pot scrijeli direct în os,
Cu cuţitul la os,
Ca să…te încălzesc, desigur!
…Iubito, sunt eu la uşa îngheţatã…

II (The medium is the message)

Dar acum nu te mai pot înţelege ce spui
Acum cu cuţitul îmi construiesc grila de lectură a fenomenelor
Doar cu el mai pot prelua realitatea în termeni precişi
Doar cu el mai pot înainta operaţional către un scop
Nu te pot înţelege, pentru ca-ţi vorbesti vorbind-mi într-o limba moartă
Deja depăşită pentru mine, cum e Latina…
Dar pot să-ţi despic limba de lemn cu cuţitul, dacă vrei…ca eu să vreau.

Mai ţii minte…?
Ziua citeam pasionat cotidianul, trăgând şiret cu ochiul la tine
Pe “sub mustaţă”, monopat, când ştiam că nu mă vezi
De undeva din spatele conştiinţei, Cuţitul îmi făcea cu ochiul
Cuţitul se strecura ca un asasin între respiratii…
Acest As al Sin-ului îmi dădea mârşav târcoale
Desfăceam pagina ziarului şi tu-ţi desfăceai sincron picioarele ca Sharon Stone în basic instinct
Şi de aici, ca un “defect profesional”, a rezultat pasiunea noastră diabolică de a “desface”

Într-o noapte ne-am şi desfăcut de altfel cu tandrete sufletele unul celuilalt…şi intestinele
Desenam, sau mai bine zis cicăleam unul prin celălalt modele complicate de iederă cu cuţitul
Brodam atenţi liniile de forţă ale colapsului nostru şi harta întortocheată a cerului platonic al ideilor.
Recuperam realitatea într-o reprezentare internă
Smoală curgea din noi…nu sânge.
JUR CĂ SMOALĂ!
M-am speriat ca dracu de tare
Şi l-am scăpat din mână în păturile tale vălurite de carne suculentă
Ce asemeni unor nisipuri mişcătoare înglobau moşmolind
Totul între plăcile lor pulpate – nişte TRAPE vii…pulsatile!, foarte posesive
Şi dus a fost. pe şoseua de fistic a unei îngheţate foarte matinale…
dus prin algele tale reziduale; în mâlul reavăn de bitum fierbinte ce ţi l-am răscolit tocmai de pe fundul negru al sufletului
Iar tu, ca să nu rămâi mai prejos,
Te-ai căscat şi în căscatul acela te-ai scăpat toată în mine.

De atunci, jur,
Vorbeşte cuţitul din tine, prin mine :
Cuţitul – Singura Constelaţie Semnificantă
Cuţitul- SinGurul nucleu din prezentul viu al eului
Cuţitul- Sensul gramatical al aparenţei cu pretenţie de vis coerent
…un indice al plasticităţii naturii umane, pentru că el crează spaţiu pentru idea ce sălăşluieşte în tine

Şi curge cultura din tine prin mine ca sângele…

III (open the gates of perception)

Tu îmi spuneai
“Toţi bărbaţii sunt nişte porci”
Eu îţi spuneam:
“Trebuie să priveşti porcul în ochi
în timp ce-i mănânci carnea.”
Şi reorientam maniacal platoul cu capul tăiat al porcului înapoi înspre tine
Să-i vezi mai plenar faţa.

Ai zâmbit cu un ricus înalt, lung şi idiot cât un cuţit
Şi ai spus : « Ma plictisex ! »
Ţi-au apărut instantaneu pistrui de iritabilitate
PRECUM FACE CUTITUL RUGINĂ.
Rugina fiind indispoziţia granulară a cuţitului

Deveneai din ce în ce mai palidă aşa că m-am speriat
Şi ţi-am jumulit repede obrajii cu cuţitul
Ca să mai aduc puţină culoare în ei
Cam cum mă chinuiau pe mine babele când eram mic
Trăgându-mă de obraji că se distreze între ele

Şi ţi-am spus : « Ai grijă că ai făcut iar urticare cu proastă dispoziţie,…nu ştiu dacă mă înţelegi…
Ai făcut nevroză hipotalamică şi ti-a ieşit pe piele un soi de “alergie” ciudată:
Eczeme sub formă de zimţi de cuţit sau de cheie. »

Pe obrajii descarnaţi noaptea-ţi scămoşa încet şi cu un diabolism tacticos gripa de voie bună
Într-o ultimă de sub roua nimănui oribilă cunună

Încă mai încercai să zâmbeşti cu ochii scoşi din orbite de spaimă
Noi doi însă ştim prea bine adevărul
Şi ştim ce frumos şi talismanic încap două zâmbete într-un prezervativ

De unde venea totuşi acest zâmbet?
Cu siguranţă de undeva din subteran, de dedesubt
Şi de atunci nu mi-am mai dorit decât să-l dezgrop din tine
Ca să înţeleg ce este de fapt acea gură de paiaţă cusută sub forma unui zâmbet
Eventual să-l fac apoi să ia forma suav-emotivă a gambelor tale a căror palpit
m-a fascinat peste puterile mele de rezistenţă la idealizare, nostalgie şi poftă

Zimţii fac cheia să arate ca un cuţit de vânătoare în miniatură
Faţa ta avea zâmbetul binevoitoro- familiar al broaştei…
Zâmbetul era acolo împachetat ca un cadou ce se vrea desfăcut
cu respiraţia tăiată de emoţie
Am băgat cheia în broască şi am învârtit-o:
S-a deschis uşa interzisă
Şi direct din ea a ţâşnit înspre noi un miracol:
– am simţit simultan în gură acelaşi vechi şi inconfundabil gust de prezervativ

Porcul ne privea deja pe amândoi finalmente satisfăcut şi el
Cu un larg şi acum descusut zâmbet de paiaţă
Într-o colecţie de dinţi pătrăţoşi, maronii, hidoşi şi mari cât ai lui Goliath

IV (Sex)

Citeam poezii de Oana Cătălina Ninu.:
„în fiecare seară în somn rup simetric cearşaful sunt/ femeia-foarfecă mă bag goală în plapumă şi încep studiile de estetică”
Somnul raţiunii naşte cuţite
Cuţitele nasc şi ele somnul raţiunii (prin treminale virginale)
Cuţitul te-ademenea cu şoapte dulci prin somn
Cuţitul care-mi stătea în gât când încercam să-ţi spun că te iubesc
Foarfeca – două cuţite lesbiene cu inel de logodnă la capăt
Ce-şi freacă obscen, pe diagonală, vulvele
Cuţit eu
Foarfecă tu
Şi, încet, cuţitele se suprapun…

V (Cuptor)
-dintre Cele trei camere ale unei femei azi se intră în camera cu jucării şi, fără discuţii, se taie capul tuturor păpuşilor-

E cald ca într-un cuptor în camera ta cu jucării
Camera de oaspeţi e şi ea inundată ca o mlaştină fleoşcăită
Iar camera cu surprize pute nasol… 
Adu iubito corbul pus la descompus în punga de sub frigider
Acum două săptămâni
Să înecăm toate aceste mirosuri în acel imperial atotputernic
Să tragem din ea cu pofta aurolacului
Să ne euforizăm şi să ne răcorim în viteze ce ating nemişcarea
Sa tragem adânc în piept duhoarea morţii
Până la fundul sufletului-sac
Cu moartea pe moarte că (l) când
Dar! Stai! Ce dumnezeu se întâmplă aici?
Ăsta nu-i miros de corb!
Ăsta-i miros…de…
Miros de sân proaspăt tăiat !!!
Oh Doamne!!!

Miroase a cuţit în oraş iubito
E epidemie de moarte
Şi azi fluturi de noapte ţi se scutură din priviri
Când îmi dai un butterfly-kiss cu genele tale recesive
Chiar n-ai observat?
Genele tale s-au umflat ca nişte polipi de carne,
Genele tale – un evantai de bicepşi de-ai mei
Pentru că mâna asta de criminal posedă degete pentru nuances
De aia ţi-au crescut bicepsi în gene, de aia!
Miroase urât, a cuţit în oraş iubito
Şi azi chiar sânul tău e mai tăiat (în relief)

VI (SALAM DE CREIERI şi ICRE DE ÎNGERI)
-sau ce-a mai rămas din Dialogul între Ştiinţă şi Religie-

„… că nu ştiu ce fac.” (Luca, 23, 34)

Plăcerea formelor moi ale unei femei
E un adevăr empiric condiţionat de prealabile conceptuale.
Pulsiunile noastre sunt doar valori ale variabilelor acestor “stări”conceptuale cu concretizări fondatoare
« Adevăr sau provocare ? » sau, altfel spus,
Să-ţi fac sau nu o Anestezie cu Sinergie?
Ca orice doctor adevărat, mi-am început meseria prin a-mi fi primul meu pacient.
Cuţitul viclean mă pândea prin vise corozive, puţine şi rare şi aşa …
Cum vânează ştiuca puii de raţă de pe sub ierburile acvatice înalte
Da…eu şi cu studenţii de la medicină vroiam să ştim
Vroiam să ne uităm dedesubt, sub piele, sub carne, să vedem ce-i înăuntru
SĂ VEDEM! SĂ ŞTIM! ŞTIINŢĂ! ARTĂ! TOTUL!,dacă se poate…
Aşa am şi învăţat de altfel să iubesc femeia,
Văzând din ce-i făcută,
Uitindu-mă în sufletul de fiară al robotului
În sufletul lui de fier, formol şi vaselină
Profil al cunoaşterii, Schimbare de status a dorinţei, Cultivarea de către Ştiinţă în om a disponibilităţii la desubiectivizare – încercam din răsputeri să credem în toate acestea
De fapt, adevărul e că vroiam să ajungem în Rai.
De aceea petreceam atât de mult timp în morga îmbietoare şi răcoroasă
Şi apoi în camera frigorifică  :
Încercam să mimăm Raiul
În Iad e carne…dar e vărsată pe jos, ca o gură de canal proaspăt deversată:
acolo e totul fetid, rânced, copt…
o cloacă împuţită cu carne servită la troacă…ca la mocirlă
Dracu ştie ce mănânci acolo…sau, poate, CE te mănâncă!!!…şi pe unde te mănâncă
carne alterată, infestată, putrezită, mucegăită
la căldura aia nu se păstrează nimic în stare decentă, nu rezistă nimeni: acolo cum ai murit, cum te-ai şi împuţit pe loc
Dar în Rai, în « Lada Frigorifică » e cu totul altceva
Aici- carne roz, carne proaspătă, carne fragedă
Păstrată la rece şi atent preparată ca să i se îmbunătăţească constant gustul
Carne tandră diafan tăiată în felii subţiri şi delicate
Aici găseşti suflete la conservă şi salam de creieri
Aici Îngerii depun icre (negre ca larvele de viespii )
Aici cuţitul nu taie ci (îţi) găteşte

Pentru o Anestezie cu Sinergie te-am dus în Măcelărie
NU o plimbare prin cimitir îţi redă sensul vieţii,
ci o plimbare prin măcelarie :
Carnea proaspăt tranşată revigorează atmosfera…
Mai e şi briza plăcută de la Congelator – Acest Cabinet al Umbrelor
În măcelărie, adică în tribunalul experienţelor
Poţi să dai cu cuţitul în carne cât vrei şi ai să vezi că o să curgă şi sânge
Dar sânge rece, de carne păstrată cu grijă la răcoare ,
E mai bine aşa, sângele cald îi fetid, lipicios şi scârbos,
Sângele rece e revigorant
Şi în viaţă ”trebuie să ai sânge rece” ca să reuşeşti.
Şi trebuie să reuşeşti ca să ajungi în Rai
Sângele cald e bolnav, gros ca laptele, închis la culoare,
Sângele rece e sprinţar, iute, roşu-deschis la culoare şi proaspăt ca un izvor de munte,.
Omul trebuie să meargă în Rai, unde e carnea rece.
Dar de aceea în Rai nu sunt admişi decit oamenii cu sânge rece

Aşa gândeam pe atunci…
Când încă mai eram un Candidat la o Fiinţă Umană
Dar, am învaţat să iubesc femeia,
Văzând din ce-i făcută,
Uitându-mă adânc în sufletul de fiară al robotului
…căci uitându-mă în cel de carne şi de mătase n-am învăţat nimic, ba dimpotrivă!
Dar a fost prea mult, totuşi…zi de zi nopte de noapte, prea mult…
Acelaşi lucru mecanic metalic, nemuritor şi rece în faţa ochilor
Şi roboţii aveau sânge rece şi eu aveam sânge rece că-i tăiam
Şi nu mă puteam încălzi nicicum…şi formolul era rece si pielea mortului inghetata si flasca

În fine… Sunt puţin jenat dar uşor melacolic când spun că ce făceam acolo erau
Barbarii civilizate :
Simbolizari identitare conflictogene si alte prostii din astea de aristyocrati cu ştouri în cap
Cu figuri şi Cu excentruisme intortocheata
Ce au modernizat patriarhatul in forma paternalismului
Ce au inmuiat eroicul in cavaleresc
Şiu apoi au mizat totul pe cadavremotiv pentru c are au trebuit să omoare totul
Şi să-şi continue juca ruleta aburdă

Ajunsesem în aşa hal că numai ce puneam indexul pe mânerul bisturiului
Că un fior mă şi traversa de să-mi îngheţe creierul
…cel mai crunt curent electric pe care l-am simţit vreodată în mine

Din cauză că am stat prea mult la morga
Încet dar sigur mi-a intrat şi mie cuţitul la menopauză
Că din ăia curge bilă, formol şi altele dar niciodată sânge!!!
Zici că-s nişte broaşte verzi puse în borcanul cu murături şi umplute cu alge-n oţet

Cuţitul la menopauză: cuţitul care nu mai scoate sânge
Cuţitul care nu mai taie şi cuţitul care nu mai râde
Cuţitului menopauzic îi e sete, o sete groasă de femeie nesatisfăcută.
Cuţitul :
« Şi acum ce ai de gând să faci?
N- ai vrea să-mi dai de băut din tine? »

Nu cuţitul ci de fapt o icră îmi vorbea de jos obraznică
Iar eu eram salamul cel mare, gros şi bleg ca un rechin-balenă
M-am simţit pe loc ca într-o parodie grotescă după Alien :
Lui Sigourney Weaver,
În loc să-i iasă monstrul din abdomen – i-a ieşit o pulă mare, groasă şi bleagă pe gură

VII (USA)
– manifested destiny –
…în amintirea lui Teo Peter

I

Când, finalmente linşat la intersecţiile tale
Vii călător pribeg pe Pământul Făgăduinţei
Atunci te primim cu braţele deschise larg cât cuprinde căci
La noi sunt codri roşii de tampoane/ Şi câmpuri de melasă;/ La noi atâţia looseri sunt,/ Şi-atâta jeg sub masă./ Avortoni din alte ţări/ Vin Declaratia de Independenţă să ne-o asculte;/ La noi sunt cântece şi flori/ Şi cioburi multe, multe…
La noi, în Ţara Proştilor Răsare
Facem din asiatici grătare

Am devenit ca naţiune Vindecătorul religios perfid şi cinic
Care-şi proiectează slăbiciunea în alţii
Şi apoi se pune în slujba lor
Pentru a-şi spori propria putere
Căci Scolastica se ascunde ca o prejudecată neclarificată
În chiar voinţa fermă a noastră pentru lipsa radicală de prejudecăţi

Noi ne-am născut în Crematoriu
Lumea e marele notru creamatoriu, creuzetul, melting-pot – ul,
Focul pasiunii noastre arde cu napalm
Ce în zori miroase zefiric, ca aburii vrăjiţi ai cafelei
Tot din crematoriu am învăţat să avem succes la femei
Cu atracţia viermelui la carne
Top Gun, Beverly Hills, Melrose Place sunt marele nostru muzeu-hologramă de artă
Şutat de pe un continent pe altul de racheta antisovietică
Racordată de Andre Agasi la marele gard mondial de sârmă ghimpată virtuală
…la marea plasă de păianjen…

II

Dacă nu vii tu la noi, stai liniştit că venim noi la tine
Dacă tu nu ne vrei noi te vrem pentru că-ţi VREM BINELE :
Adică vrem să ţi-l lăum!

America are un mare cuantum de destoinicie
Şi-şi permite să facă risipă de tezaurul de forţă acumulat
Pentru sângele vărsat există motive, temeiuri niciodată
Dar pe noi ne interesează şi ne-au interesat motivele,
Pentru că mai întâi de toate suntem oameni motivati, pragmatici
Nimic fără oameni de acţiune ca noi !

Noi ştim că Excesul de adrenalină mută conştiinţa pe o altă frecvenţă.
Şi de aceea avem un ritual special de botez :
îţi lipim o găleată de piept
în ea, anterior magicianul a introdus un cuplu inedit –un şoarece şi un şobolan
înroşim bine fundul găleţii cu aparatul de sudură ca să-i speriem
şi organizăm pariuri despre care va reuşi să treacă primul de cealaltă parte, direct prin tine

Apoi, ca să ne mai distrăm un pic, aşa pe final şi de adio
Te strângem de coaie până te caci pe urechi,
Şi bem şampanie cu prietenii de pe buca ta, astfel curată,
Cum alţii o sorb de pe gamba unui fotomodel

Aici Imperiul Necesităţii cere sânge:
Şi Noi te vom tăia atât de adânc
Că vei simţi gust de metal în gură
Iar tăietura îţi va puţi a fantă de bancomat.
Ai cuţit, ai parte!

Aici, ca la ciandala, – « legea cuţitului »
stabilind tăierea împrejur la copii de sex masculin,
îndepărtarea labiilor mici la cei de sex feminin.
şi reataşarea părţilor astfel amputate pe creier
astfel încât să se poată gândi direct cu ele

Să te tai? Să nu te tai? Aceasta este întrebarea!

Ce-i?
Ti s-a taiat filmul
Păi caută în buzunar poate găseşti o bancnotă de 100 de dolari
Să-ţi iei o curvă din ei
Da, da…sigur ! Am găsit. Yes Sir!
In knife we trust