Buzunar

de Călin Torsan

Salut!

L-ai găsit. Sincer, nici n-aveai altceva de făcut. Aşa am gândit că se va întâmpla. Acum, sper că nu te superi pentru asta. Ia-o ca pe un câştig: adică, în banii daţi pe haina pe care am îmbrăcat-o şi eu cu câteva zile în urmă, uite, primeşti şi textul ăsta. E ceva, nu?

În afară de ziare, când ţi-ai mai cumpărat ceva de citit? Nu vreau să te jignesc… Nici măcar să te cunosc nu vreau. Dar am ţinut să-ţi scriu rândurile astea, sperând să ai răbdarea şi curiozitatea să le duci până la capăt. Dacă nu… un ghemotoc de hârtie în plus. Măcar aruncă-l într-o ladă pentru gunoi. Sau leapădă-l pe stradă, dacă ţii morţiş să îmi faci în ciudă. Atunci poate că tot îl va citi cineva: un gunoier, un copil care îl va culege de pe trotuar sau un nenorocit fără casă, gândind că a dat lovitura vieţii.

Încerc să te ţin atent. Ăsta-i şi gândul cu care ţi-am scris, ca unul ce-am îmbrăcat înaintea ta zdreanţa asta. M-am lăfăit în ea, am plimbat-o de la umeraş până la cabina de probe, de zici că era o femeie pe care musai trebuie s-o duci undeva. Într-un restaurant, într-un parc, la film. Am băgat adânc mâinile în buzunare, i-am ridicat gulerul, m-am privit în oglindă din profil, apoi din faţă, am întrebat vânzătoarea despre altă culoare şi despre o mărime mai mare.

Dar m-am gândit că într-o bună zi vei sosi tu, cumpărătorul ei… Că vei face aceleaşi lucruri pe care le-am făcut şi eu în faţa căutătoarei. Că o vei întreba pe nevastă-ta dacă îţi vine bine, că ea se va suci, se va roti şi se va depărta la doi paşi de tine, atât cât să te cuprindă cu privirile, până reverele îţi vor sta aşa cum crede ea că trebuie să stea. Îţi va culege două scame rătăcite printre nasturi, cu gesturi de găină pripită, aceleaşi cu care îţi stoarce coşurile în dimineţile înnorate de sâmbătă. Acum, că tu n-oi fi însurat, eu chiar n-am de unde să ştiu. Şi nici n-am de ce să îmi cer scuze pentru asta, deşi poate că tocmai atitudinea mea umilă te-ar putea face cumva să citeşti până la capăt bileţelul pe care ţi l-am îndesat în buzunar. Da’ o prietenă tot ai, iar acum, la rându-i, va avea şi ea ceva: mânecile astea două, de care se va agăţa în serile nesfârşite de vară, atunci când vă veţi întoarce obosiţi către casă, îndreptându-vă, odată cu iubirea care v-a înlănţuit suflet lângă suflet și guler lângă guler, înspre un viitor plin de alte seri nesfârşite. Cele în care nu veţi şti cum să vă îndepărtaţi mai aprig unul de altul.

Şi va fi când iarnă, când toamnă, când dumnezeu ştie ce alt anotimp trist.