nu există sexe. doar bunătate [interviu cu vasilissa + texte]

apocrife

interviu & prezentare de Marius Iulian Stancu

în acest episod al jocului nostru cu întrebări & răspunsuri, o voi avea drept parteneră pe Vasilissa, care m-a onorat și cu un mic text pe coperta 4 a volumului meu electric & more, dar până la urmă aici nu e vorba despre mine, ci despre V, care potrivit confesiunii ei este de origine incertă.

1. spune-mi câte ceva despre locul de unde vine Vasilissa, despre băştinaşi. 

V. este de origine incertă. Nu chiar copil din flori, dar na. Mie îmi place povestea Vasilisei, care a fost trimisă de mama ei vitregă să aducă lumină de la Baba Yaga. Brrrr… de parcă ar fi fost ieri. După ce trece toate probele grețoase impuse de babă, ea îi dă un craniu care luminează. V. se duce acasă cu craniul shiny-shiny și își arde surorile și mama vitregă.

O altă origine, mai puțin incertă, e cu dovezi, arbore genealogic, tot tacâmul. Am vrut să fac un scan pentru tine să pui aici, dar mi s-a stricat scannerul. Dacă aveam poze puneam și poze. Uffa… Lumea o să creadă că fac mișto, o să creadă că eu doar în calitate de turistă am fost în Grecia. Dar adevărul este că am copilărit pe o insulă grecească. Toată ziua nu făceam altceva decât să înot, să prind caracatițe și să le izbesc de pământ așa cum am văzut de la mama. Apoi i le dădeam ei, să le gătească. De când eram copilă nu am mai mâncat măsline arămii. Au cu totul alt gust decât porcăriile astea pline de conservanți care se găsesc pe la noi. În afară de asta, măslinele se spărgeau un pic, scoteai sâmburele cu mâna, numai românii bagă în gură măsline întregi.

2. cu ce onomatopee îşi numeşte Vasilissa trupul?

Primul sunet de care îmi amintesc:
bababadalgharaghtakamminarronnkonnbronntonnerronntuonnthunntrovarrhounawnskawntoohoohoordenenthur- nuk! din Finnegan’s Wake, tunetului asociat cu căderea cuplului adamic. Și sunt sigură că are legătură pe undeva și cu trupul meu.

Este o reală plăcere să fac sex cu un personaj din benzile desenate, Onomatopoeia. Imită la perfecție toate sunetele pe care le fac. E ca și cum ți-ai auzi propria voce reprodusă de o cutie de rezonanță. Mmm, foarte excitant. Uneori îl rog să facă așa cum îi trece prin cap. Și, cum el a acumulat în timp toate onomatopeele din lumea asta, începe să imite un evantai, pe Pikachu, pe Tarzan (AAEEWOFAAEE), un ceas deșteptător (aling aling), țeava de eșapament a unui TIR (AOOGA AOOOGA AOOOGA), brandul lui Popeye când flexează (BLOIT), indieni (BREEBEEP), un eschimos care devorează un pește (CHEEOMP! CHOMP CHOMP CHOMP), o șalupă (CHIKA CHUNK), două mașini care se bușesc (CRUGAZUNCH), furnică boxând ugerul unei vaci (FIDIP-FIDIP), femeie împăturind un bărbat (FLAK FLOK SWIT GLAP), dirijorul-magician transformând orchestra în iepurași (FOOM!), apa care țâșnește dintr-o floare direct în fața unui tip (GASHKLITZA), automat din care stropește laptele (GLADINK BZZZT KLDWAK SPROINK FWAK KAZIK), Dracula respirând în timp ce aleargă (HUFFLE-PUFFLE), femeie pupând piciorul unei broaște prăjite la cuptor (MMMMM… SMACK), indieni alergând prin pădure (NOT-A-SOUND), indian suflând în foc (PHOOO PHOOO), Moise îmărțind în două Marea Roșie (RUMBLE ROR FAGLORK SWOOSH), o pereche de pantofi de dans (SHIF-SHAF SHABAMP MAMP SHOMPAH-BOMPAH DIMPAH MIMPAH FOMP-DABOMP! GADIFF-GADIFF GADAFF GADAFF GASMITCH GASMATCH KABOFF FAPADDA DAPADDA SWIPADDA DIPADDA FAP SPMAP GAMOP) și ca să încheiem apocaliptic, o clădire care se prăbușește (FAGROON klubble klubble).

3. care-i temperatura la care (se) scri(e) poezia & care ar fi simptomele? 

Poezia arde. Umblu prin casă înfofolită într-un halat puffy-puffy marca Ralph Lauren și îmi măsor temperatura din oră în oră. Temperatura de incubație a poeziei e 39,4 grade. Mănânc iaurt cu fructe, beau sucuri de fructe și mă vait. E o durere la limita plăcerii sau o plăcere la limita durerii. Poetry is edgy, mein Freund 🙂

4. pământ, aer, foc sau apă (& de ce)?

Eu sunt născută într-o zodie de foc (berbec), poate de aia sunt așa impulsivă uneori. Cel mai bine lucrez cu aerul, se înțelege. Ideal ar fi să am la degetul mic toate elementele și să zic Go, Planet!, dar nah, nu trăim în desene animate, totuși. (V., pliz grow up!).

5. cu punct sau fără punct?

O petrecere fără punct, meciuri cu puncte de onoare, V. îi pune pe toți la punct, punctul de fierbere foarte scăzut, viață fără puncte de minim, cât mai multe puncte de contact, în căutarea punctului ombilical (în accepțiune proprie), renunțarea la punctele de aderență, să punem punct interviului să nu punem punct? 🙂

Amor de loca juventud

umbrele păsărilor alunecă
deasupra pietrelor cubice
zâmbesc de parcă aș fi aflat un secret
buenos días mi compañero
îi șoptesc sângelui
vântul îmi răsfrânge ușor buzele
nu vă desparte decât
pielea asta care arde
ca frecată cu prosopul mi compañeros

anotimpul în care lanțul meu ADN
va fi un lanț de păpădii
este aproape
câțiva tipi care fac jogging
își țin respirația
când trec pe lângă mine
niciunul nu vrea să pară
obosit

nu există sexe. doar bunătate

senzația arzătoare
că nu e timp
coboară în carne
aerul se deschide
cu un pocnet de bici
jubilez jubilez jubilez
zbor deasupra stâncilor
nu te opri
o să mă rănesc
somonii în amonte
corpul împotriva curentului
(nu) cascade (te) turbioane
bulboane (opri)
e bine

vocea mea spune

în ziua în care ai plecat în armată
am rămas în gară undeva
un hamal trăgea căruciorul
roțile scârțâiau roțile încet
hamalul m-a întrebat dacă am bagaje
pe platforma căruciorului
ghemuită

am visat că am primit un colet prin poștă
era o vestă militară salutam în
fața oglinzii defilam dar mă împiedicam în papuci
m-am trezit căutând prin sutele de
buzunare ale vestei după ceva al tău

de câteva zile rulează un documentar
mi-e greu să nu mă uit
se fac manevre se organizează patrule
și tu câteodată în lumina lanternei
îți apeși palma pe față îndepărtezi praful
îți ies aburi din gură spui ceva
naratorul are vocea mea vocea mea spune
acum soldații se întorc în tabără
nu a fost rănit nimeni se împart
batoane energizante soldații își sună prietenele

akemi

cum crezi că îmi stă
cu pătura trasă peste nas?
clipesc printre franjuri
ca printre niște semne de exclamare
vino și mângâie-mi fruntea
tânjirea mă străbate aproape de suprafață
un banc de pești plescăie
printre raze și valuri verzi
întreabă-mă încă o dată
de ce mă mișc atât de stângace tremurat
ca după o lungă convalescență
lasă-te peste trupul meu
apasă-mi pieptul și gura să iasă
aerul la care dacă te expui prea mult
devii de o luciditate
vecină cu mania
senzații dublate de imagini
în derulare rapidă golite încet
de acțiune și personaje
călătoria unui punct luminos
înapoi spre soare

nestle

dimineața doar respirația de cetacee a centralelor
trec prin fața casei tale – după-amiezile când abuzam
de boxele lui frate-tu șezlongurile vechi pe terasă
vara the roots she want platinum ice and gold cocktailuri
luate de pe net atingerea cuverturii catifelate pe coapse
toate trei aveam talia la fel schimbam pantalonii scurți
între noi confuzia excita și mai tare băieții
totul atât de material nu-mi amintesc ce bârfeam poate
fundurile băieților sau pisica nebună a vecinei pupilele ei
în formă de semilună totul atât de material
vibrația boxelor ca un ferăstrău mic în lemnărie
și cutia de rezonanță din care lipseau difuzoarele
era pentru un client important așa spunea frate-tu
dar n-a mai apucat s-o termine cică tipul s-a răzgândit

cotesc la intersecția de lângă pădure văd câteva
crenguțe pe zăpadă – din spate se aude o mașină
ar putea fi cris ar putea fi ana prin parbrizul strălucitor
văd o mână e mașina ei? galben citron n-are cum să –
teoretic din așa ceva își construiesc
păsările cuibul dar mi-e foarte greu să-mi imaginez
cum se face