(Lecturi potrivite/recomandate de Alexandra)
text și ilustrație de Coralia Nord
După perdea. Malul ferestrei s-a îmbrăcat cu întuneric. Mă uit pe geam și îmi amintesc că îmi place noaptea neîngăduit de mult, de-aia e mult mai bine că dorm noaptea. Mângâi plasticul alb termopan încet și apăsat și bag degetul în șanțul subțire și umed cu reliefuri adâncite. Simt cum mi se lipesc de piele praf și scame zemoase și le rulez în biluțe și în tăiței de mizerie. Mă gândesc la tine fără consimțământul meu, sunt mică și stau ghem. Pun biluțele și tăițeii făcuți din scame de mizerie pe buricul degetului mare și cu arătătorul le fac vânt către stele. Văd din afara mea cum gândurile mele se joacă cu mintea mea. Refuz să cred tot ceea ce gândesc, deși în noaptea asta m-am preschimbat într-o frunză de salcâm galbenă dusă de valuri și vânturi mari. Calea Lactee și-a scuturat toate cearceafurile la mine pe pervaz. Stelele…stelele. De n-ar fi stelele și Luna! În noaptea asta mi-ar plăcea să mă fac cerneală și să îți intru cu totul sub piele. În noaptea asta aș vrea să îți strâng palmele care zvâcnesc tare-tare și să mă cufund în ochii tăi, fără să îți spun nimic. O mică inundație de puncte albe și Luna umedă se zbat neclintite pe cer. Îți aud respirația, fără să vreau, știind că ești extrem de departe, așa cum se cuvine. Pentru cei care se pricep la umbre, eclipsa este combustibil. Tu ești pentru mine ceea ce este eclipsa pentru Lună. E cea mai plină Lună din an. Cum este posibil să te îmbrățișeze o umbră? Luna e murdară, și stă ascunsă după ceea ce nu se vede.
Tot ce vreau să fac pentru tine este dublura a ceea ce fac pentru dragii mei. Mai știi azi când m-am plimbat cu tine în parc, m-am jucat cu nisip și tu îmi curgeai printre degete? Desigur, tu nu erai cu mine, am luat în locul tău pe altcineva. Apoi am mâncat împreună-fără tine corcodușe calde, încălzite de soarele care desena pe pământ umbre duble, dintr-un corcoduș lângă care stătea un pui de porumbel pe care o să îl pictezi cândva, deși nu l-ai văzut niciodată. Am închis ochii înainte de culcare, ca să mă poți mângâia mai bine și mi-am frecat gândul de umbra chipului tău, fantomă neobrăzată, cu miros de aer și foc.
Luna se ascunde în așternuturi de întuneric și se joacă cu mintea mea. Telefonul, felinar din timpurile noastre, pâlpâie mocnit.
Licurici: E doar un mesaj… haide, scrie-l…nu face rău nimănui. E doar un zâmbet trimis departe, un fel de a spune mă gândesc la tine. Un fel de a mângâia cu cuvântul ceea ce nu poți atinge cu trupul. E povestea în care au rămas prieteni chiar dacă se prefăceau amândoi că sunt doar prieteni. E cântecul în care melodia se aude mai tare decât versurile.
Luna: Mesajul acesta e nenorocirea care face rău tuturor fie că e trimis, fie că e ars.
Licurici: Dar nici măcar nu l-ai scris…
Luna: E înrădăcinat în mine… Suficient cât să distrugă cea mai frumoasă seară cu lună plină din an.
Licurici: Dacă tot te gândești la el, pune-l în telefon, sau crezi că dacă te prefaci, el nu există?
Luna: Oare poate face rău ceva ce nu există?
Licurici: Mai mult decât toate uraganele lumii.
Luna: Nu știu ce să fac.
Licurici: Alege dintre ceea ce se cuvine a fi făcut și spus la lumina zilei și povestea ta. Trebuie nespus de mult curaj ca să poți trăi destinul care te cheamă. Lucrurile banale și călduțe adună scame și praf, cele care ard nu au timp să ruginească și să moară, ele luminează și curg cu putere. Șuvoiul lor ne face fericiți și dacă ne îmbăiem în râul acesta devenim nemuritori.
Luna: Voi scrie mesajul și îl voi trimite altcuiva.
Licurici: Deocamdată. Nimic nu roade mai tare inima omului decât poveștile nemărturisite.
Luna: Ce crezi tu despre mine?
Licurici: Dă-ți voie să faci dintr-o greșeală un lucru extraordinar!
Luna: Și dacă o să fac cele mai îngrozitoare greșeli din viața mea? Știi tu, greșeli care nu se mai pot repara niciodată, indiferent ce ai face după aceea, greșeli care schimbă istoria și pornesc războaie atomice…
Licurici: Dă voie stelelor să își facă treaba, orice ai face tu, nimic pe lume nu se întâmplă fără voia și dezlegarea lor, și chiar dacă stai ascuns în casă, războiul scris pentru tine te va găsi între perne moi și pereți albi.
Luna: Și-atunci?
Licurici: Gândește-te ce fel de rol vrei să joci în război: erou, trădător, dezertor, curier, cel care duce steagul, trompetist, cel care aprovizionează cu mâncare câmpul de bătălie, preot, doctor, fotograf, prizonier…
Luna: Și dacă aleg rolul greșit?
Licurici: E doar un joc, Luna, viața ta, lumea… toate sunt o păcăleală. O scena unde figuranții fac parte din decor. Ei nu există cu adevărat, dar tu poți fi mai mult, de nu ți-ar mai fi frică, de nu ai mai fugi. Nu dezerta din ceea ce ești.
Trimit mesajul. Prietena căreia i-l trimit cu siguranță doarme. Mă prefac că totuși e trează și că ar interesa-o să iasă din pat și din căsuța cu pitici și perdeluțe albe la ferestre, în patria țânțarilor, după miezul nopții, când toată ziua a fiert fără număr borcane cu dulceață de caise. I-l mai trimit încă unei prietene care stă la bloc pe partea unde nu se vede niciodată Luna. Dau send în neștire și îmi tremură mâinile și ochii de ciudă că nu am puterea să scriu numele tău în căsuța destinatarului. Îl trimit oricui altcuiva pentru tine, gândindu-mă la ochii tăi și la cum ar fi fost dacă citeai că vreau să ieși afară din casă chiar în clipa aceasta și să te uiți împreună cu mine la cer. Te invit la o eclipsă în care eu sunt Luna și tu ești efectul de eclipsă asupra Lunii. Îmi auzi cum bubuie ca un tun bătăile inimii de extrem de departe, așa cum se cuvine să fim. Sunt sigură că știi că este eclipsă și că ții telefonul strâns în mână și nu îndrăznești să îmi scrii banalul mesaj pe care l-ai trimis prietenilor cărora nu voiai să le spui că este eclipsă de Lună și că ți-e dor de…
Placebo, my love, înghite mesajul ăsta.
iulie, 2019
fragment din romanul în lucru Băieții pe care nu i-am sărutat niciodată
Despre autoare:
Coralia Nord (pseudonim) a absolvit Colegiul Universitar de Institutori Waldorf, specializarea Arte Plastice din cadrul Universității de Pedagogie și Științe ale Educației din București, precum și Facultatea Arte și Design – Istoria și Teoria Artei din cadrul Universității de Vest din Timișoara, urmată de un Masterat în cadrul aceleiași facultăți cu specializarea Patrimoniu și Curatoriat. În prezent, este coordonator de proiect educațional după o lungă activitate ca învățătoare, profesor ori formator de cadre didactice.
Autoarea scrie din copilărie, iar cea mai de seamă lucrare a sa o reprezintă romanul Defecte Perfecte, cu ilustrații de Attila Bajko, lansat în aprilie 2019 la editura Baroque Books and Arts la recomandarea lui Horia Roman Patapievici.
Coralia Nord obișnuiește să își petreacă timpul liber cu: desenul, pictura, flautul drept (cunoscut sub termenul de blockflöte), acordeonul, fotografia, artele decorative, teatrul, artele marțiale, copiii, animalele, caligrafia și lectura.
Pe Coralia o puteți găsi și pe Facebook cu diferitele sale proiecte artistice și educaționale sau îi puteți scrie la adresa de email: coralia.nord@gmail.com.