de Ștefan Bolea & Paul Chetreanu-Don
într-o lume în care traiul e deseori doar moarte vie
– sorbiți picături de chin – de ce nu dați pe gât paharul? –
o lume în care spaima e o formă de juisare
în care vagoane de hârtie igienică țin loc de biblii
în care luați cuminecătura din baxuri de dezinfectant și spirt
am venit din subteran, acolo unde șobolanii au templu: sunt moartea vieții și învierea morții
viruși umani cu tentacule grotești
vă astupați vina cu avuție
capul vi se rostogolește în brațele lui Dumnezeu!
ce? nu vă protejează el?
scuipați-vă credința pe propriul cadavru
abjecți rămași în temnița religioasă
infami care injectează venin pe patul de moarte
gropi comune pulverizate cu formol nu vor ascunde golul care înflorește în inima voastră
sunteți non-indivizi cu număr de serie 000000, al căror gângurit ascunde dorința infinită
în aceste vremuri când putoarea leșului devine recognoscibilă
priviți în oglindă: boala sunteți voi
v-aș avorta în cârligele ruginite din abator
viermi care infestează cadavrul planetei
prea pură e finitudinea pentru voi, lepre
mustiți în chinul râios precum legiunea în vieri
corona e leacul pentru ființa umană
va salva mai mult decât va ucide
2 thoughts on “Je suis Corona”
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
simt sa-ti spun ce-i spunea Beckett lui Cioran cand a publicat Demiurgul cel rau:
“printre ruinele tale ma simt la adapost.”
🙂 Iti, Multumesc Bogdane. Si eu te citesc cu placere!
Acum citeam in editia Pleiade ca “Despre neajunsul de a te fi nascut” a fost usor influentat de un citat din Beckett:
« Tout ce que je regrette, c’est d’être né; il m’a toujours semblé que c’était si long, si fatigant de mourir ».