poeme de Turbot Duracel

(debut)

paradis

 

profunzimea sentimentelor

se cacă pe drumul tau

ca să ai în ce

călca dimineață

în drum spre viitor

când ești singur fără apel

și viața se întâmplă

să fie

mai păcătoasă decât o curvă

politică

lumea e o varză

în care sapi degeaba

viermele e prea bine

ascuns

ușile se trântesc

cu mult înainte

ca tu să te apropii

cerul sau orașul

se pișă pe tine

cu lacrimi false

muște sodomizează icoane

în căutarea selfiului perfect

până la saturație

vina se împarte

după puteri și nevoi

luați mâncați acesta este hoitul meu

carele pentru domniile voastre

se împute

ca să nu uitați

de ce iubim trandafirii

 

 

 

tu

 

robu’ lui d’zeu

a dat chix

își scutura lanțul

în ritm de evanghelie

remixată la tractor

când nu și-a mai putut înfrâna

generozitatea

foc întru foc

și

pară dulce pară

doar frica ne ține aproape

cine a scăpat

cumva de ea

o poate cumpăra

la orice colț de stradă

cu plata la destinație

 

 

 

planuri

 

de-aș avea o armă

m-aș împușca în fiecare zi

drept pedeapsă

pentru insistența

cu care mă mențin în viață

deși nu-mi oferă

nici cea mai vagă

dâră de sens

 

de-aș avea

de ce să-mi leg funia

m-aș atârna în fiecare zi

drept cadou

pentru persistența

cu care îmi las viața

să se întâmple

fără să-i dau

vreo mână de ajutor

 

de-aș avea un gând

l-aș uita imediat

înainte să vina sfântul alz’

să mi-l șteargă

din panoplie

 

iar de-aș avea talent

la scris

sigur nu l-aș irosi

în versuri

pentru o nație

care produce mai mulți

sinucigași

decât cititori

 

 

 

învingător

 

prima cupă cu holeră

am câștigat-o

prin neprezentarea adversarului

dezamăgit de calitatea

premiului

și concurenței

pentru a doua m-am războit

ca făt-frumos și greuceanu

featuring prâslea

cu propria mea tendință

de a abandona

la primul obstacol

după care succesele au venit

precum găinații

în timpul plimbărilor romantice

pe sub plopi

însoțiți

sau nu

azi aproape că nu mai e cazul

să fac vreun efort

trofeele se lipesc de mine

precum dovezile plimbării cățeilor

prin oraș

pe tălpile roșii

galbene și albastre

problema e

că nu am ce face cu ele

ficatul și splina

mă trădează

la fiecare înghițitură

iar popa nu mi le mai ia

pentru împărtășanie

de când partidul îl obligă

să le cumpere

doar de la cine

știe cum se mai câștigă

zilele astea

 

poeme de Turbot Duracel

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll to top