[sfaturi practice pentru un cercetător la începutul carierei]
de Ștefan Bolea
- Pregătirea tezei. Activitatea doctorală
Cercetarea preliminară
Probabil că sunteți obligați prin contract, ca doctoranzi, să redactați articole ISI bazate pe capitole din teză. Pornind de la cele mai importante ipoteze din disertație, trebuie să creați 3-4 articole în engleză și să încercați să le publicați în reviste indexate în Thompson & Reuters. Vă recomand să nu concepeți mai mult de 3-4 articole, pentru că eu, de pildă, am exagerat. Am publicat în timpul doctoratului 15 articole ISI bazate pe teză, concretizând și unele cercetări independente. Mai târziu, am aflat că teza în curs de a deveni o monografie acceptată de o editură americană permite maximum 40% de text publicat inițial (ceea ce se numește duplicate content). Deci, să nu devenim victimele propriului nostru succes!
Ca să dau un exemplu cum o cercetare preliminară poate deveni influentă, un articol publicat în Philobiblon în 2016 (care a intrat sub forma revizuită în teză) (https://www.researchgate.net/publication/303959964_The_Persona_and_the_Shadow_in_Analytic_Psychology_and_Existential_Philosophy), în care am făcut o comparație între psihologia analitică și existențialism (existențialismul fiind subiectul primului meu doctorat) are 10 citări pe Google Scholar și peste 20000 de vizualizări pe ResearchGate. Legat de aceasta, dacă nu aveți deja, să vă faceți cont pe Academia și pe ResearchGate și să puneți la acces liber articolele voastre în română și în engleză. Obțineți mai ușor vizualizări și citări. În plus, vă faceți relații cu cercetători, care vă pot citi/cita. Și viceversa.
Presupunem că veți fi publicat cele 3-4 articole din teză în engleză. Recomand să păstrați câteva fragmente bune pentru varianta finală a monografiei: să nu epuizați cele mai bune pagini ale voastre în reviste. Această variantă e preferabilă și pentru cititori, și pentru editură. De exemplu, capitolul cel mai reușit din teză, în care am creat termenul anarhetipal de umbră a umbrei, n-am dorit să-l public ca articol.
Recomand în afara de diseminarea celor 3-4 articole ISI în engleză încă alte trei quest-uri doctorale:
- Publicarea într-un limbaj accesibil, fără note și fără digresiuni științifice, a unor fragmente din teză în reviste literare din țară. De exemplu, mi-am publicat în limba română cam 25% din teză, cu minime intervenții pe text, în reviste precum Apostrof, Cultura, Mozaicul sau EgoPHobia.
- Alternativ, puteți să vă faceți un blog în care să interacționați cu cititori nu neapărat specializați, dar interesați de subiect. Important e să vă consultați cu mulți oameni inteligenți pentru a spori calitatea tezei. (Ca să vă dau un exemplu: când am făcut o incursiune în muzicologie – o pasiunea a mea, dar și un domeniu în care sunt neofit –, am cerut sfatul unei compozitoare de muzică clasică, introducând în teză corecturile ei.) Blogul poate să conțină texte atât în română, cât și în engleză, pentru a câștiga acces la o piață mai largă de circulație a ideilor.
- Să încercați să publicați în engleză articole bazate pe idei din teză în reviste literare sau filosofice nespecializate, care au un public larg. De exemplu, am publicat două articole bazate pe cercetarea mea în revista anglo-americană Philosophy Now (https://philosophynow.org/issues/124/Alien_Covenant, https://philosophynow.org/issues/136/Joker). Nu este o revistă indexată, dar e prestigioasă și vizibilă. Articolele mele au fost citate și au pătruns timid pe piața americană. La un articol din Philosophy Now legat de Melancholia lui Lars von Trier și de istoria nihilismului european a existat și o interesantă replică filosofică pe YouTube: https://www.youtube.com/watch?v=kstwcTrHdb8.
Să vă mai spun ceva despre avantajul de a scrie nonficțiune în engleză pornind de la un exemplu personal. Într-un text publicat tot în Philobiblon în 2015 (în al doilea an de doctorat) (https://www.researchgate.net/publication/285610429_The_nihilist_as_a_not-man_An_analysis_of_psychological_inhumanity), am creat, pornind de la Cioran, o nouă teorie a antiumanismului, pe care încă n-am ajuns s-o finalizez printr-o carte (am în plan două, și în română, și în engleză). Mai mult, am popularizat-o în Philosophy Now. În ianuarie 2021, un podcast din America (Immediatism) a făcut un episod bazat pe teoria mea (https://immediatism.com/archives/podcast/284-the-nihilist-as-a-not-man-an-analysis-of-psychological-inhumanity-by-stefan-bolea). În continuare, o mică editură din California, specializată pe teme nihiliste și anarhiste, mi-a propus să public în 2022 un pamflet bazat pe ideile din articolul meu tipărit în 2015 în revista din Cluj.
Documentarea
Ca doctoranzi, trebuie neapărat să profitați de stagiile în străinătate. În timpul doctoratelor, am investit mii de euro în cărți comandate din America și Germania pentru că pe subiectele mele de cercetare (existențialismul și Jung) nu se găsea mai nimic la BCU. Mi-am comandat de pe Amazon, Abebooks și Book Depository în jur de 150 de cărți în engleză, germană și fraceză. Era frustrant, de pildă, că un titlu mă trimitea la altul, pe care trebuia iar să-l comand (și venea, probabil, într-o lună, o lună de cercetare cvasi-irosită).
Dacă beneficiați de un stagiu într-un oraș universitar cu bibliotecă puternică (eu am fost la 4 burse de cercetare, la Oslo, München, Paris și Viena – când studiam la Oslo, am fost invitat și la un scurt stagiu la centrul Kierkegaard din Copenhaga), puteți face follow-up readings, să consultați referințe multiple în aceeași vizită la bibliotecă, avansând din punctul A în punctul Z în scurt timp.
Când am fost prima dată la biblioteca universitară din Oslo (apropos, încă din 2009, accesul se făcea strict electronic, numai cu permisul – puteai să nu interacționezi deloc cu personalul), am întrebat: „How many books can I loan?“ Răspunsul a fost entuziasmant: „As many as you can carry.“ De fiecare dată când mergeam la bibliotecă, mă întorceam cu minim 20-30 de volume. Mai mult, la biblioteca din Viena, contra unei sume infime (aproximativ 2 EUR), puteai comanda orice carte din lume prin împrumut inter-bibliotecar. Deci, chiar nu mi-a lipsit nicio resursă bibliografică.
Metoda de lucru
Poate că dintr-o carte nu-ți trebuie pentru teză decât o notă, un fragment sau o referință, dar nu știi asta decât atunci când o răsfoiești, deoarece cuprinsul poate fi înșelător. Referitor la metoda practică de lucru: pentru cele două teze, am redactat peste 600 de fișe. E mai bine să le faceți direct pe calculator ca să puteți da copy/paste la citate în corpul tezei. Un suport de carte (professional bookrest) vă ușurează semnificativ munca. Găsiți așa ceva pe Amazon sau pe Cărturești.
Gândiți-vă numai cum stăteau lucrurile pentru cercetătorii din generațiile anterioare, care n-aveau calculator și trebuiau să-și scrie textele de mână și să plătească pe cineva să le bată la mașină. Cât de complicat era, de pildă, să scrii de mână o pagină cu cinci note înainte de epoca procesoarelor de text!
Deși trăim în epoca vitezei, recomand să citiți cât mai multe cărți integral. Altfel înțelegeți un autor dacă citiți toată cartea. Tabla de materii e doar o abreviere: dacă parcurgeți textul în întregime, o să achiziționați niște cunoștințe care vă pot ajuta mai târziu într-o manieră surprinzătoare. Bineînțeles, atunci când vă alegeți bibliografia primară (să spun Jung sau Cioran), să citiți operele complete ale gânditorului pe care vă specializați.
Un secret profesional legat de fișe. Când am o fișă mai lungă (să spun cu peste 100 de intrări), fac după aceea o fișă de idei mult mai scurtă, structurată pe conceptele de bază, apoi o trec pe aceea într-un șantier în care îmi scriu comentariile proprii, șantier care devine prima ciornă a capitolului/ articolului pe care lucrez. De multe ori, fișa mea e bilingvă sau trilingvă (RO-ENG-DE), pentru că scriu direct în engleză sau în română și vreau să am și textul originar în față.
[Imagine – F. la Schopenhauer]
[Imagine – F. la Cioran]
- Publicarea în limba română
Referatele comisiei
Să presupunem că teza e bună. Ea oricum va fi îmbunătățită după ce viitorul doctor primește referatele de acceptare ale conducătorului de doctorat și ale membrilor comisiei doctorale (la pre-susținere și susținere). De pildă, domnul profesor Vartic mi-a sugerat să fac un capitol pe Hoffmann la teza jungiană. Nu-mi plăcea romanul Elixirele diavolului, dar mi-am dat seama că se potrivește perfect cu tema studiată. Un alt exemplu: doamna profesor Marta Petreu m-a ajutat cel mai mult la teza existențialistă. Inspirat de Walter Kaufmann, care are o carte legată de Shakespeare și existențialism, voiam să merg și mai departe înapoi cu istoria existențialismului: la Pascal, apoi la Augustin, apoi la Seneca, apoi la Socrate etc. Ar fi ieșit o teză de câteva mii de pagini, pe care n-aș fi terminat-o nici astăzi. Marta Petreu mi-a spus să mă restrâng la secolele XIX-XX, iar principiul de cercetare, pe care mi l-a recomandat în timpul doctoratului, e splendid: trebuie să îngustezi tema de cercetare și să-ți maximizezi controlul asupra ei. Intensiunea trebuie să primeze în fața extensiunii.
Dar nu toate sfaturile pe care le veți primi o să vă fie de ajutor. La al doilea doctorat, am ales ca subiect de cercetare șase (șapte în varianta revizuită) opere literare romantice și post-romantice, iar la pre-susținere mi s-a reproșat că trebuia să investighez mai multe opere literare într-o manieră cvasi-enciclopedică. De ce nu am făcut asta? Pentru că fiecare operă literară sau filosofică presupune, dacă dorim să mergem în profunzimi, creșterea exponențială a bibliografiei secundare. Deci, dacă am șapte texte primare, la fiecare o să am cel puțin 30 de referințe bibliografice secundare. (De ce așa multe? Pentru că trebuie să citim opera în sine – la care se adaugă reverberația ei în spiritul timpului, de pildă similitudinea ei cu operele contemporane, critica și critica criticii. Noi am fi cel puțin criticii criticii criticii – o receptare de ordinul 4 a textului originar –). Se fac deja circa 210 de referințe bibliografice. Dacă aleg 15 opere literare la bibliografia primară, voi avea 450 de surse de bibliografie secundară! Și asta nu e totul, pentru că mai sunt și alte capitole care necesită studiu. Lucrarea mea, fiind interdisciplinară, e structurată pe trei părți: psihologie analitică, literatură și filosofie. La care am adăugat multiple anexe cu ipoteze în curs de validare și piste de cercetare în muzică și film. Or, trebuia să-mi „betonez“ cercetarea și în alte direcții: nu puteam citi/ cita 1000 de cărți în trei-patru ani.
Deci, s-ar putea să primiți și sfaturi ineficiente de la cei care vă monitorizează progresul. Indiciul meu e să vă folosiți bunul simț și să găsiți cumpăna între narcisism și obiectivitate. Pe de o parte, dacă faceți o cercetare de calitate, nimeni nu va cunoaște mai bine ca voi subiectul ales. Deci, aveți dreptul să fiți orgolioși și să stabiliți dacă ceea ce vi se sugerează e legitim sau nu. Pe de alta, există un soi de prizonierat al perspectivei (sunteți prinși într-un tunel al solipsismului), care vă face imuni la receptarea unor sfaturi care v-ar putea simplifica travaliul. Îndemnul meu este să vă ascultați inconștientul: dacă după câteva zile un sfat pe care l-ați respins visceral vă revine în memorie în contexte arbitrare, poate că e felul insight-ului de a vă spune că acolo e ceva valoros pentru voi.
Ridicarea ștachetei. Crearea unui text incitant
În primul rând, gândiți-vă că majoritatea colegilor voștri nu-și vor publica teza nici în română, nici în altă limbă străină. E un adevăr trist, dar tezele nepublicate sunt fie slabe, fie suspecte de plagiat. Mi-a luat cam un an să-mi transform teza în monografie publicabilă în România și aproape încă doi într-o carte tipărită în State. Publicul unei teze de doctorat este de 10-20 de persoane (profesorul coordonator, membrii comisiei, câțiva prieteni și membri ai familiei, cărora le încredințați ciorna). Publicul unei cărți este de minim câteva sute de persoane interesate de subiect. De remarcat că, în general, editurile nu sunt entuziasmate de publicarea tezelor de doctorat. De ce? Pentru că majoritatea dizertațiilor sunt exerciții de dibăcie intelectuală, nu performanțe eclatante. E normal să fie așa, pentru că veți fi obligați să citați mai mult decât să creați. Există tot felul de constrângeri academice, care transformă cercetarea științifică în ceva tern și aproape ilizibil pentru cititorul obișnuit. Or, sfatul meu principal e următorul: dacă în teză ați fost cuminți, fiți mai obraznici în carte! Faceți afirmații provocatoare! Ce i s-a părut riscant conducătorului vostru, poate să vândă exemplare în plus! (Puteți imita metoda lui Haydn, care-i trezea pe aristocrații adormiți la concerte cu percuție agresivă.)
O altă recomandare: dacă se potrivește cu subiectul vostru, dați referințe din cultura pop, din muzică și seriale. Mi s-a reproșat, de exemplu, că sunt adolescentin, pentru că-i citez pe Metallica sau pe Marilyn Manson. Fiți adolescentini! Puțin spice nu strică. Fiți speculativi și îndrăzneți în varianta finală, chiar dacă stilul vostru migrează către eseu. De exemplu, am folosit extrase din serialele Penny Dreadful, Hannibal sau True Detective în teză pe același plan cu referințele înalte din Leopardi, Wilde sau Kierkegaard. În străinătate, e ceva uzual să faci asta. Dacă vă uitați la structura cărții mele (în engleză și în română) bazate pe teză, o să vedeți că am la final și o filmografie, și o discografie.
[Imagine – Discografie (Internal Conflict)]
- Publicarea în limba engleză
Mai întâi, trebuie să semnați un contract pentru cartea voastră. Pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie să faceți un proiect de carte bazat pe informațiile de pe site-ul editurii, care să conțină:
- un cuprins;
- o descriere detaliată a cărții;
- publicul academic pe care-l țintiți;
- o mostră (text sample) cu un capitol sau două din carte.
Pentru mostră alegeți cel mai bun fragment din manuscris (poate fi deja un ISI publicat în engleză). Dacă nu e deja tradus, îl traduceți, apoi îl dați la stilizare (proofreading). Stilizarea costă destul de mult. Țin minte că am plătit în jur de 150 EUR pe un fragment de 10 pagini. Nu treceți peste acest stadiu! E foarte important ca fragmentul să fie stilizat de un nativ. Pentru că în cazul în care editura bănuiește că manuscrisul are probleme lingvistice, nimeni nu mai face efortul să analizeze fondul ideilor. Cartea trebuie să fie redactată într-o engleză curată și elegantă.
Editurile din străinătate nu sunt de acord să trimiteți manuscrisul vostru în mai multe locuri (ceea ce se numește în limbaj editorial simultaneous submissions), dar îndemnul meu este să faceți un proiect de carte, să-l adaptați la normele specificate pe site și să trimiteți la 3-4 edituri deodată. De ce? Pentru că marea majoritate a editurilor fie o să vă respingă proiectul de carte, fie n-o să vă răspundă, din păcate, la e-mail.
Cum alegeți editurile?
Eu m-am ghidat după blogul Leiter Report: https://leiterreports.typepad.com/blog/2013/02/best-philosophy-publishers-in-english.html
Dar există și alte resurse. Vezi Wrting Tips Oasis:
https://writingtipsoasis.com/top-philosophy-book-publishers/
Sau Wikipedia: https://en.wikipedia.org/wiki/Rankings_of_academic_publishers
Sau site-ul Library of Social Sciences: https://www.libraryofsocialscience.com/exhibits/top-publishers/
Vedeți că nu există un consens clar, dar anumite nume de edituri se repetă în topuri.
În primul rând, evitați editurile de self-publishing, în special așa-numitele edituri predatory. Pentru că n-o să obțineți nicio recunoaștere de pe urma lor și n-o să vă ajute cu nimic să vă îmbunătățiți textul. Bazându-mă pe Leiter Report, editura la care am publicat (Lexington Books, un imprint al grupului editorial Rowman & Littlefield), este pe locul 16 în lume la filosofie. După blogul Writing Tips Oasis, ar fi chiar pe locul 2.
Am trimis timp de 10 luni la 15 edituri din acel top 20 subiectiv. Îmi cam pierdusem speranța, pentru că nu primeam niciun răspuns, ori doar e-mailuri de respingere. Când am semnat cu Rowman, m-am angajat ca în mai puțin de un an să trimit manuscrisul complet. Am plătit și un traducător, să respect termenul limită, și un stilist, să-mi îmbunătățească engleza pe anumite fragmente. Care este marele avantaj de a publica în State față de România?
Veți primi referate anonime de la specialiști de top, care vă relevă punctele slabe ale lucrării. În România, editorul de carte n-a avut absolut nicio observație critică, un aspect deosebit de dezamăgitor. De exemplu, unul dintre referenți cărții de la Rowman mi-a dat sfaturi excelente legate de structură. Cartea în română începe cu un capitol despre arhetipologie doct, dar plicticos. Cartea în engleză începe acum incitant. Specialiștii anonimi mi-au indicat și anumite erori de fond, de pildă să insist asupra diferenței dintre umbra personală și cea arhetipală, ultima potrivindu-se cu teoria mea asupra demonicului. În principal, referatele au fost favorabile, dar, personal, am apreciat mai ales criticile constructive.
O altă obiecție care m-a ajutat la structurare: cartea mea fiind pe secolul al XIX-lea, un referent mi-a sugerat să precizez anul originar al operelor care țin de acest veac (nu numai anul publicării lor în engleză) și să fac separat o bibliografie specială cu textele ce țin de secolul al XIX-lea. (Exemplu: pagină din bibliografie.) A fost o sistematizare plăcută pentru mine și utilă pentru cititor.
[Imagine – Bibliografie Sec. 19 (Internal Conflict)]
Ca să rezum: întâi trebuie să concepeți un proiect de carte coerent, care să conțină o mostră de text stilizată într-o engleză perfectă, pe care-l trimiteți la minim 20 de edituri de top. Le alegeți conform resurselor online pe care le-am specificat. Apoi, dacă semnați contractul, trebuie să fiți pregătiți să îmbunătățiți textul și să lucrați la structura cărții, conform sugestiilor referenților. Succes!
- Odiseea publicării (2017-2020)
Sep 2017 – Susținerea tezei Ex umbra in solem. o investigaţie interdisciplinară a constelării arhetipului umbrei în literatură la Facultatea de Litere. Obținerea titlului de doctor în filologie summa cum laude.
2018 – Îmbunătățirea manuscrisului în limba română pe baza observațiilor membrilor comisiei. Trimis proiectul de carte în engleză la 10-15 edituri de top din Anglia și America. Trimis proiectul de carte la edituri din România.
Mar 2019 – Semnat contractul cu Rowman & Littlefield. Primit acceptul de publicare de la Tracus Arte.
Sep 2019 – Publicat Jung și filosofia umbrei la Tracus Arte.
Dec 2019 – Depus manuscrisul în engleză la Rowman.
Feb 2020 – Primit rapoartele referenților.
Mai 2020 – Corectat, editat manuscrisul. Schimbat titlul și structura. Eliminat niște anexe și adăugat altele.
Iul 2020 – Lucrat cu editorul pe manuscris. Elaborat indexul. Ales coperta. Predat textul final revizuit.
Oct 2020 – Cartea a fost publicată sub titlul Internal Conflict in Nineetenth-Century Literature. Reading the Jungian Shadow.