Sufletul lui Bobiţă

de Mihail Vakulovski

am fost acasă, în linişte, departe de oraşe şi fără internet, abia m-am întors şi am deschis netul, să văd Suplimentul Tiuk! de la Observator Cultural, dar am zărit, pe partea dreaptă: Constantin Virgil Bănescu (1982-2009). Bobiţă? NU cred… nu-mi vine să cred… nu vreau să cred… nu am fost prieteni, ne-am intersectat de cîteva ori şi doar la întruniri literare. a, am fost o dată la Club A, eu pentru prima oară acolo (demult, tare demult), la o bere, cu Un Cristian şi cu frate-meu, după o lectură la Biblioteca de Poezie, cred; ţin minte că Bobiţă era indignat de o fază care i se întîmplase recent, că a venit cu o floare în mînă la un tînăr poet furios, care i-a tras una, indignarea lui venea din detaliul că cineva poate să lovească pe altcineva cu o floare în mînă… zicea că a făcut box şi că ar fi putut să-l distrugă pe poetul furios, dar că fapta a fost atît de surprinzătoare pentru el încît n-a avut nici o reacţie…

ultima oară ne-am văzut la colocviile recente de la Alba Iulia. ne-am salutat ca vechi prieteni şi am vorbit ca vechi prieteni. m-au impresionat cel mai mult lecturile lui şi a poetului furios, care parcă au citit unul după altul… în ultima zi am mîncat la aceeaşi masă, începuse să-şi sufle nasul zgomotos, iar tanti chelner îl dezaproba făţiş, iar cînd a plecat, a zis: “cît să încapă în el, aşa de mic, şi-a umplut farfuria o dată, apoi încă o dată, apoi din nou… şi a băut trei cafele”, am şi rîs pe seama celor trei cafele, chiar cu Bobiţă, că cu o zi înainte, după ce mi-am luat a doua cafea, chelnerul s-a uitat încruntat, dar am crezut că mi s-a părut. apoi s-a dus să-şi ia cafea Răzvan Ţupa, doar că el n-a scăpat doar cu privirea răutăcioasă, lui i s-a spus direct: “Dom’ne, dacă toţi ar bea cîte trei cafele ce ne-am face?”, ce s-ar alege de ţara asta, glumeam noi…

îl văd pe Virgil cu o floare în mînă, iar noi, cei care încă ne bem cafelele, să aprindem lumînările pentru sufletul lui, să ciocnim cîte un pahar de vin pentru poetul care va rămîne veşnic tînăr – Constantin Virgil Bănescu…

[postat iniţial pe blogul autorului]