#poem1
claviculele tale – loc al dragostei mele
flirtul în cuvinte și jocul buzelor – poezie fără de sfârșit
pielea udă – senzualitate pe portativ
doruri pe care le porți în piept – dorință incandescentă
și vocea mea care răsună în camerele (inimii) tale:
simte-mă bine…
#poem2
ești ca un infinit ce mi se contopește în claviculă
e prea târziu să mi te pot scoate din piept
prea fără sens
fără muzicalitate
nu e ca și cum mă pot trezi într-o dimineață să spun
delete all content
chiar și așa,
sigur ai avea tu ceva backup la poveștile noastre
#poem3
exercițiu de stabilitate
commitment issues doar că altfel
sunt
prea dedicată
prea caldă
prea mult
prea intensă
iubesc până la epuizare
nu mă opresc niciodată la timp
mai merge încă un task de îndeplinit
încă un lucru de făcut în defavoarea mea
încă o bucățică de suflet ruptă din mine
doar n-o să rămân fără, nu-i așa?
mai merge o gură de prosecco
curgând de pe buzele mele pe buzele tale
îmi trebuie prea puțin să transform noaptea (dimineața sau ziua)
în blițuri de ecstasy
măcar la atât să-mi servească faptul că sunt
overachiever and toxic dedicated
iar pe final,
să îmi notez pe telefon în notița numărul 1583
(la care n-o să mă întorc oricum niciodată):
love is so many things I never fathomed it to be