o istorie de buzunar
de Ana-Maria Negrilă
„Grădinile Finzi-Contini” de Giorgio Bassani este un roman profund emoționant ce urmărește viața membrilor familiei Finzi-Contini, dar și a celor care, într-un fel sau altul, ajung în sfera loc de influență. Nu este însă un roman pe care să-l citești cu mintea, ci cu sufletul, pentru că accentul nu cade asupra acțiunii, ci a personajelor și sentimentelor, un mod de abordare ce pune în evidență una dintre temele cărții – întâlnirea cu moartea.
În timp ce fascismul își face simțită prezența în Italia, personajele se confruntă cu moartea în moduri diferite, iar grădinile familiei Finzi-Contini devin o metaforă a trecerii inevitabile a timpului și a dispariției, fiindcă și acestea, cu toată splendoarea lor, sunt amenințate de decadență și abandon, oglindind în mod simbolic destinele din roman.
Confruntată cu schimbările din societate și cu războiul, familia Finzi-Contini se izolează în interiorul proprietății, transformând-o într-o fortăreață aparent inexpugnabilă în fața lumii exterioare și a amenințării fasciste. Totuși, această izolare aparentă aduce cu sine propriile consecințe. Personajele percep diferit singurătatea și alienarea, se simt departe de evenimentele și schimbările din jurul lor, dar, în același timp, devin vulnerabile în fața pericolul ce se apropie. Micòl este o tânără fermecătoare și misterioasă, care devine obiectul iubirii lui Giorgio, naratorul romanului. Micòl este inteligentă, dar capricioasă, iar această personalitatea duală devine sursă de fascinație pentru Giorgio, un tânăr evreu educat și foarte sensibil. Acesta se îndrăgostește de Micòl, pe care o cunoaște din copilărie, fiind observator de departe al evoluției ei și a fratelui ei, Alberto. Giorgio este un comentator pasionat al evenimentelor ce se desfășoară în jurul său și cunoaște o viață emoțională intensă pe măsură ce descoperă zbuciumul dragostei.
Totuși, în ciuda aparenței de liniște, izolarea familiei Finzi-Contini devine o armă cu două tăișuri. Pe măsură ce războiul face din ce în ce mai multe victime, iar puterea fascismului crește, grădinile devin tot mai fragile în izolarea lor. Ele sunt astfel martori ai tristului deznodământ în care personajele ce le populează mor de boală, sunt arestate sau devin victime ale războiului. Grădinile, care inițial reprezentau un paradis râvnit, devin un memento al unor vieți care au fost, în cele din urmă, înfrânte de realitatea tragică. Sigur că sunt mult mai multe lucruri care dispar în tumultul evenimentelor: idealurile, tinerețea, inocența. Fascismul și războiul schimbă în mod dramatic viețile acestor oameni: Alberto moare de boală, naratorul și alții sunt arestați și închiși, iar după război, numai Giorgio rămâne singurul care să-și amintească splendoarea de altădată.
„Grădinile Finzi-Contini” este un roman remarcabil ce abordează drama războiului fără însă a-l transforma într-un personaj principal. Această carte este cu atât mai impresionantă, cu cât ne amintește că frumusețea, chiar și dragostea, sunt efemere, iar trecerea timpului poate aduce schimbări dramatice, dar și o înțelegere mai profundă a fragilității umane și a impactului pe care istoria îl are asupra individului.