(pași mărunți)
de Gelu Teampău
În 1933, doi evrei de 19 ani din Cleveland, Ohio, au creat un personaj fictiv pe care au încercat să-l ofere publicului prin intermediul benzii desenate. Cinci ani, eforturile lor au fost lipsite de succes, fiind refuzaţi de către toate publicaţiile la care apelaseră. Când, în sfârşit, în 1938, compania Detective Comics acceptă să publice prima aventură a lui Superman în paginile sale, succesul depăşeşte orice predicţii şi atinge cote aproape ireale: 200 000 de exemplare vândute în câteva zile. Astăzi, un exemplar din acel număr al revistei, care iniţial a avut preţul de 10 cenţi, trece de 500 000 de dolari. În scurt timp Superman devine cel mai cunoscut erou al zilei, depăşindu-i pe mai vechii Tarzan, Flash Gordon, Mandrake, Fantoma şi alţii. El este capul de serie al super-eroilor, tip de personaje care vor stabili o industrie extrem de profitabilă şi de influentă, şi care vor cuceri atenţia şi simpatia întregului mapamond, prin toate canalele mass-media.
Scenaristul Jerry Siegel şi desenatorul Joe Schuster au mărturisit că în conceperea lui Superman s-au inspirat din dieta lor culturală de adolescenţi frustraţi, care consta în principal din reviste de culturism, western şi SF. Siegel afirma că a intenţionat să creeze un personaj în care să combine trăsăturile şi fascinaţia lui Hercule şi ale lui Samson. De altfel, filonul iudaic este identificabil atât în profilul personajului cât şi în anumite tipare narative. Extraterestru născut pe o planetă uriaşă destinată distrugerii, Krypton, el este plasat de către tatăl său într-o navetă interstelară şi trimis pe Pământ, unde este găsit de către un motociclist şi ulterior înfiat de către o familie dintr-un mic orăşel american (ceea ce aminteşte de povestea lui Moise găsit în Egipt). Numele lui de origine este Kal-El, fiul lui Jor-El, ceea ce trimite în mod automat la numele arhanghelilor, Mika-El, Gibra-El, Rafa-El, formate pornind de la „numele” Lui Dumnezeu, El, Elohim.
Cu toate acestea, Superman poartă în el însuşi virtuţile americanului de rând, fiind efigia poveştii de succes a imigrantului care se identifică cu comunitatea care îl adoptă, deşi aceasta menţine anumite reţineri în privinţa lui, de unde şi necesitatea dublei identităţi. Deja de la apariţia sa, el impune canonul super-eroilor, care presupune, pe lângă dubla-identitate, super-puterea, maniheismul şi elogiul trupului şi al tehnicii.
Faptul că Superman constituie un mit în toată puterea cuvântului nu este confirmat doar de sursele sale de inspiraţie, ci şi de faptul că a evadat din stricta lui poveste, dacă putem spune aşa, că şi-a depăşit creatorii şi mediul. El este un simbol, iar aventurile sale excepţionale se adaugă şi se remodelează în mod constant, exact aşa cum se întâmpla cu predecesorii săi din Antichitate sau din Evul Mediu. În jurul său a luat naştere o constelaţie de super-eroi, de diferite calibre, care însă sunt doar reflexii ale sale, inserate în acelaşi tipar. S-a spus, pe bună dreptate, că Superman este într-adevăr nemuritor, de vreme ce a supravieţuit atâtor scenarii proaste. În 1992 a fost ucis într-o confruntare cu Doomsday, un personaj apocaliptic, evidentă metaforă a morţii. Populaţia americană i-a organizat înmormântări simbolice, la care au participat mii de oameni pe străzile marilor oraşe americane, însoţind un sicriu drapat în stindardul SUA. După o perioadă de hârjoneală între editori şi public, în care au fost propuşi patru substituenţi, Superman a fost adus din nou la viaţă, pentru că visul american trebuie să fie mai puternic decât rigorile pieţei.
Născut în perioada tulbure a Marii Crize şi în cea de emergenţă a fascismelor europene, Superman reprezintă salvatorul care se poate naşte din fiecare dintre noi: alter-ego-ul său, Clark Kent, este un ziarist timid şi stângaci. Relevanţa sa socială şi politică a fost evidentă în Perioada de Aur a benzii desenate, care a coincis cu cel de-al Doilea Război Mondial. El a fost recrutat de către propaganda de război şi împreună cu ceilalţi eroi apăruţi în aceeaşi perioadă (Batman, Robin, Wonder Woman, Captain America) au acţionat în scenarii optimiste în care adversarii nazişti sau japonezi erau înfrânţi. Încă în 1940, el îi capturează pe Hitler şi pe Stalin, deferindu-i Curţii de Justiţie de la Geneva. 35 000 de titluri Superman erau trimise lunar trupelor încartiruite în Europa, unde erau percepute ca expresia spiritului nesofisticat, însă eficient, al americanilor. America era împânzită de afişe cu aceşti eroi îndemnând populaţia să achiziţioneze cupoane de război şi obligaţiuni. Niciun discurs raţional nu ar fi putut obţine rezultate asemănătoare. Iată o situaţie în care Logosul nu ar fi putut supravieţui fără apelul la Mythos, fratele său care hălăduieşte prin jungla sălbatică a emoţiilor.