de Doru Chirodea
Prin anii șaptezeci mă plimbam prin satul bunicilor.
Pe cărare se apropie de mine o femeie cu basma pe cap.
Ea – Alduiască-te Dzo!
Eu – Dă Dumnedzo bine!
Ea – Da tu al cui ești?
Eu – Al lu Iosive al Dăvidoaiei.
Ea – Tulai, amu văd că tu ai nasul prea lung. Am crezut că iești a lu Popîrțac.
Nasul Greșit