[egoZaur]
de Sorin-Mihai Grad
Străzile sunt la fel de pline, doar că mai mult de mașini și mai puțin de motociclete. În doar doi ani! Și mai sunt și alte semne că nivelul de trai a crescut în acest timp. Oamenii par mai bine îmbrăcați, motocicletele mai puțin pline cu de toate, au apărut mai multe patiserii, cofetării și terase,… Desigur că mai poți să vezi motociclete care abia se observă sub un munte de mărfuri, dar mai rar decât data trecută. Parcă engleza e mai răspândită decât acum doi ani, cel puțin în zonele turistice, și la fel curățenia. N-au dispărut toate ambalajele de pe jos, dar sunt mult mai puține față de acum doi ani, iar pubelele și coșurile de gunoi nu mai sunt doar simple curiozități. Iar prețurile au crescut, ca peste tot, dar totuși țara rămâne mai ieftină decât a noastră.
Mai sunt și lucruri care au rămas la fel. Trecerile de pietoni au, în continuare, mai degrabă un rol de graffiti decât cel pentru care au fost desenate. Mățăraia de cabluri de pe stâlpi și clădiri n-a plecat nicăieri, e tot la datorie, la fel și poluarea aerului, cel puțin în Hanoi e omniprezentă. Oamenii continuă să trăiască, în public, pe trotuare se gătește, tunde, epilează, masează, mănâncă, bea, negociază, parchează, depozitează,…, doar cu deplasatul e mai complicat între toate aceste obstacole. Iar clădirile par tot cocoțate unele peste altele, unele moderne lângă altele care par gata să cadă de câteva decenii, și străzi principale cu aspect occidental continuă să se întretaie cu unele care par rămase neschimbate de la marele război. Steagul Vietnamului e, în continuare, afișat peste tot, iar cel al partidului unic, chiar dacă nu-l însoțește chiar peste tot, e suficient de des prezent ca să știi că te găsești într-o țară comunistă.
Vietnamezii au rămas la fel de harnici și întreprinzători. Se pricep să folosească resursele care le stau la dispoziție și să adapteze rapid și cu cap metodele contemporane care fac lumea să progreseze. Automobilele și motocicletele electrice de producție proprie nu mai sunt simple curiozități. Infrastructura turistică se dezvoltă în continuare și vietnamezii ar putea da lecții de ospitalitate multor altora care se laudă cu decenii de experiență în domeniu. Mâncarea, oricum excelentă, se diversifică prin cooptarea unor influențe poate surprinzătoare la prima vedere, dar atât de firești după prima degustare. Țara crește pe toate planurile și deja mă întreb cum mă va surprinde la următoarea mea vizită. Pentru că trebuie să revin în Vietnam.