Lansarea Ascensorului Cultural

de Morgothya

Pe data de 20 noiembrie, în Bucureşti, a avut loc evenimentul de lansare a unuia dintre cele mai îndrăzneţe şi ambiţioase proiecte din ultimul timp, Ascensorul Cultural. Acesta se autodefineşte drept “prima platformă virtuală de comunicare între tineri şi organizaţiile culturale din Bucureşti”; spun că este un proiect îndrăzneţ deoarece mizează pe faptul că tinerii – liceeni, studenţi, absolvenţi – sunt încă foarte implicaţi în fenomenul cultural, sunt interesaţi de dezvoltarea unor trasee culturale în Bucureşti şi de păstrarea obiectivelor de acest tip existente deja. Echipa Ascensorului îşi propune să-i atragă pe aceştia în diferite activităţi de voluntariat, menite să ofere un suflu nou organizaţiilor culturale.

Lansarea portalului a avut loc într-un cadru mai mult decât potrivit pentru obiectivele pe care şi le propune echipa. Atmosfera de cafenea sau chiar de club la un moment dat – când cele câteva separeuri de la Café Verona au devenit pline – ochelarii coloraţi din carton pe care îi primea fiecare participant la intrare, videoproiectorul pe care erau prezentate imagini din Bucureşti, prăjiturele servite la intrare, în general ideea de comunicare între cei prezenţi după bunul plac a integrat foarte potrivit lansarea în specificul acestui proiect. Participanţii, tineri şi entuziaşti, au cerut informaţii, detalii despre proiect direct de la sursă, adică de la membrii echipei aflaţi la eveniment.

Lansarea s-a desfăşurat după un program, care a inclus un film de prezentare a proiectului, câteva cuvinte din partea organizatorilor şi o prezentare în imagini a traseelor culturale din Bucureşti. Un concept foarte interesant – şi, cred, destul de inedit – l-a reprezentat “Biblioteca vie”, unde cei prezenţi au fost invitaţi la un pahar de vorbă şi o apă plată cu trei autori, trei “cărţi deschise” dispuse să răspundă la orice tip de întrebări legate de titlurile “În căutarea firului de mătase”, “Cele şapte coline ale documentării”, “Deja la etajul 3 al voluntariatului”.

Cea mai consistentă parte a lansării a reprezentat-o însă, după părerea mea, cea denumită “Ochelarii urbani socializează”, în care cei prezenţi la eveniment au putut schimba impresii şi chiar discuta despre viitoare implicări în proiecte culturale. Pentru a nu deveni un eveniment plictisitor, lansarea nu s-a desfăşurat pe principiul “noi vorbim, voi ascultaţi şi la sfârşit puneţi întrebări”, ci pe o socializare permanentă, încurajată de faptul că locaţia ce beneficiază de separeuri a fost în permanenţă animată, în fiecare separeu sau “sală” desfăşurându-se câte ceva din program: o proiecţie video, o prezentare, o discuţie.

După lansare, am cercetat şi portalul Ascensorul Cultural, www.ascensorul-cultural.ro. Cu un design prietenos, simplu, în care găseşti destul de rapid lucrurile ce te interesează, acesta este structurat pe şapte secţiuni, şase “etaje” plus “parter”. Ce găseşti aici? La parter găseşti o prezentare a proiectului şi a obiectivelor acestuia; tot aici faci cunoştinţă, pe scurt, cu fiecare membru al echipei.

Etajul 1 propune conceptul “ochelari urbani”, un termen familiar celor prezenţi deja la lansare; aici poţi vedea care sunt traseele culturale propuse. Imaginile şi prezentările sunt inedite, destul de neconvenţionale şi acest nivel merită vizitat. Interesante mi s-au părut Primul regulament rutier din Capitală cât şi articolul despre FotoCabinet.

“Iniţiative pentru Bucureşti”, etajul 2, este dedicat organizaţiilor culturale, dar şi persoanelor care îşi doresc să se implice în inţiative de acest gen.

Ajungem la etajul 3, poate şi cel mai important, unde poţi afla totul despre voluntariatul cultural. Această secţiune are două departamente, unul dedicat voluntarilor şi unul pentru asociaţii şi, din câte am putut să-mi dau seama, încurajează un feed-back între cele două componente.

La etajul 4, poţi căuta proiectele culturale care te interesează, cu un simplu search. Tot aici, vezi care dintre acestea au nevoie într-adevăr de ajutorul tău.

Etajul 5 este dedicat în întregime organizaţiilor culturale, care îşi pot face propria pagină, cu istoric şi prezentare. Momentan, puteţi citi: O bibliotecă, un destin: Emanuel Bădescu.

Ultimul etaj al Ascensorului este cel în care voluntarii îşi pot face un profil, în care să specifice care sunt interesele lor şi în ce proiect şi-ar dori să se implice. Fireşte, aici ei pot intra în discuţie cu organizaţiile care sunt în căutare de voluntari. Organizaţiile pot, la rândul lor, să “recruteze” voluntari în măsura în care profilul, experienţa şi motivaţia acestora se potrivesc obiectivelor proprii. Cine sunt de fapt aceste organizaţii culturale? Sunt biblioteci, muzee, teatre, galerii de artă, ONG-uri, centre culturale, deci o varietate foarte largă de domenii în care voluntarii se pot implica.

Portalul este în continuă expansiune, el fiind completat treptat, pe măsură ce organizaţiile şi tinerii potenţial voluntari îşi manifestă interesul. Să sperăm că va reuşi, cu timpul, să îşi construiască o adevărată comunitate. Încă o dată, proiectul este inedit şi îndrăzneţ, într-un context ce are multe dintre atributele unui relativ dezinteres faţă de cultură; într-un context în care cei mai mulţi tineri sunt preocupaţi de proiecte cât mai profitabile din punct de vedere financiar, Ascensorul Cultural propune voluntariate, din care tinerii nu vor câştiga decât satisfacţie pentru că au contribuit la o altă faţă a oraşului lor. Echipa entuziastă care a lansat portalul a mizat, exclusiv, pe cultură şi merită apreciată pentru asta.

Proiectul Ascensorul Cultural a fost iniţiat de Fundaţia Culturală ARTEX şi este finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe.
Partenerii proiectului sunt Centrul pentru pregătire profesională în cultură, Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti, Consiliul Tineretului din România.
Parteneri media: TVR Cultural, Radio LYNX, 24-FUN, BookBlog, EgoPHobia, Metropotam.ro, RegieLive.ro, Biz.Campus.ro şi StiriONG.ro.

Galerie foto