English Poems

de Gene Tanta [USA]

traducere din engleză de Ramona Mirela Tanta

for the English version, click here

Acolo în România, ştiam un copil de ţigan, numit Dumnezeu care îşi cresta cuvinte în coapse

Acolo în România, ştiam un copil de ţigan, numit Dumnezeu care îşi cresta cuvinte în coapse
cu sîrmă ghimpată, atunci cînd fugea de securitate. Mama lui Dumnezeu, ţiganca
tremura şi ne citea  viitorul în cafeaua neagră. Ne citea zaţul
şi ne povestea cît de moale era picioru’ dracului, chiar dacă nevăzut
de ochii noştri. Seara tîrziu, ţiganca suspina şi spunea încet ce mult mai deştept
şi mai frumos era fiul ei faţă de alţii. Odată,
tatăl meu a călcat din greşală pe piciorul unui drac invizibil. Mama lui Dumnezeu
nu era ruşinoasă. Şi a tipat ea in locu’ dracului. Tîrziu în aceaşi noapte, ţiganca dormea
în bucătăria noastră întunecoasă, luminată doar de razele de lumină de la lămpile din stradă,
trunchiate ciudat de perdele. Lumina lunii nu e demnă de menţionat.
Şi-a schimbat hainele chiar în faţa noastră, bălăngănindu-şi sînii zbîrciţi
ca să ne facă să chicotim. Mi-a pupat vîrful penisului. Îmi amintesc cum aş fi vrut să urinez în
gura ei. Dar cum aş fi putut?

Povestea Ciorii

Un pui de cioară se scălda într-o baltă seara pe la unspe. Era vara tirziu şi toată lumea mînca ceapă verde din grădini, dar la cioară i se făcuse urît. Atît de urît de fapt, că a început să cînte de cît de singură se simţea. Aşa că glasul ei îi ţinea de urît cînd îşi ridica capul să privească marele nimic (care părea mic de departe).

Cineva a furat bomboana puiului de cioară şi de-atunci zbura şi ţipa în gura mare: “Avînd în vedere că bonboana mea nu e glumă, ci are elemente tragice la gust.” Cioara spuse asta cu glasul ei ieşit in afara trupului şi înghesuit în urechea largă a spaţiului din jur. Doar atît atîrna, doar atît ramîne.

Cioara mami’ lui are un ochi de sticlă şi un paratrăznet de obicei. “Farmecul meu nu se pune la cîntar, tovarăşe Linguini Marinara,” a grăit cioara mai în vîrstă.

“Pupă-i şi spune-le că dorul meu pentru apa fără clor creşte zilnic,” a zis puiul de cioară peste umăr.

Fiindcă armamentul ne duce la blînzime, afacerea noastră ne cere să dăm mîna cu ofiţerul care puscă’ în şosea. Apoi, de la o vreme, mai încolo pe uliţă cioara închide gura şi începe un foc mic prin a ne face nouă cu ochiul lui de sticlă (recent ciobit de-un puşti c-o praştie, care acum nu mai aleargă aşa cum alerga odată).

Terenul e bun de viermi şi alte marunţişuri. Ce se aude se poate înghiţi, dacă putem crede o vulpe ca şi Dumneavoastră. Din cînd în cînd, armata trage în aer d-asupra capetelor noastre. Noi avem scuturi şi avem stat. Cioara se zguduie viguros în balta neagră.

Un Raton Arătos

Vorbitul sincer n-a spus nimic. Vorbitul sincer a întors un ochi chior şi o ureche surdă la recoltele noastre nefăcute şi la migrenele noastre veterane. Vorbitul sincer arăta în sus, citînd o oboseală profundă cauzată în mare măsură de comportamentul ierbivorelor de deasupra. Vremelnicia s-a înroşit de la rugină. Vremelnicia şi-a luat inima în dinţi şi s-a împotrivit la toţi gură-cască şi la gîndurile lor existenţiale din spatele zămoşiţelor. Vremelnicia a laminat cît a putut toate memoriile de gazolină şi de cratiţe după ce colapsul economic i-a dat ouăle peste cap. Mofturoasa şi-a întortocheat capul şi şi–a bătut joc de noi toţi cu respiraţia ei de pepene. Mofturoasa şi-a pierdut vederea din greşală. Mofturoasa a băgat vina pe toţi numai pe ea nu, cu un ciocan aflat în mîna ei, urmărind legile lui Noiembrie. Melancolia a decis să-şi ardă toate sutienele din şifonierele de ieri. Din cauza stigmei asociată cu violul în grup, melancolia a arătat cu degetul unul dintre incendiatorii tăcuţi. Melancolia şi-a reîncărcat părţile corpului cu electrozi de suspans şi barbarie. Frica nu s-a uitat niciodată înapoi, mergînd în direcţia greşită pe o stradă cu sens unic. Frica ne-a costat mult. Frica a înghiţit cu greu. Persoana care suferă de perfecţionism coilie i-a permis focului să se reflecte în jurul pupilelor întunecate. Persoana care suferă de perfecţionism coilie ne-a pus la zidul de cărămidă al nopţii şi a tras in noi plin de milă. Persoana care suferă de perfecţionism coilie s-a căţărat pe hangarul din lemn fără nici-o problemă, dar flăcările deja se reflectau şi în ochii ei. Foamea s-a aruncat pe mulţime cu pietul gol şi liberă. Foamea a măturat cioburile după petrecere cînd singurul lucru pe care un bec mai putea să-l facă era să-şi amintească reflecţia lui slabă. Foamea a încurcat borcanele cu spatele ei păros. Dorul a cerut rezultate de lungă durată. Dorul şi-a încheiat contractul de închiriere înainte ca pepenii să se înmoaie în castronul de fructe. Dorul şi-a adus prietenii dar ratonul arătos mîncase deja toată pizza.