ierni, decembrie

deveneam cameleonică

de Morgothya

I.
nu îmi place decât ce scriu despre mine
dacă scriu despre alţii mă plictisesc şi mi se pare superficial
ca şi cum m-aş da pe o pojghiţă subţire de gheaţă
şi oricum mi se rupe de ce le place altora
jet şi atât

oricum nu există, nu contează
nu sunt un bufon, circul s-a strâns, amuzaţi-vă în altă parte, nu uitaţi să plătiţi la ieşire
a murit elefantul, îi curgea sânge din trompă, toţi au plâns
în santa sangre e mai mişto decât în românia maneliştilor şi a lui băsescu

să ţâşnească din copaci
ramuri să fie sacrificate în locul mieilor de paşti
şi al porcilor de crăciun
şi al curcanilor
să ne aşezăm şi să ne aprindem o ţigară ne-lights lângă jgeaburi roşii
în definitiv nu contează ce e real şi ce nu
muza cu mâinile tăiate o poţi sluji sau o poţi scuipa între ochi

beri negre cu vodcă
şi tu mergi cu prea mult la oră, cred că am să borăsc

e acu’ deja toamnă şi vegetaţia s-a dus dracu’
în gara mangalia am ajuns prea târziu, era toamnă
luminile aprinse în faţa maşinii
sunt mai mişto decât horror-ul văzut la 4,45 am
spuneam că fiecare îşi poate face propriul blair witch

ai fost culoarea mea din interior
care uneori, destul de des, exploda în mii de nuanţe
deveneam cameleonică
şi parcă apariţiile astea îmi determinau şi felul de a fi
sentimentele mele se colorau
eram un animal diferit în funcţie de fiecare zâmbet
de tot ce erai în fiecare moment

nu mai ştiu prea bine cum erau iernile înainte de revoluţie
am uitat şi câteva din alea de după ‘90

îmi amintesc frânturi de gânduri din copilărie
senzaţii de care, dacă aş fi fost diferită, m-aş fi dezis
încerc să trag peste ele o aripă densă
nu vreau să văd dincolo, nu mai cred în obsesii
între incest şi sex cu necunoscuţi nu e cine ştie ce diferenţă

rămâneai în urmă, mult în urmă,
fireşte, eu încercam să te readuc în prezent
dar mă depărtam de clipa aceea

era obsesia mea, erau şerpii şi aripile de animal sălbatic, jeepers creepers
şi condor events, organizăm nunţi
astăzi cred că ar fi mai bine doar să bem
crăciunul şi toate bullshit-urile astea nu sunt doar o dată încercuită cu pixul în calendar

rămâi în urma noastră, a maşinii
ca un căteluş făcut pierdut de stăpâni
nu mai contează
începe acum să ningă
e noapte
într-una din zilele astea ar trebui să fie, da, ar trebui să se întâmple

II.
e cu adevărat frig
d. spune că aşa e şi pe acolo de unde venim noi
se trage din eschimoşi şi e mândru
de câţiva ani stă singur de rev şi îşi dă în cărţi
gerul e mai mişto când eşti beat
nu îţi dai seama că e acolo, prezent
ca un monstru ce se pregăteşte să sară pe oasele tale, să le disloce

suna a., e febril, spune că să ne grăbim
farmaciile au program special – scurt – de sărbători
iau metroul până în crângaşi, oamenii se uită ciudat la mine
parcă m-ar acuza de diverse chestii
nu mă simt nevinovată, aşa că mă gândesc de unde dracu’ au aflat
nu contează, ne apropiem, îmi înfig mai tare căştile în urechi
lângă mine pe scaun e o tipă drăguţă cu tricou cu moonspell pe sub geaca de motor
memorial
nu contează, mă amăgesc, sigur e proastă
e mai bine aşa, scuteşti o pierdere de timp
şansele sunt mari să fii dezamăgită

cobor în staţia crângaşi
e frig ca dracu’
tremur şi mă ninge pe glugă
nu ştiu în ce direcţie e farmacia aşa că îi dau un sms
îmi îngheaţă mâinile pe mobil
în cinci minute e lângă mine

farmacista e nefutută şi suspicioasă
un adevărat coşmar
ne bâlbâim, unul are pisică, altul căţel
râdem tot timpul şi ne dăm coate
în final ne dă

o luăm încetişor spre garsonieră
nu ne grăbim, nu avem de ce
luăm alcool şi chipsuri
în piaţa crângaşi se vând brazi

îmi iau foc nările de la mirosul de răşină
şi o chestie ceţoasă şi densă îmi coboară pe creier
pentru că mă pot imagina brad
şi asta ar fi echivalent cu mirosul de putrefacţie al oaselor mele
din perspectiva unui brad
sau chiar a unui molid
molidul pentru brad e un fel de negru sau de chinez
îmi amintesc că am trecut pe sub cămine
sunt cele mai triste locuri din bucureşti

în garsonieră e cald
aproape nimic nu lasă impresia că a. stă cu chirie
tragem puţin
începem pentru prima dată azi să vorbim pe bune
despre moarte
despre sartre
despre dumnezeu, despre cum s-a născut tot căcatul ăsta
vine v. şi vorbim despre elefanţi roz
s-a luat rău, dar noi încă mai credem că se preface
apari şi tu într-un târziu, ai avut de lucru

începe să ningă
în balcoane din astea sărăcăcioase şi înghesuite
simţi cu adevărat iarna

mă gândesc din nou
că vreau să fim ai cuiva
dar numai cu chirie
numai când avem noi chef
să nu fie nevoie să plătim pentru asta
cu zilele în care nu avem chef

aş face acum oameni de zăpadă
dar e mai la îndemână să mă joc cu umbrele din creier
mă simt la mine acasă acolo
şi nici nu-ţi îngheaţă mâinile când le atingi

vorbim despre tot
dacă nu ne-am droga, ne-am iubi limitat
doi câte doi, sau poate unul câte unul
aşa iubim totul

trece noaptea încet,
ascultăm soad, rammstein, nightwish, pink floyd, rhcp, metallica,
cred că şi travka
în definitiv e muzica lui a.,
pare că vacanţa asta n-o să se sfârşească niciodată

dar e crăciunul
plecaţi la părinţi
nu pot să-mi imaginez cum e să ai rude
să te aştepte cineva cu mâncare
cu salată de boeuf, sarmale, friptură şi tort
să se îmbrace nice pentru tine
şi să downloadeze cea mai recentă colecţie de manele crezând că astfel îţi face pe plac

la douăzeci de ani mi-am dat seama că nimeni nu va mai face bradul pentru mine
până şi piciorul de brad credeam că e mult mai simplu de potrivit
şi mai ieftin
– aşa părea –
vroiam să vin doar cu berea

miroase mişto 24 decembrie în bucureşti
în cartiere înghesuite şi printre ele

ninge în continuare, toţi au plecat la rude
ne pufneşte râsul, dă-i dracu’, să bea cu mami şi tati

trecem pe langă piaţa crângaşi în drum spre casă
metroul nu mai circulă
brazii neadoptaţi au rămas răpuşi în noroi
arată a soldaţi care au pierdut războiul
miros a răşină
a crăciun
a cândva
a ‘a fost odată’

e şase,
e crăciunul
vine 660
suntem singurii călători
nu avem bilet
peste tot miroase a brad
şi de câteva ore a început, cred că a început

III.
tusea e ca berbecul cu două rânduri de coarne
mă stresează individul ăsta
nu pot pricepe de ce nu găseşte bricheta
sau dacă e dobitoc de ce nu cere până la urmă un foc

la mare totul era mişto, era ciudat, era atât de frig
unii din timişoara vroiau să se sinucidă
dar uitaseră între timp de ce
le-am dat vin

îngeraşii se balegă în capul nostru
îi explic, vreau neapărat un popă care se pişă pe mormintele cu cruci întoarse
şi de pe o cracă o cioară i se balegă în cap

la munte ne-am întâlnit cu unii din craiova
toţi aveau vin, am fi ucis pentru câteva amarâte de beri
punkerii din craiova aveau bere
asta până când au fost daţi afară de o proastă
specia ei n-ar trebui să aibă drept de vot
nici măcar când e vorba de cine ramâne sau pleacă

vreau să scriu ceva şi despre mom & dad
pentru că e o chestie complicată
şi doare un pic şi îmi place
dar au ajuns aşa cum sunt colegii de la grădiniţă, grupa mică
dacă ai ţine mortiş, dacă le-ai mai şti numele, i-ai putea găsi prin ţară sau pe afară
pe facebook

crăciunul de la revoluţie a fost fain
pentru prima dată se dusese în piaţă şi cumpărase beteală şi spray cu zăpadă artificială
a murit când aveam 11 ani
un pic mai târziu
devenea monarhist şi asta era strange

party-ul era mereu animat, era wild
nu ştiu ce căcat am avut mereu de i-am distrat pe toţi
artificii, şi berbecul cu două rânduri de coarne de pe copertă se retrăsese pentru o perioadă
era intimidiat
chiar nu vreau să zic nimic prin asta cu berbecul, doar că e haios şi atât
şi chiar l-am văzut în noaptea aia la cheia
el apare însă numai după perioade îndelungi şi obositoare de reflecţie
nu oricum

au trecut multe revelioane printre fosta noastră ceva
prin ‘a fost odată’
acum viscolul spulberă doar un 2009, decembrie 20 şi un pic
acu’ rămân doar dârele lăsate de maşină în zăpada maro, totuşi parcă mai albă decât în ultimii ani
nu aveţi ce căuta aici, lazy alcoholic coward, stupid dull bitch
trăiţi-vă jegul vostru de viaţă şi ignoraţi-ne
o să inventăm lumi în care nu aţi existat niciodată
în care n-am făcut niciun crăciun împreună
niciun revelion