şi eu şi jeanne d’arc

de Yussuf Khalid

azi am văzut un film prost
cu Jeanne d’Arc,
şi mi-am amintit de un film bun
cu Jeanne d’Arc,
un film d-ăla de care toată
lumea spune că e Artă
fără să fie neapărat.

ideea e că am început să plâng,
mi-au curs între cinci şi şapte lacrimi
ceea ce e mult
eu am o medie de zece-cinşpe
lacrimi pe an,
poate şaptişpe dacă moare cineva
apropiat
cel mult douăzeci
dacă vreo zdreanţă pe care o ştiu
încearcă să se sinucidă
şi nu-i iese din prima.

oricum, plângeam
şi mă gândeam că de ce plâng
mi-e dor de Dumnezeu?
mă ucide o stare
de sentiment eroic?
sau voiam
să fut
o fecioară din Avignon
care poartă câte un înger bucălat
pe fiecare umăr?

n-am aflat,
dar nu-mi pare rău,
în curând Ana
o să-mi trimită un mail,
o să-mi spună că nimic
din toate astea
nu e adevărat,
că noi doi n-o să mai vorbim
niciodată.
şi mi-am rezervat deja o jumătate
de lacrimă pentru asta
rămâne doar s-o împart
în funcţie de numărul de cuvinte
din mail.
dar Ana nu vorbeşte mult
nu mi-e teamă.

ea doar o să mă întrebe
dacă tot aşa mai uit lucruri,
dacă am fost la doctor,
a dracu’ amnezie, zice,
într-o zi o s-o uit şi pe ea
că de ce mă prefac că exist
şi altele…
şi o să mă anunţe ca la gară:
“tot eu o să-ţi mănânc pensia
şi lasă circul,
într-o zi o să ne împăcăm,
(ea încă nu ştie că nu ne-am certat)
eu nu pot să trăiesc fără amintiri,
tu nu poţi exista
fără să spui poveşti,
deci nu poţi trăi fără mine
aşa că vino aici
poate ne uităm la un film
despre Jeanne d’Arc
– de data asta un documentar –
sau la un film porno,
oricum diferenţa e în afara noastră
şi nu ne priveşte.”

dar n-o să-i răspund,
ce rost ar avea să-i spun…

aşa că o să mă întrebe de master
şi de nota la ekfrastică
“am luat?”
“7 sau 9, nu ştiu, am uitat.”
“da’ ştiu, ţie nu-ţi pasă,
nu ştiu de ce mai vorbim,
drogurile nu uiţi niciodată
să ţi le iei la ora exactă
şi altele, şi altele,
n-am chef acum.”

nu citesc ultimu’ mail,
ştiam ce va scrie,
asta se întâmplă de opt luni,
singura diferenţă e că uneori
un soft ciudat înlocuieşte
“ekfrastică” şi scrie “fenomenologie”,
“iconologie”, “epic” sau mai ştiu eu ce altceva,
aşa că îi trimit un mesaj
îi spun că am scris un text
pe www.ro,
ar face bine să-l citească,
nu-i despre ea, ci despre Jeanne d’Arc,
un fel de fecioară
la care nu ştiu dacă vreau
să mă rog, s-o admir, sau s-o fut.