Cărţi de la ziare

(egoZaur)

de Sorin-Mihai Grad

Îmi lipsesc patru cărţi din colecţia “Cotidianul”, iar de la “Adevărul” trei. Nu ştiu dacă-i o treabă cu care editorul unei e-reviste axate în special pe literatura contemporană ar trebui să se mândrească sau nu. Dacă credeţi în a doua variantă, poate c-ar trebui, ca să încerc să mă reabilitez în ochii voştri, să vă spun şi câte dintre aceste volume am citit, iar pentru a mă apropia de profilul EgoPHobia câte cărţi apărute în ultimii cinci ani şi câte de la editura Vinea am. Dar cum nu despre asta va fi vorba în continuare, prefer să mă abţin.

Am remarcat că mulţi dintre cei implicaţi într-un fel sau altul în lumea literară românească critică, mai mult sau mai puţin argumentat, colecţiile de carte lansate de ziare. Pe cei de la edituri îi înţeleg, în anumite cazuri le sunt afectate vânzările. În rest, nu văd unde e problema. Mi s-ar părea mai normal ca scriitorii, criticii şi jurnaliştii culturali să se bucure că se vând cărţi, că oameni care nu mai deschiseseră din timpul şcolii asemenea obiecte citesc, că într-o ţară în care lumea se plânge de preţurile mari din librării există volume interesante accesibile oricui. E vorba atât de cărţi de literatură, cât şi de enciclopedii sau volume despre.

Fiecare dintre aceste colecţii prezintă laturi unde poate fi criticată, fără ca aceasta să-i afecteze importanţa sau conţinutul. Rezumându-ne la cele de literatură, cea de la “Jurnalul naţional” se bazează pe furtul unui brand, cea de la “Adevărul” se întinde în cam prea multe direcţii şi are ceva probleme cu unele drepturi de autor, iar cea de la “Cotidianul”, unde uneori hartia pe care se tipăreau cărţile, dintre care unele au fost cam neglijent editate, era cam ciudată, s-a oprit brusc deşi i se anunţaseră deja următoarele apariţii. Dar se poate trece uşor peste aceste neajunsuri, când avantajele sunt mai mari.

Eu am ales să îmi cumpăr cărţile de la “Adevărul” pentru că multe dintre ele le-am împrumutat de la biblioteci când le-am citit, iar despre unele din colecţie ştiam doar că există, fără a le parcurge până acum din diverse motive. Acum le am şi le pot (re)citi când vreau şi majoritatea merită să-mi petrec timp cu ele. Iar colecţia mea favorită, cea scoasă de “Cotidianul”, m-a ajutat să descopăr mulţi autori interesanţi despre care habar nu aveam şi-mi pare foarte rău ca s-a oprit. Iar cuiva care nu mai are nevoie de Deriva continentelor şi/sau cele trei volume ale Arhipeleagului Gulag (ambele din colecţia “Cotidianul”) şi ar fi dispus să renunţe la ele i-aş fi recunoscător dacă m-ar contacta.