Până să ajungă la spital, cerurile sale îl acaparară în întregime şi, până să primească primul ajutor, devenise întru totul o fiinţă celestă în susul căreia în niciun jos nu mai putea să ajungă.
A doua lui internabilitate îi aduse un nou cer în el şi, dacă ar putea în acest moment să vorbească, i-ar fi spus, probabil că numai ei, la următoarea primă cină pe care i-ar servi-o, că îi e frică ca trupul său indezirabil să nu se transforme într-un orizont de ceruri personale, toate perfect permeabile la internabilităţile lui potenţiale. Şi i-ar mai spune, cu siguranţă, că se teme ca numărul cerurilor sale organice să nu crească în proporţie deocamdată aritmetică cu numărul spitalizărilor pe care le cauzează şi cu siguranţă i-ar mai zice şi că îi este frică ca proporţia lor să nu devină şi geometrică, dar aproape cu certitudine într-un alt timp, cel mai probabil, în ordine cronologică, al treilea.
Trebuie să amânăm discuţia noastră principală, îşi zicea ea până să ajungă cu el la spital şi până ca el să primească primul ajutor, cel puţin pentru încă un timp. Mă gândesc că, odată şi odată, vei reuşi să o termini şi să îmi şi confirmi toate intenţiile mele adevărate, dar, până când acel timp va veni, eu am să am grijă perpetuă de tine şi am să lucrez numai în tură de noapte pentru a nu-ţi lipsi nicio cină şi am să am şi răbdarea pe care se vede că tu nu o poţi avea nici să termini de povestit deja ziua primei tale internabilităţi. Şi am să şi încerc ca timpul sfârşitului discuţiei noastre principale să nu fie mai mult de al treilea, mai adăugă ea când ieşi pe uşa salonului său prim, unde îl culcă în acelaşi pat fără credinţă şi fără mobilitate. Sper ca până la cină să îşi revină din absenţa verbală în care cerurile lui cu unul mai multe l-au băgat fiindcă poate chiar mi se va face dor de el şi nu ar fi exclus să mi se şi facă, îşi mai spuse ea în ciuda aparentei finalităţi a ultimelor ei vorbe, când totuşi nu reuşise să închidă uşa imediat cum dispăru în spatele închiderii ei temporar definitive.
(va urma)