Următoarea carte

(minDisecţii)

de iQ666

Acum opt ani primii cititori ai EgoPHobia aflau că mă simţeam îngropat în cărţi, pierdut în faţa invaziei de informaţie citibilă la care aveam acces. Iar de atunci numărul acestor materiale disponibile mie spre lectură a crescut constant, nu doar din cauza apariţiei unor noi cărţi şi articole, cât şi pentru că unele mai vechi au devenit acesibile, în special datorită variatelor posibilităţi de publicare în format electronic. În plus aria intereselor mele s-a mai lărgit, iar timpul pe care îmi permit să-l aloc lecturilor personale s-a diminuat. Cred că sunteţi şi voi de acord că nu-i deloc deplasat să mă întreb de fiecare dată când prind un moment liber ce ar fi cel mai indicat să citesc atunci şi, după ce închei lectura unui volum, care să fie următoarea carte pe care o voi deschide.
 

În privinţa lecturilor nu am criterii bătute în cuie. Nu aleg cărţile după culoare sau miros, imaginea de pe copertă sau editură. Câteodată încep să citesc o carte imediat ce mi-o procur, dar asta se întâmplă destul de rar. Dacă mi-a plăcut un roman şi am şi alte volume scrise de acelaşi autor şi încă necitite foarte rar mi se întâmplă ca următoarea carte pe care o încep să fie dintre ele. Şi asta nu se întâmplă neapărat pentru că mi-aş dori să mă feresc de idolizări sau aş fi mare adept al diversităţii sau/şi noutăţii. Nici pentru că m-aş teme să nu fiu dezamăgit. Pur şi simplu aşa mă comport. Poate de aceea mi-e şi greu să răspund rapid şi mulţumitor, în special pentru mine, la întrebări referitoare la scriitorii mei preferaţi. Doar pe Ştefan Bolea îl menţionez de fiecare dată, dar să nu-i spuneţi ca să nu i se urce la cap.
 

Deci nu mi-am descoperit încă criteriile sau cel puţin nu sunt prea conştient de ele şi nu le ştiu formula. Şi totuşi, cum o aleg pe următoarea carte pe care o voi citi?
Mărimea şi grosimea contează doar când mă pregătesc de călătorii, unde prefer să am cu mine cărţi în format mic, iar dacă e vorba de vacanţă, voluminoase. În rest, în viaţa civilă să zic aşa, întâi mă decid asupra formatului, pe hârtie sau electronic. E un pas important, întrucât am doar câteva cărţi în ambele formate. Apoi selectez volumele necitite, iar după aceea urmează distracţia. De obicei nu durează mai mult de două minute până ce deschid următoarea carte pe care o voi citi. Dar cum o aleg nu reuşesc niciodată să-mi dau seama.