Nu se afla încă în cercul altei zile fiindcă cina abia urma peste câteva ore. Mai era ofuscat şi nervos pe sinele lui pentru că îl trădase şi trebuia deocamdată să se uite la corpul său indezirabil în lumina şi în palpitaţiile altui cer organic, sensibil mai deschis la ce se întâmplase nu chiar foarte curând. Încercase să despice explicaţiile pe care ea i le dăduse în cât mai multe raţionamente, dar renunţă când îşi dădu seama că ea de fapt nu îi oferise nicio explicaţie, ci doar îi zâmbise şi încercase, în felul ei, să îl liniştească şi să îi infirme toate confirmările pe care şi le făcuse înainte ca ea să se fi aşezat lângă el. Şi îl enerva teribil şi că nu putea să păstreze în minte ce crezuse iniţial, dar nu avea încotro şi se încăpăţână să nu creadă în zâmbetele ei devenite dintr-o dată false. Degeaba mi-a spus că m-a băgat în seamă, îşi spuse, dar eu ştiu mai bine decât ea că nu a fost aşa fiindcă am fost tot timpul în preajma mea şi nu am văzut-o nici chiar o clipă lângă mine. Şi nu suport să fiu minţit în faţă şi după aceea să şi fiu îngropat în zâmbete, îşi întreţinea, plin de vervă, propriile convingeri, ca şi cum eu nu aş mai avea niciun simţ care să ştie ce e cu mine în fiecare moment. Ea nu ştie şi de aceea crede că mă poate prosti, dar eu sunt în permanenţă monitorizat de simţurile mele, iar ele îmi dau raportul minut de minut şi în toate rapoartele din minutele imediat următoare ea pur şi simplu nu a fost nicăieri în jurul meu şi, în ciuda evidenţelor, continuă să pretindă că m-a băgat în seamă fără încetare.
Cina venea cu siguranţă şi el avea să afle adevărul la masă, dar mai trebuia să aştepte ceva, iar răbdarea nu era unul dintre punctele lui forte.
Ar fi fost perfect dacă lucrurile ce urmau inevitabil să se întâmple s-ar fi precipitat puţin şi cina însăşi ar fi devenit deja vizibilă în orizontul zilei. Timpul îşi are cursul său, totuşi, şi el nu putea face nimic să grăbească ora cinei, oricât ar fi încercat. Va trebui să aştept şi să am răbdare şi nu îmi place deloc să fac astfel, dar timpul nu îmi datorează nimic, iar cina nici nu mă cunoaşte, poate şi fiindcă, între timp, nu o mai ştiu pe de rost.
(va urma)