e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Rodica Bretin „Fantasticul este forma supremă a literaturii“ spunea scriitorul peruan Mario Vargas Llosa, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, referindu-se la realismul-fantastic, în care excelează şcoala latino-americană. Genul propune o construcţie perfect logică şi coerentă care, în mod subtil dar inevitabil, duce către o rezolvare ce nu ţine de realitatea imediat înconjurătoare, pe […]
de Rodica Bretin Ghearele de obsidian ale wurului se înfipseră în pielea acoperită cu plăci solzoase. O atingere a cililor terminali, secretând lichidul sedativ, făcu să înceteze zbaterea victimei, iar filamentele palpatoare îi fixară plasa de senzori. Extrem de mobile, tentaculele căutau zonele vulnerabile, la nivelul cărora stabilitatea biostructurii era mai mică. Ramificaţiile opalescente vibrau […]
#traiestefantastic de Andreea Sterea Crescută de mic copil cu Zona Crepusculară, Dosarele X, Millenium, filme, cărți și emisiuni ce încercau să exploreze într-un fel sau altul incitantul domeniu al fenomenelor supranaturale și paranormale, citind cartea Rodicăi Bretin – Ecouri din tenebre – am avut senzația că sunt, în sfârșit, acasă. Un teritoriu familiar și totuși […]
de Teodora Matei Când am întâlnit-o pentru prima oară pe Rodica Bretin, se vorbea despre realismul magic. Citisem câteva povestiri ale autoarei, dar mă rezumasem la a le trece prin filtrul propriu și a decide dacă-mi plăcuseră sau nu. Evident, a doua posibilitate era exclusă, pentru că fiecare proză, indiferent de întindere, are un nucleu […]
de Rodica Bretin Smucise cu atâta putere că suliţa i s-a frânt ca o trestie. A azvârlit-o cât colo. O noapte de pândă, o zi de hăituială – pentru ce? S-a aplecat, a săltat căprioara pe umeri, apoi a pornit cu paşi mari printre copaci, fără să-i vadă. Lumina albă a zorilor, sălbăticiunea abia desluşindu-se […]
de Rodica Bretin … Îngerul şi-a desfăcut aripile, iar zarea s-a cutremurat, înecată într-o lumină sângerie… Am lunecat în genunchi, printre sfărâmături, cadavre, cioburi, traverse răsucite; şi-n tăcerea apocaliptică mi-am auzit ruga, deznădejdea. „Pentru ce?!“ Nu toţi fuseseră vinovaţi, de ce o singură osândă? Şi cine-i judecase? Cu ce drept? Am strigat, ridicând pumnul […]