Feliile mele: mâna
de Emilian Gheață Mi-am tăiat mâna cu dinţii. CRANŢ! Intimidat de păcatul de neiertat al îmbătrânirii, am vrut să arunc peste bord orice m-ar fi ţinut prea aproape de gravitaţie.
e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Emilian Gheață Mi-am tăiat mâna cu dinţii. CRANŢ! Intimidat de păcatul de neiertat al îmbătrânirii, am vrut să arunc peste bord orice m-ar fi ţinut prea aproape de gravitaţie.
(pași mărunți) de Gelu Teampău De fiecare dată când apare o nouă formă de expresie artistică sau comunicaţională, ea este plasată pe treapta de jos a ierarhiei estetice neoficiale. Aşa s-a întâmplat şi cu fotografia, şi cu filmul, şi cu jazz-ul, şi cu banda desenată, şi, mai recent, cu jocurile video. Evident, toate acestea […]
proză selectată din grupul “Proză şi eseuri” – facebook [a treia selecţie] de Ofelia Prodan Adrian era pictor şi ca orice pictor care se respectă locuia într-o mansardă. În mansardă zăceau pe jos zeci de tablouri neterminate. Toate portrete de oameni cu feţe distorsionate. Unii se chinuiau să râdă, alţii râdeau de-a binelea, chiar în […]
de Corneliu Negru La sfârșitul suferinței se află o altă suferință. Atunci când depresia te lovește iar umerii îți sunt aplecați și pleoapele închise, dar inima îți stă pe loc iar sufletul înghețat se simte, de-atâta singurătate și nebunie. Nimic nu-i mai plăcut decât atingerea nebunie, atunci când ești lucid și rațiunea te vrea bine. […]
totul e să ai un sentiment totul e să bei apă în loc de alcool că beția-i mama păcatului măcar draci de-am fi dar oameni suntem
de Florin Cherman [prima parte a acestui text a apărut în EgoPHobia #67] 4. Frica și Greața Cunoaștem de la Aristotel, că uimirea înseamnă ieșirea din subînțelesurile vieții cotidiene; că ea descoperă posibilul, mutând individul din actual în posibil[51]. Frica, similară uimirii în această privință, este diferită prin introducerea unei note de certitudine: frica îl […]
by DC Diamondopolous Reverend Langston Penniman sat on the edge of his bed, stretching his black fingers. Everything had either twisted up on him or shrunk except his stomach. Once six-foot-five, he now plunged to six two, still tall, but not the imposing dignitary he once was standing behind the lectern in front of his […]
(phobia perennis) de David Mândruț În eseul nostru dorim să stabilim faptul că cea mai mare povară pe care trebuie să o poarte omul cu el o viață întreagă este chiar conștiința sa. Deja mulți gânditori au observat faptul că, în esență, conștiința este un rău inerent existenței umane. Schopenhauer, la fel ca și omul […]
[Ana-Maria Negrilă, Stăpânul umbrelor: Trezirea, Ed. Crux Publishing, 2020] (Studii fantastice) de Oliviu Crâznic Ana-Maria Negrilă (n. 1972) este scriitoare multiplu premiată, antologatoare, traducătoare, publicistă (a publicat critică literar-artistică, precum și articole științifice, în țară și peste hotare). Ocazional, jurizează concursuri literare, susține prelegeri universitare pe teme beletristice sau predă arta și știința scrisului în […]
~ editorial >>> Ștefan Bolea – Întâlnirea ~ articole >>> Sorin-Mihai Grad – Monștri [rubrica “egoZaur”] >>> Ioana Petra – Fenomenul Ivanovici (Șoșoacă) >>> Gelu Teampău – Patologia nerăbdării [rubrica “pași mărunți”] >>> Radu-Ilarion Munteanu – Ce avem cu rușii? [rubrica “pricinaşul de serviciu”] ~ critică >>> Ana-Maria Negrilă – Cele patruzeci de legi ale […]