de Cătălina Cadinoiu Acei oameni frumoşi care locuiesc în bordeie de paie se sperie de moarte când văd reprezentările iadului în pronaos. Se uită la icoane ca în inima femeii adultere; se-nchină, aprind o lumânare, scuipă în sân şi-şi pun pălăria pe cap.
Tata a furat struguri albi pentru mine
de Cătălina Cadinoiu Tata a furat struguri albi pentru mine ca să se scuture din boltă spânzuraţii. În boabe cârtiţele dădeau din coadă O coadă de precizie a lamei care spintecă la amiază butucii. E o lună, vor fi doi cai şi au fost doi câini. Ar fi trebuit să şterg de sudoare fruntea lui […]
Să se audă Ulia ultimelor
de Cătălina Cadinoiu Şi din butcă te-au culcat în living-room, Ulia. Ţi-au pus cârjele pe umeri ca pe un soţ beat. Te-au amăgit cu o Dunăre care te va înjura de mamă. Să le spui oamenilor noştri că numele meu îşi caută sânul cu lapte. Picioarele îşi caută mama. Eu caut oul de lişiţă în […]