e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Petrişor Militaru Încă din volumul de debut eul liric se transfigurează pe sine printr-o metaforă care face trimitere la aspectul exterior, deşi se referă la puritatea („fără cusur”) şi lumina angelică: „O, azi sunt bucuros ca un cristal!/ Fără cusur mi-s hainele de înger./ Mi-e fiecare nastur triumfal/ Încoronat de proaspete răsfrângeri.”(Cântec). În volumul […]
de Ioana Repciuc In-cantaţiile şi in-vocaţiile acestei poezii sunt supuneri rituale, subjugări benevole, lamentationes provocatoare ale empatiei proiective. La Brumaru, câteodată, în final de hohot psalmodic, descântecele sau blestemele apelează disperat la resursele magice ale formulelor populare care să dezlege pe cel care le rosteşte, subiectul, nu obiectul; mistogogul e transformat în arlechin încarcerat. De […]
de Ioana Repciuc „Deocamdată, am ştire de patru maşini verbale: versurile, rugăciunile, cântecele şi descântecele…” [Daniil Harms, Mi se spune capucin] Emil Brumaru îşi construieşte din marginalii semantice şi hibride cu rol de material liric o poetică de tip condiţional, din fragmente, sau, în termenii de specialitate ai lui Umberto Eco: un ratio facilis cu […]