Frumoşii mamii frumoşi

de Cătălina Cadinoiu

Acei oameni frumoşi care locuiesc în bordeie de paie
se sperie de moarte când văd reprezentările iadului în pronaos.
Se uită la icoane ca în inima femeii adultere;
se-nchină,
aprind o lumânare, scuipă în sân şi-şi pun pălăria pe cap.

Ei sunt pavajul care a primit în suflet şi trăsuri şi automobile
fără să se întrebe ce-l apasă.

Acei oameni suferă de zborul puilor.
Acei oameni fericiţi un an,
până începe el, copilul, să meargă
când bâjbâind de la pat la masă a plecat deja în lume.
El spune o singură dată în viaţă, răspicat, „nu”
când moartea îi netezeşte, cu fierul de călcat, broderia aşternutului.
Cum să-ţi laşi copiii ca să faci pe plac unor străini?
Dumnezeu ca Dumnezeu, dar copiii cui rămân?