Om mani padme hum

de Paul Belce

Realitatea nu se schimbă, ceea ce se schimbă sunt percepțiile noastre despre realitate.
Desupra lumii exterioare și a lumii interioare plutește schimbarea. Fiecare moment își conține sfârșitul inevitabil și va fi urmat de altul, în curgere și succesiune infinită.
Revenind la primul paragraf, axioma este valabilă pentru relația exclusivă obiectiv-subiectiv (sau lume exterioară și lume interioară), facând abstracție de legea generală a prefacerii, așa cum a fost enunțată în al doilea paragraf.

Cu alte cuvinte, realitatea primează concepțiilor noastre, este “inalterabilă” (desigur, într-un sens limitat) și este posibil, chiar dezirabil să ne modificăm optica în sensul acceptării, conștientizării depline și eventual ignorării realității prin adâncirea lumii interioare.
Respingerea realității nu este o opțiune validă, deoarece implică dorința și acțiunea de schimbare a realității, ceea ce este imposibil din punct de vedere obiectiv.
La nivel holistic, se disting cinci raporturi :
a) Realitate – percepții, în care primează realitatea
b) Schimbarea care acționează asupra realității, pe durate mari (variabile pentru fiecare segment de realitate în parte)
c) Schimbarea care acționează asupra lumii interioare, pasibilă de a fi controlată și cu efecte aproape instantanee
d) Conștientizarea schimbării realității (prefacere de lungă durată) în momentul perceperii ei. Această conștientizare duce la așteptare.
e) Conștientizarea posibilității de schimbare a percepției noastre, ceea ce duce la acțiune imediată.