Mass-media, cinematograful, internetul şi bioetica

(bioPHObia)

de Andrei-Claudiu Hrişman

Dacă până acum câţiva ani toată lumea părea a fi de acord că există o oarecare diferenţă între un jurnalist sportiv şi unul de investigaţii, astăzi toată lumea scrie şi opinează despre orice. Drept urmare, de ce nu ar putea oricine vorbi cu autoritate despre toate problemele actuale precum oportunitatea vaccinurilor, dreptul la mutilare corporală voluntară, dreptul la suicid şi alte forme de barbarism post-modern?

Mass-media, cinematograful şi internetul s-au transformat, mai mult sau mai puţin voluntar, în focare de infecţie intelectuală în care este foarte greu să găseşti surse de informare „credibile”: ştirile sunt pline de publicităţi mascate şi forme de „linşaj mediatic”, filmele promovează anumite ideologii, iar internetul este locul în care dejecţiile intelectuale şi informaţiile vitale călătoresc cu viteza luminii.

Cine ne poate oferi bagheta magică prin care nebuloasa mediocrităţii aproape generalizată să nu pună stăpânire şi pe ultimii neuroni funcţionali?

Greu de spus şi greu de prezis! Probabil inteligenţa artificială (dacă va fi vreodată inventată) sau vreun cataclism mondial, probabil un om carismatic…

Până atunci nu ne rămâne decât lupta cu noi înşine şi cu avalanşa de informaţii mediocre despre nişte probleme cu adevărat cruciale pentru bunăstarea şi evoluţia noastră ca persoane şi ca specie.

Atâta timp cât trusturile media manipulează anumite informaţii la comanda unor ideologi sau parveniţi miliardari, atâta timp cât filmele sunt folosite pentru a schimba păreri şi nu pentru iubirea de artă şi de adevăr, iar internetul continuă să fie locul libertăţii absolute în care atât oricine se poate exprima, Bioetica o să fie mingea de ping-pong între manipulare şi mediocritate.

Indubitabil, jurnalele de ştiri o să continue să considere avortul mai puţin periculos decât o extracţie de dinte, cinematografia o să fie plină de filme în care doctorii morţii o să fie eroi post-moderni, iar internetul o să continue să furnizeze persoanelor deprimate reţete pentru sinucidere.

Probabil suntem prea slabi şi insignifianţi pentru a schimba soarta societăţii post-moderne, dar cu siguranţă suntem capabili să ne deschidem larg ochii minţii pentru a nu cădea pradă mediocrităţii şi manipulării contemporane.