e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
(bioPHObia) de Andrei-Claudiu Hrişman Dacă până acum câţiva ani toată lumea părea a fi de acord că există o oarecare diferenţă între un jurnalist sportiv şi unul de investigaţii, astăzi toată lumea scrie şi opinează despre orice. Drept urmare, de ce nu ar putea oricine vorbi cu autoritate despre toate problemele actuale precum […]
(bioPHObia) de Andrei-Claudiu Hrişman Bioetica începe să se asemene din ce în ce mai mult cu o măsea de minte: o reminiscenţă care, la nevoie, poate fi extrasă. Chiar dacă Bioetica – materie ştiinţifică sau pseudo-ştiinţifică – s-a născut acum câteva decenii, ea poate fi considerată artefactul conştiinţei colective care, din ce în ce […]
(bioPHObia) de Andrei-Claudiu Hrişman Pe cât de exotică pare a fi, pe atât este de neluată în serios de către societate. Bioetica rămâne un neologism abstract pentru majoritatea populaţiei care, ironic, îşi adaugă zilnic la „cultura generală” informaţii vitale din showbiz-ul autohton.
(bioPHObia) de Andrei-Claudiu Hrişman Într-o ţară în care lipsesc pansamentele din unele spitale de stat – invitându-i pe pacienţi la clinica privată – şi în care se investesc milioane de euro pe frunze turistice, nimic nu pare mai interesant decât un război între cei care se auto-proclamă iubitorii maidanezilor şi oamenii fără suflet care […]
(bioPHObia) de Andrei-Claudiu Hrişman Dacă Bioetica ar fi un organism viu, pulsul ei ar fi de la minus infinit la plus infinit (-∞ la + ∞), iar dacă ar fi un înger, probabil ar fi un heruvim. Fără a intra în teorii matematice, filosofice sau teologice complexe, am asociat bioeticii „ştiinţifice” un organism viu […]
(bioPHObia) de Andrei-Claudiu Hrişman Suntem martorii unei societăţii în care istoria nu mai este scrisă de regi sau de vizionari, ci este programată, bit cu bit, de noii „vizionari” ai lumii virtuale, de către cei care au înţeles că în postmodernitate „sforile nu se mai trag” la curtea regilor, ci în lumea virtuală, a […]
(bioPHObia) de Andrei-Claudiu Hrişman Majoritatea cred că mama capitalismului şi ţara tuturor posibilităţilor ar fi la câteva mii de kilometri distanţă, peste mări şi ţări, dar eu sunt din ce în ce mai convins că nu este aşa: noi trăim în acea ţară. De ce cred acest lucru? Pentru că la noi totul pare […]
(bioPHObia) de Andrei-Claudiu Hrişman În numerele trecute am abordat problema biopoliticii şi a sistemului sanitar românesc, am vorbit chiar şi despre debusolarea morală colectivă a societăţii româneşti, însă nu am abordat niciodată problema „bioeticii de împrumut”: importul de soluţii şi legi occidentale, fie pentru că sunt dictate de Comisiile Europene, fie pentru că par […]
(bioPHObia) de Andrei-Claudiu Hrişman Societatea postmodernă ar putea fi numită „societatea eficienţei” pentru că totul gravitează în jurul principiului cost-eficienţă, inclusiv fiinţa umană şi activităţile sale, de aceea până şi politicile statului sau politicile sociale nu de puţine ori se orientează după acelaşi principiu al eficienţei[i].
(bioPHObia) de Andrei-Claudiu Hrişman Cât de mult trăim? Cât de mult ne dorim să trăim? Cât de mult vom reuşi să trăim? Sunt întrebări la care toţi încercăm să răspundem. Unii dintre noi vor spune că nu contează neapărat cât trăieşti, ci doar cum trăieşti; alţii vor spune că îşi doresc să trăiască […]