poeme de John Agard

traducere & adaptare: Monica Manolachi

John Agard este un poet născut în Guyana în 1949. Înainte de a se muta în Marea Britanie în 1977, a lucrat ca jurnalist și a publicat două volume de poezie în Georgetown. John Agard scrie o poezie solară, tandră, dar și de o satiră fină, care, dacă nu smulge câte un zâmbet, cel puțin pune serios pe gânduri când vine vorba de diferențe culturale. Atent la schimbările sociale, notează concis atât verva, cât și crizele, recurge la mitologie, dar și la observația cotidiană, combină uneori imaginația luxuriantă cu ritmul și rima, într-un limbaj accesibil. În colecțiile sale ne vom întâlni cu rebelul care întoarce toate vorbele pe dos, fie că poartă numele vestitului păianjen Anancy, cunoscut personaj povestitor cu genealogie africană, fie că la aeroport arată un pașaport cu numele Limbo Dancer, vorbind în limba păsărilor, fie că se urcă în amvonul catedralei, luându-i la întrebări pe sfinți și scormonind prin noianul de prejudecăți. Totul pentru o dreptate greu de câștigat altfel. Creația sa, inclusiv cea pentru copii, este o poezie cu sare. Aviz celor care țin regim. A câștigat mai multe premii pentru poezie, ultimul dintre ele fiind Medalia de aur a Reginei în 2012. Locuiește în Sussex, împreună cu poeta Grace Nichols. Poeziile de mai jos sunt traduse din antologia Alternative Anthem (Imn alternativ), apărută în 2009 și dedicată mamei sale, Anna DeSouza.

 

 

 

Să vorbim cu plantele

 

Vorbiți mereu cu plantele.

Stați și priviți-le cum înfloresc.

Bun sfat. Desigur, presupunem

că toate plantele vorbesc limba engleză.

 

Vorbiți-le rar, priviți-le cum se deschid.

La nevoie, strigați pe silabe.

Au urechiușe ca niște vase pregătite

pentru a li se turna vocalele reginei.

 

Nu contează dacă-i trandafir japonez

sau violetă africană.

Și mai bine, recitați-le niște versuri în engleză.

Atunci să vedeți abundență la îndemână!

 

Așa că i-am vorbit rododendronului meu ofilit

întocmai ca un expert de la Oxford.

Mai rău s-a ofilit. Cât despre arbustul meu veștejit,

de când îi vorbesc, atrage și mai mulți trântori.

 

O, plantelor, ce vă ajută oare pe voi să creșteți?

Mă uit la ce patio are vecinul meu imigrant

cu un fel de invidie disimulată.

Spuneți-mi, doriți să vă vorbesc în punjabi?

 

Ce crede Anancy despre ospitalitate

 

Fie ca inima

să fie o colibă din stuf

acoperită cu iubire

 

deschisă pentru vizitatori

de jos

și de deasupra

 

iar când un străin

vine la ușă

 

chiar dacă nu este

loc pe podeaua inimii

ca să-i întinzi

o saltea de dormit

 

amintește-ți să-i spui

(pentru orice eventualitate)

să-i spui călătorului cu talie subțire

la despărțire

 

Revino, prietene,

ești binevenit

în colțul

tavanului meu

 

și îți dau

și musca

din cana mea.

 

Rețetă pentru tigaie

 

Mai întâi violați un popor

lăsați-l să mocnească vreo câteva secole

 

aduceți amintirile la punctul de fierbere

înfășurați glasul tobei în folie de aluminiu

 

adăugați un strop de durere

în torențiala de furie

 

înăbușiți toba

apoi amestecați spițe genealogice diferite

 

la foc mic

urmăriți cum crește febra

 

până când energia va exploda

cu sete de ritm

 

tăiați bambus și lăsați-l să se zvinte

bateți bine în disperare

 

amestecați sunetul din coșul de gunoi

zdrobiți o mână de biscuiți la cutie

 

acoperiți totul într-o zonă de cocioabe

și lăsați amestecul deoparte

 

când va fi gata va exploda

 

Sfântul Mihail

 

Ce problemă încurcată:

cântărirea sufletelor!

Mai ales când demonii

încearcă totul ca să încline

sensibila balanță.

Totuși, cineva trebuie să o încline.

 

Și cine îndrăznește să conteste perfecțiunea

metricii tale angelice

care lasă totul la întâmplare?

Aș vrea și eu să știu, Sfinte Mihail,

ce atârnă mai greu, răsăritul sau înserarea?

Pana căzută sau petala?

Cum poți compara

aureola cu umbra –

Vreau să spun, kil la kil?

În talerul de cântar, cum ai măsurat

sufletul de femeie și pe cel de bărbat?

 

Nu te invidiez, Sfinte Mihail.

Nici un zarzavagiu n-ar încerca ce faci tu acolo sus,

nici măcar pentru niște parai în plus.

 

Avertisment pentru toți asceții

 

Există draci

în fasole.

 

Regele palmierilor

 

Pencă vin din Indiile de Vest

unii oameni din Anglia au impresia

că sunt expert în palmieri

 

Fincă nu vreau să rup legătura

cu rădăcinile mele (știți ce vreau să spun, nu?)

ori să-i dezamăgesc pe hămesiții ăștia după cultură

zâmbesc și io frumos așa ca o briză marină

 

și le zic

ce specimen

vă interesează

fincă stați de vorbă

chiar cu cine trebuie

io sunt regele palmierilor

cunosc istoria palmierilor

ca în palmă

De fapt mi-au îngropat ombilicul

sub un palmier

 

Dacă vi se pare că regina poate face cu mâna

încă n-ați văzut

ce poate face Roystonea Regia

– care e palmierul regal –

cu o coroană de frunze

unduindu-se calm calm

peste covorul albastru din Caraibe

a cărui înălțime regală are peste 30 de metri

 

Dar să trecem la treabă

Spuneți-mi ce doriți să știți

Cât de înalt crește un palmier?

Care-i cea mai mare nucă de cocos

pe care am văzut-o vreodată?

Care-i lungimea medie a unei frunze?

 

Să nu credeți că voi fi succint

fincă istoria palmierului

e o istorie foarte lungă

 

Totuși de ce vă interesează așa de mult

lungimea și circumferința?

Treburi din astea obișnuite

care nu ating esența

misterului din palmier…

Lucruri care nu prind

la un istoric al palmierilor ca mine

 

Dacă insistați pe statistică

de ce nu veniți

cu un pic de profunditate matematică?

 

Întrebați-mă ceva mai greu

cum ar fi: dacă unui turist american cu o cameră foto

îi ia 9 minute să urce în cocotier

cât îi va lua unui turist englez fără cameră foto

să urce în același cocotier?

 

Cam asta-i problema domnule

Așa înțeleg eu greutatea

 

Dacă 6 pălării de paie

și vreo 6 bikini

se înmulțesc cu același număr de cocotieri

și dau o carte poștală

de câți kilometri pătrați de pălării de paie

este nevoie ca să ridici o industrie de turism?

 

Aflați soluția

și uite așa vine revoluția

 

Dar înainte de a spune ceva

dați-i voie regelui palmierilor

să vă mai aducă la cunoștință

cum că ar vrea răspunsul în format metric

să rimeze cumva cu tropic

și bineînțeles să sune mai exotic

1 Comments

  1. Pingback: EgoPHobia #43 – sumar | www.egophobia.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *