debut
de Marius Florea
aici stau cu toți ceilalți
zeii labagii și alcoolici îndesați în camere de câte cinci
spermatozoizi îmbuteliați
vor cuceri lumea într-o zi
sau vor ajunge vai de ei
e ori una, ori alta
în templul ce se uită brutal peste Cluj
peste strada Piezișă unde duduie muzica toată ziua și toată noaptea
unde culorile și umbrele nu dispar niciodată
templu uriaș
monument închinat spermei
un coi pătrat care-și va arunca sămânța curând peste lume
abia treci prin mulțimea de studenți de pe stradă
aici se trăiește cu adevărat
aici e gălăgia, nebunia, prostia
aici se trăiește, în nici un caz nu se gândește
și așa, copii, se evită depresia
mă vezi cum ejaculez pe Piezișă
peste studentele îmbrăcate sexy
din căminul hormonilor nestăpâniți și furioși
cum altfel să fie când siteurile porno sunt blocate
1000 de băieți și 0 siteuri porno
e ca și cum ar vrea să explodăm
mă vezi cum vomit de la etajul 8, from a room with a view
privești voma cum se scurge pe perete până la parter
alcoolul îmi urlă din vene: „mai vreau”
după seri și seri în baruri cu bere ieftină
seri pe bănci cu vinul la bidon
seri de petreceri îmbibate în tărie
tot nu mi-am potolit setea de alcool
setea provocată de o nerăbdare mare
căci mai e mult timp până când căminul ăsta o să mă ejaculeze în lume
nu există chef pentru studiu
e cald și mă prăjesc în suc propriu
într-un pat supraetajat
spunând glume proaste cu colegii de cameră
și suntem ca niște homosexuali când femeile lipsesc
suntem ca niște călugări din munți
păcătoși și asceți
ca niște cartofi prăjiți de la Mc
uleioși dar gustoși
ne prăjim creierele la laptopuri noaptea
și facem crize de nervi când nu merge netul
„I saw the best minds of my generation destroyed by madness”
și eu i-am văzut pe ai mei, și încă mai rău
vezi multe vara când toate ușile sunt larg deschise că e prea cald
sinestezie grotescă:
vezi cât de retardați suntem toți
cât de mult ne plictisim
câte prostii facem
auzi urlete de la geam
amendate de poliție cu 500 de lei
miroși cum pute baia a grajd duminica
că au femeile de serviciu liber
și intră mirosul până la tine în pat
trecem pe sub pervazuri pline de borcane de zacuscă și tigăi nespălate
gata să ne cadă în cap și să cădem lați direct lângă ghena de gunoi
să vină apoi proful ăla de mate celebru
care acum e gunoier
să ne arunce în ghenă
câteodată ne enervăm: „muzica asta nu se oprește niciodată?!”
asta atunci când vrem liniște
alteori punem noi muzică la maxim și ascultăm cum ne înjură cei de alături
„da’ mai terminați, în pula mea!”
acum mânânc liniștit niște felii de salam cam vechi
sunt zoioase și m-am murdărit pe mână
muzica NU se oprește niciodată
dar sunt liniștit
pot să zic și eu că filozofez
stau pe geam și mă gândesc la generația mea așa cum se gândea și „camaradul” Eliade
realizez că îmi place haotismul studenției
aproape la fel de mult ca liniștea de acasă
și cred că e nevoie de ambele în viața unui om
mă uit la priveliștea superbă
și mă minunez la fel ca-n prima zi
văd un apus, semn al sfârșitului
arșița anunță vacanța de vară
dar ăsta a fost doar primul an
și mai mult până ne ejaculează butoiul ăsta direct în lume
s-o cucerim dacă e fecundă
să ne ratăm dacă e stearpă
Fain scris, atatea amintiri :))