Viața mascată

de Roger Gilbert-Lecomte

traducere & prezentare: Ștefan Bolea

Roger-Gilbert Lecomte (1907-1943) a fost, alături de René Daumal și Roger Vailland, co-fondatorul revistei și mișcării literare Le Grand Jeu, care a fost întâmpinată cu răceală și ostilitate de gruparea suprarealistă. Pasionat de ceea ce el numea „metafizica absenței”, Lecomte definea Le Grand Jeu „clipa impersonală a eternității în neant”. Lecomte a devenit de la o vârstă fragedă dependent de droguri și a murit, așa cum a prevăzut în poeziile sale, contactând tetanos de la o seringă infectată cu morfină. În viziunea lui Antonin Artaud, poemele lui Lecomte „recuperează acea notă organică … atmosfera fetală, umedă și în același timp incandescentă specifică poeziei autentice din toate timpurile”, comparându-l pe autor cu Böhme și cu Novalis. Poezia „Viața mascată” poate fi considerată o explorare a angoasei care se preschimbă în groază. Depășind dualismul dintre spectator și actor, Lecomte în conduce pe cititor în adâncul prăpastiei. Poetul francez pare un Kafka heroinoman sau un Trakl care se eviscerează cu un cuțit ruginit, creatorul unui tunel propriu, unei dependințe noi a infernului.

 

Statuia de ceară a unei femei – imensă și palidă

Rotindu-se neîntrerupt cu o lentoare groaznică

Ca un titirez care se freacă de osânza somnului

Far orb a cărui față eclipsată

Nu proiectează decât raza amorțită a spaimei

 

Imensa închisoare de ceară

Zidește sub forma ei goală

Un cadavru viu de femeie

Ce roade dinăuntru viața statuii

 

La fiecare rotire care se petrece cu o lentoare groaznică

Cadavrul viu al femeii zidite

Scoate un enorm strigăt silențios

Care scutură imperceptibil ceara

 

Pentru spectatorul fascinat

De prima rotație fața e mascată de un nor

Roșu care se întinde

Asemenea caracatiței care absoarbe sângele în străfundul oceanului

 

La a doua rotație fața se înnegrește

Precum o mască pudrată și uleioasă de calamină

 

La a treia rotație într-o lentoare oribilă

Fața își arată dinții

 

Spectatorul adoarme

 

Și se trezește zidit

În pântecul cadavrului viu de ceară

Într-o lume care se rotește cu o lentoare groaznică

Plină de fierăstraie și șobolani

 

 

Viața mascată

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll to top