poeme de Marius-Iulian Stancu

#

 

tu care miști mâini pe lângă corp

nu la chiloței cu mărgele ne îndemni

să privim strălucind în noaptea sufletelor noastre

dacă nu e fantezie fetiș poți să îmi scoți ochii doamne

dă-mi peste mâini iubitorule

cu limbi de foc să le arzi.

#

 

e doar una dintre zile pentru tine fată sexy

în habitat întinzi mâna după pisică

peste geam privești băiatul

stropind la verdeață prin grădini

lași pielea învăluită în strălucire

tu care întorci obraji la pupat

pe tine te cântă menajerele.

 

#

 

culcată pe spate brațele

în jurul corpului pe care îl ridici

de la bazin îl faci peste sol obiect animat

cu băiatul veghetor la activitatea electrică a mușchilor

cu palme și genunchi pe podea

[cum femeile în templu stăteau

cu chip acoperit din teama de îngeri]

lași în spate piciorul te faci mamifer

visător la noi teritorii

cu băiatul făcut element de rezistență

[dacă nu ai băiat bună e banda elastică ori

săculețul de nisip]

în timp ce aștepți și mâna ține strâns

sau mângâie bara la gym

îți depărtezi picioarele ușor

cât pe băiat să nu îl smintești

încordezi fesieri cât de mult poți

faci o mică pauză apoi repeți.

 

 

 

tu vrei de la mine extaz dar eu

 

și dacă dansez țin mâinile

în buzunare mișc corpul ușor

inima se încălzește doar puțin la

căldura din microunde pierduta

de pe la periferii de prin venele

unde nu curge sângele imperiului

privesc pătrățele în ecranul gigant pe

un abdomen lucrat este o apocalipsă

un sfârșit pe care nu îl voi mai apuca

la marginea galaxiei sus

să avem inimile să citesc poezii

computerului de la bord

să dansez pe ritmuri

electro-pop până rămân

fără oxigen.

 

 

 

hărțile iubirii

 

sunt nu activez

compensație răsfăț invadare

ca un foto uitat pe masa cu prăjituri

ca o pereche de louboutin’s

găsită în tomberon

dintr-o viață asaltată de dramă

doar negru și mult auriu

strălucirea angelică de pe țoale

oja cu sclipici a fetelor întoarse

în plerom în globul disco

îți spun mituri

și exerciții fizice

mușchii băieților trudesc chiar acum

fascismul în sală

cu gândul la eroism

și măști de gaze

la ziua în care cei aleși vor fi îmbrăcați

în exoschelet.

#

din pe tine te cântă menajerele (Casa de Editură Max Blecher, 2017)

1 Comments

  1. Pingback: EgoPHobia #54 — sumar | www.egophobia.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.