poem de Ionuț Manea

O viață ordonată

O viață ordonată
Este atunci când dormi
Cu degetele pe afară
Iubita o împarți
O parte tatălui tău
O parte prietenilor
Și ce mai rămâne o înghesui
Într-un tub din care trag toți
Ecourile se-mprăștie în cameră
Precum un fum albicios de lemn bun
O viață ordonată
Este atunci când o treci prin mașina de tocat carne
Sătul și sărac
În vintrele mele s-a așezat o ordine
Ca un fluture mort
În vintrele mele zac toate femeile pe care le-am iubit
Fără să-mi dau seama
În vintrele mele haosul e mic și neîngrijit
Ca un copil de țigan

Am plecat dis de dimineață să-mi găsesc jumătatea
Eterul sunt eu în cămașă de noapte
Fără sânii ei sunt amorf
O bucată de fier vechi îngropată în mraniță
Peste care trec șobolanii ritoși
Cu manualele sub braț
Citesc și se roagă
Cu sârg
Prefăcuți
Într-o ordine fragilă peste care bătrâna lună
Micționează în toiul nopții toate acele resturi
Cu care nu am știut ce să facem
Și râurile dușmanilor nepăsătoare
Aduc mici bucurii ce explodează

Exhaustivele plăceri în roiuri se ridică
Albinuțe neobservate
Elefanți aroganți

O viață ordonată este atunci când cântă cocoșii
Poeziile lor informe ispititoare
Gleznele tale sună așa
Când le întorc ca pe ceasurile vechi din antreu
Jocul mărgelelor de sticlă
Se manifestă ca un flux al conștiinței
Acolo în ultima ladă îndesăm rochiile de vară
Rochiile de seară fără să simțim nimic
Gusturile se clatină la vederea ei
Carnea se urnește din loc
Și pleacă de capul ei prin găurile amintirilor
Legea melcului se propagă prin intestinele neînțelese
Dar avide
Numerotăm senzațiile
Le-nchidem într-un ochi de sticlă
Prin care lumea se vede ca o fată moartă
Întinsă și supusă legilor gravitației
Atunci când preotul te-a întrebat
Se legănau degetele lui vulnerabile
Pe corzile unui capelan mic și îndesat
Tu ezitai și era suficient
Se evaporau toate gândurile crescute la fermă
Grase și roșii
Glasurile încapsulate în plămânii greierilor
Se rostogoleau peste câmpul proaspăt arat
Mai eram și noi prin preajmă
Râdeam copios
Sub sânul gigantic încărcat
Peste noapte devenim larvele propriilor vise
La care am trudit
Fără să tragem concluzii iluzorii
Soarele de după dealuri ne-a așezat în pătuțurile noastre
Ca la început
Deschiși și intransigenți
O viață ordonată este atunci când genele se aliniază cuminți.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.