poem de Ionuț Manea
O viață ordonată O viață ordonată Este atunci când dormi Cu degetele pe afară Iubita o împarți O parte tatălui tău O parte prietenilor
Soholodova
de Ionuț Manea Toată viața am muncit ca o proastă. Am grijă de doamna Pavelescu de câțiva ani. Viața mea este simplă. Mă trezesc la opt, spăl, fac de mâncare, șterg praful. Aceeași rutină. Nimic deosebit. Bărbatul mi-a murit acum zece ani de cancer la prostată. Ne-am iubit mult, dacă nu ar fi avut toată […]
Piedestal
de Ionuț Manea Pe stradă erau puțini oameni. Grăbiți, șovăielnici ca și cum fiecare în parte, pe ascuns, ar fi avut de suferit. În diminețile ploioase obișnuiesc să merg pe jos și de cele mai multe ori întârzii la muncă. De fiecare dată îmi atrage atenția câte ceva. Un om cu trăsături profunde, un câine […]
Fericirea
de Ionuț Manea În răstimp Teofil o urmărea pe Ester. O urmărea așa cum văzuse el într-un film. Și se gândea dacă Ester ar fi putut să-i devină soție. În pod găsise o poză veche, alb-negru, cu oameni chipeși. Nu știa cine sunt și nici nu vroia să întrebe pe cineva doar pentru a […]
Melcul
de Ionuț Manea Aseară am adormit pe jos alături de cincisprezece muncitori îmbrăcați în dungi negre. Mi-am impus să nu-i prezint decât pe cei în care am încredere. În muncă am încredere dar în hăitașii ei nu. În cameră mai erau o igrasie proaspătă și un miros de șoarece; din când în când camera […]