[fragment de roman]
de Paul Chetreanu-Don
Ultima perioadă era una pe care Karl o considerase mai prolifică. După cele două futaiuri cu Luize și Nicole, o pulsiune stranie îi cuprindea ființa. Era ca un instinct animalic maniacal care îi determina majoritatea acțiunilor. Parcă începuse să se sălbăticească, nepăsarea față de lumea din jur se instalase ca un granit în sufletul acestuia. Cantitatea de alcool rămăsese aproximativ aceeași însă rolul alcoolului își schimbase funcția. Dacă în trecut, în zilele de depresie, alcoolul îl ajuta pe Karl să uite de povestea de iubire cu Marta și de remușcările și vinile corelate la despărțirea acesteia de el, acum acele zile păreau că-și luaseră zborul fără vreun motive anume, iar alcoolul îi oferea un soi de puteri supranaturale. Îl ajuta să se dezinhibe, să lase la lumină toată partea lui pulsională și să nu se mai reprime în interiorul ființei sale. Ultima lună și interacțiunile cu oamenii din cadrul ei, îl scoseseră pe Karl din peștera întunecată a depresiei. Începuse să se spele, să se mai aranjeze câteodată, să-și deschidă ochii față de exterior și cel mai important pentru el, să-și regăsească pasiunea pentru pictură și puterea de a picta din nou. În sinea lui încă nu își explica ce se întâmplă cu maniera asta nouă și bizară prin care a început să picteze și să-și contureze tablourile: acea ejaculare pe pânză tabloului vopsit în negru și schițarea unui schelet din propria spermă îi păreau în continuare tare bizare însă era atât de încântat că reîncepuse munca la tablouri încât nu își bătea prea mult capul cu această stranietate. Prea mult timp și-a tot iritat gândurile cu culpabilizarea propriei ființe astfel că, acum dorește să se simtă liber și să guste din viață, să caută plăceri simple și să-și hrănească strict caracterul hedonic al personalității sale.
Era vineri seara. Ziua trecuse destul de anost, fără vreun eveniment notabil sau incitant. Karl stătea în apartamentul lui care încă avea semnele perioadei depresive impregnate în el: sticle de alcool goale, muguri de țigară ce erupeau ca un vulcan din scrumieră, haine aruncate în fiecare colț, mizerie, o degringoladă totală. Tot acest aranjament din apartament îi provoca o neliniște interioară. Haosul dintre pereți îi readuceau în planul conștiinței prezente perioadă grea prin care a trecut și cât de distrus emoțional a fost. Nu mai dorea să se gândească la acea perioadă absolut deloc. Voia să privească înainte și să-și vadă de viață, să se bucure de ea. Fiind plictisit, stătea pe canapea pe petecul care nu era umplut de haine și de deșeuri alimentare, gândindu-se că trebuie să facă ceva să iasă din acest spațiu infectat care îi părea un infern. Lua telefonul în mână și intrase pe Google căutând ceva activități sociale prin Viena. Văzuse că la opera este spectacolul Don Giovanni însă îi părea o chestiune mult prea intelectuală pentru starea lui. La cinema rula „La mala education” de Almodovar, nici acesta nu îl tenta căci îi stârnea ideea de plictiseală. La teatru se juca o piesa după Sarah Kane, nici nu voia să audă de vreun stimul legat de depresie. Navigând pe Google, mai găsise ceva petreceri cu muzică electronică însă nu erau pe gustul lui iar după alte câteva evenimente pe care le văzuse și nu-i stârneau interes, a zărit că în barul Replugged cântă o formație care îi era dragă în adolescență: Die Toten Hosen.
– Aste e! Își spusese Karl. Aveau și un after party după concert în care, din review-uri părea ca muzica e pe gustul lui și oamenii se distrează. Singura problemă: era sold out. Nu mai găsea niciun bilet pe site-urile oficiale. Karl se enervase brusc.
– Pizda mă-sii! O dată în an vreau să fac si eu ceva și nici atunci nu se poate. Ce ghinion, ce ghinion… ce dracu să fac altceva? Karl începuse să caute alte evenimente posibile la care să participe însă mintea i-a rămas ancorată la acel concert. Nu se putea decupla nicicum de pe faptul că nu reușise să găsească bilet la concert. Și-a trântit telefonul de masă și și-a aprins o țigară.
– Bag piciorul! Urlase Karl frustrat și nervos. După ce a tras două, trei fumuri de țigară și calmase îi veni ideea să intre pe evenimentul concertului pe Facebook și să vadă dacă nu cumva sunt ceva oameni care nu ajung la concert și doresc să-și vândă biletul.
– Aste e! Sigur câte-un dezorganizat ca mine nu ajunge la concert și își vinde biletul, căci oamenii din ziua de astăzi sunt prea jidani să-și permită să piardă vreun cent și cu căcatul asta de internet poți face orice tranzacție la negru, sigur găsesc eu ceva. Își spusese cu entuziasm și nerăbdare în suflet. Totul părea perfect, există doar o mică problemă care nu părea majoră dar totuși pentru el era. În timpul relației cu Marta, Karl își dezinstalase Facebook-ul și își dezactivase contul. Nu era o problemă majoră căci putea să și-l reactiveze oricând, însă își jurase că nu mai intră în viața lui pe acest site de socializare căci avusese niște certuri cu Marta legate de niște like-uri și cereri de prietenie pe care ea le suspecta ca fiind niște posibile infidelități ale lui Karl.
Ce dracu mă fac? Futu-i! Mi-am jurat că nu mai deschid porcăria aia de Facebook! În pula mea, de ce totul trebuie să fie complicat?! Nu poate veni nimic ușor și de la sine fără a depune efort? Nu putea să mai existe niște bilete disponibile și să-l las dracu de Facebook? Nu! Nu îmi reactivez contul!
Karl își trântise din nou telefonul de masă și își aprinsese o nouă țigară. S-a ridicat să meargă până la frigider pentru a-și pune un pahar cu vodcă. Reîntors pe canapea, cu paharul de vodcă în mână, căută cu nervi pe Google bilete la concert însă, bineînțeles, să nu aibă legătură cu Facebook-ul. După 45 de minute își trântise iar telefonul de masă, se îndrepta spre frigider și își mai turna un pahar sănătos de vodcă. Se așeza din nou pe canapea și își aprinsese o altă țigară cu care termina cel de al doilea pachet pentru ziua de astăzi. Era 21: 22. LA ora 23:00 începea concertul. Resemnat și în același timp nervos, luă o gură sănătoasă din paharul de vodcă care începuse deja să îl pilească. Tentația de a-și reactiva contul de Facebook era mare însă încă Karl îi rezista. Mai luă încă o gură de vodcă cu care îi dăduse groapă paharului. Cu țigara în gură se îndrepta din nou spre frigider zicându-și în cap repetitiv ca nu își va reactiva contul. Deschisese ușa de la frigider, luă sticla în mână dorind să își mai toarne un pahar de vodcă. În data ce se apropia de turnarea vodcii în pahar, a trântit paharul de gresie făcându-l cioburi și a pus sticla de vodcă la gură, din care mai era cam jumătate, și o turnă toată pe gât.
– Mamă ce dușcă bună! Spusese Karl trăgând o râgâitură sănătoasă urmată de un ultim fum de țigară.
– Bag piciorul! Nu mai am nici alcool, nici țigări în casă. Trebuie să ies neapărat din văgăuna asta. Ușor disperat, Karl se îndreaptă spre masă, lua telefonul în mână și, impulsiv, fără vreun discernământ, căci îi era cam afectat de la ultima gură lungă de vodcă, își reactivează contul, dă like la pagină barului, intră pe event, bifează going și caută bilete printre postările oamenilor. La un moment dat se lovește de o postare: o prietenă de a mea nu ajunge la concert și am un bilet de vânzare. Detalii în privat. Dă click pe persoană și observă că e o tipă cu care făcuse acum ceva timp sex, cu mult înaintea Martei, dar despre care știa că era plecată la studii în Anglia. Intrase iar într-o mică ambivalență dacă să îi scrie sau nu însă deja era destul de pilit, astfel că, impulsul de a merge la concert cotropea orice urmă de rațiune.
– Tania, ce mai faci? Nu ne-am mai auzit de-o viață. Îi scria Karl pe messenger-ul de pe Facebook.
– Karl?! Ce surpriză! Nu m-aș mai fi așteptat la vreun semn de la tine… mai ales la cum te-ai comportat ultima dată cu mine. Tania nu se putu abține să nu îi transmită o săgeată mică lui Karl având în vedere că după ultimul lor futai, Karl o aruncase afară din casă în toiul nopții după ce îi slobozise pe față.
– Da, știu că nu a fost prea plăcută ultima noastră întrevedere însă nu de aia îți scriu. Îți scriu în legătură cu biletul pe care îl ai de vânzare la concertul Toten Hosen.
O pauză se așternuse. Pe ecran, Karl vedea cum apărea și dispărea typing, apoi iar apărea apoi iar dispărea. Tania se tot gândea ce să facă. Pe de-o parte nu voia să vândă biletul boului care a umilit-o și a aruncat-o afară din casă goală cu sperma lui pe față, pe altă parte nu îi stricau niște bănuți în plus căci prietena ei i-a dat biletul să i-l vândă dar Tania nu se gândea serios să-i dea banii acesteia în caz că reușește să-l vândă.
– Deci? Scrisese Karl.
– Bine. Hai că ți-l vând. Numai că nu vreau să-ți văd fața aia prin preajma mea că poate o să-i dau un pumn. Sunt încă extrem de supărată pe tine. Ți-l vând dar cu condiția să stai departe de mine.
– Perfect. Înțelegerea e înțelegere. Așa voi face și sincer Tania, chiar îmi cer scuze pentru cum m-am comportat. Știu că am fost un bădăran, îmi cer iertare.
– Hai, lasă vrăjeală. Dă-mi un semn când ajungi aici să ies să-ți dau biletul. Să ai bani ficși: 110 euro. Sau, de fapt, dacă îl vrei așa tare 200 de euro.
– 200???
– Da Karl: 200! Îl vrei ori ba?
– Bine îl iau. Îți scriu când sunt afară.
– Pa.
Tania era satisfăcută că măcar îl jecmănește un pic de bani pe Karl și-l pedepsește pentru cum s-a comportat cu ea.
– 200 de euro… ce curvă proastă-i Tania asta, dar astea e, vreau să merg la concert și oricum m-am și comportat ca un căcat cu ea. E normal să mi-o dea înapoi cum poate, dar cu sperma pe față tot nu o să fiu în stradă își spusese Karl ușor amuzat de situația din trecut cu Tania.
Își comandase un taxi, căci deja era târziu, 23:08, întârziase un pic la concert însă din conversația cu Tania își dăduse seama că concertul nu începuse încă. Și-a luat ceva haine murdare rapid pe el și a coborât așa nespălat de dimineața în graba spre taxi. Îi spusese șoferului adresa și îl rugase să oprească pe drum undeva de unde să își poată cumpăra țigări. La 23:20 Karl coboară din taxi și îi scrie Taniei:
– Sunt în față, te aștept!
Tania văzuse mesajul imediat însă nu îi răspunsese intenționat dorind să-l lase să aștepte. După cinci minute un al mesaj din partea lui Karl.
– Tania! Am ajuns! Pe unde ești?
Simțea disperarea din mesajele lui Karl și îi trecu un gând să nu mai iasă și să-i dea biletul însă nevoia de cei 200 de euro o bâzâia mai puternic decât ideea de a-l pedepsi.
– Ah ce l-aș lăsa pe cretinul asta afară. Exact așa cum m-a lăsat și el în stradă își spusese Tania însă după 15 minute în care Karl i-a mai scris patru mesaje, la ora 23:38, Tania ieșise în fața barului.
– Arata-mi banii! Ușor agitat, Karl se cotrobăie prin buzunare și scoate patru hârtii de 50 de euro.
– Uite aici sunt bani! 200 de euro așa cum mi-ai cerut.
Tania îi întinde biletul și concomitent îi smulge banii din mâna lui Karl, își întoarce spatele și, fără să mai scoată un cuvânt, pășea lent îndreptându-se spre intrarea barului. A deschis ușa, în timp ce Karl stătea stupefiat neînțelegând ce se întâmpla, și și-a întors privirea și i-a tras cu ochiul iar apoi a dispărut dincolo de ușă.
Karl stătea perplex, uitându-se în gol la ușa care s-a întins în spatele Taniei. După câteva clipe își spusese:
– Tare femeia asta! Ce futauiri bune am tras cu ea. Dar astăzi de abții Karl, bine? Las-o în pace că vezi că încă e supărată pe tine. Fii mulțumit că măcar ți-a dat biletul și te-a scos din mocirla aia a casei.
Își dăduse o palmă scurtă că să-și revină la realitatea și pășea pe urmele Taniei în bar. I s-a scanat biletul, i s-a pus o brățară și din holul barului se deschide o sala mare cu trei baruri și o mulțime de oameni care strigau: To-ten Ho-sen! To-ten Ho-sen! To-ten Ho-sen! Concertul încă nu începuse, lumea își chema formația pe scena. Karl stătea și privea ușor confuz, el nemaifiind obișnuit de mult timp cu o astfel de mulțime și, anxios, ușor timid, se îndreaptă spre un bar cu pași mărunți, lovindu-se de oamenii din mulțime pentru a ajunge la bar de unde să-și comande un pahar de vodcă. Nu-i plăcea să amestece barurile deși, de multe ori, fiind în criză de alcool, punea la gură orice avea la îndemână, însă atunci când făcea asta mahmureala de a doua zi era cumplită, astfel că, încerca pe cât posibil, să rămână pe același tip de alcool într-o seară de băut.
– Cum dați vodcă?
– La 40.
– Dă-mi patru într-un pahar!
– Adică vodca orange, cu suc de portocale peste vodcă?
– Nu omule, patru de vodcă într-un pahar cu câteva cuburi de gheață fără alte artificii.
Barmanul făcuse ochii mari și a început să execute comanda. Între timp, Karl privea prin mulțime căutând undeva privirea Taniei însă nu era de găsit din poziția în care se afla el.
– 80 de euro vă rog! Îl întrerupsese barmanul pe Karl din căutarea Taniei. Plătise, își luă paharul cu vodcă și-l dăduse tot pe gât.
– Încă unul va rog!
– La fel?
– Da, patru de vodcă într-un pahar cu câteva cuburi de gheață fără alte artificii spusese Karl ușor iritat de întrebare și privirea barmanului. Între timp se făcuse ora 00:03 și formația urcase pe scenă. Karl luă paharul cu el și intrase prin mulțime să poate vedea mai bine concertul. Se poziționase în fața sunetistului căci îi vânduse un pont un amic de al lui ca acolo se aude tot timpul cel mai bine. Pe lângă sonorizarea mai bună, Karl era și pe centrul spațiului de unde putea să privească mai bine mulțimea, fiind preocupat de găsirea Taniei. Concertul a început în forță cu hitul Paradis, urmate de alte melodii ca Alles aus Liebe sau 10 kleine Jägermeister, la care Karl cânta cu mult drag alături de mulțime și de formație, amintindu-și cu nostalgie de vremurile din liceu. Pe la mijlocul concertului, radarul lui Karl o localizase pe Tania, însă dorea să respecte înțelegerea cu ea, astfel că, nu a făcut nicio mișcare spre ea pe tot parcursul concertului, singura deplasare a lui fiind până la bar pentru a-și mai comanda același „patru de vodcă într-un pahar cu câteva cuburi de gheață fără alte artificii”. La finalul concertului, Karl ajunsese la patru pahare, fără a-l lua în calcul pe cel pe care îl dăduse groapă la început. Concertul se terminase, oamenii din mulțime se îndreptau fie spre garderobă, fie spre ieșire pentru a părăsi localului. Karl era destul de beat. Voia să mai facă ceva ca să nu meargă înapoi în casa singurătății lui, chiar dacă nu plecase cu această intenție de acasă, însă atitudinea Taniei și amintirea futaiurilor cu ea îi stârnise apetitul sexual, astfel că, și-a prelungit șederea în bar și după terminarea concertului.
În timp ce o bună parte din oameni părăseau localul, Karl se instalase la bar unde își mai comandase un pahar. Încetinise un pic procesul băutului de vodcă căci știa că dacă mai dă unul două groapă, cel mai probabil nu va mai fi în stare să mai presteze vreun act sexual. După ce s-au mai răsfirat oamenii din bar, el ieșise afară să fumeze o țigară în stradă. Ulterior a reintrat în local și se îndreptase spre baie. În apropierea toaletelor, o văzuse pe Tania care aștepta la coadă, dorind și ea, asemeni lui Karl, să scape de surplusul de lichid pe care îl avea la bord. Karl a trecut pe lângă ea ca și cum n-ar fi zărit-o. A intrat în baie, și-a scos pula și ținând-o în mâna dreaptă a început să urineze în pisoar. În timp ce se pișa, se gândea cum să o abordeze pe Tania la ieșirea din toaletă. Tania nu era o tipă extrem de frumoasă. Un păr brunet cu niște ochi albaștri, îmbrăcată adesea în piele, căci era o împătimită a rockului, niște buze cărnoase pe care și le ruja cu un roșu aprins, făcându-le parcă mai atrăgătoare pentru a-ți băga ceva între ele. Era scundă, cracii destul de mici, nu chiar pe gustul lui Karl, însă avea niște sâni extremi de frumoși și fermi. Pe lângă sânii ei, pe Karl îl atrăgea extrem de puternic atitudinea ei directă și dominatoare și mai știa un aspect, ceea ce nu neapărat se putea observa din înfățișare, că îi plăcea pula la nebunie. În trecut când au avut acele experiențe sexuale, Tania avea un comportament de nimfomană. Odată ce intrai cu ea în pat, trebuia să o fuți de patru, cinci ori ca să liniștești animalul. Pe lângă asta, era destul de sălbatică în pat: îi plăceau micile agresiuni, care provocau atât durere cât și plăcere, îi plăcea la nebunie să o ia în gură și avea un fetiș cu sexul anal. O înnebunea să fie penetrată în cur și dacă era posibil concomitent și în pizdă cu un vibrator, asta dacă nu cumva erau doi bărbați prin patul ei. Nu era o tipă prea inteligentă însă știa tot timpul ceea ce vrea și acționa direct fără să se gândească prea mult la riscuri sau consecințe. Era independentă, autentică și îi plăcea să guste din viață la maximum.
Cu pula în mână, pișându-se în pisoar, lui Karl îi reveneau multe scene sexuale cu Tania în minte. Cum o futea în cur, cum o trăgea de păr, cum îi ejacula în gură și Tania storcea pula de sperma acestuia înghițând toată sperma lui din pulă. Însă, ceea ce îi rămăsese cumva cel mai impregnat în amintire, era acea noapte când își frecase pula între sânii ei și își dăduse drumul pe fața Taniei iar ulterior o aruncase în stradă goală, aruncându-i hainele de pe balcon și făcând-o curvă. Această ultimă amintirea îl făcea și acum să rânjească pe Karl. Pe de-o parte știa că a fost nesimțit făcând asta însă, în același timp, se simțea puternic și bărbat că a pus o femeie într-o poziție extrem de umilitoare. Umilința ei îi creștea lui egoul, îi hrănea atât orgoliile cât și masculinitatea.
– O să mă refuze! O să mă refuze! Nimeni nu trece peste așa ceva. Ei și ce dacă o să mă refuze, am trecut eu prin mai grele. Îi doar o pizdă proastă la care îi place pula. Dacă îmi dă cu flit ea pierde… nu o să aibă parte de pula mea în seara asta. E o tâmpită dacă mă refuză la ce partide am avut cu ea și câte orgasme i-am provocat. Gata! Mă duc să o abordez, văd eu ce iese. Dacă nu mă vrea, mai sunt destul prăzi prin local.
Karl își luă inima în dinți după acest monolog în care încerca să se îmbărbăteze și ieși pe culoarul de la toaletă unde Tania încă aștepta să ajungă în baie. Avea o ușoară tahicardie însă asta nu-l putea opri să meargă la vânat.
– Tania! Exclama Karl, dorind să pară surprins de vederea ei acolo.
– Ce dorești, Karl? Îi replică Tania cu o privirea ușor dezgustată și un ton la vocii rece și sec care clar nu dădea curs unei conversații.
– Haide Tania, au trecut ani buni de când s-a întâmplat povestea aia orbilă. Sincer, chiar m-am gândit de multe ori să îți scriu și să-mi cer scuze însă mi-era rușine de ceea ce am făcut. Eram beat! Știi că omul nu e în firea lui când e beat. Asta clar nu e o scuză pentru ce am făcut însă ceea ce contează este că îmi pare sincer rău și aș dori să mă revanșez cumva față de tine.
– Lasă-mă, Karl, cu poveștile astea. Ai fost un țăran notoriu!
– Așa-i, ai dreptate dar să știi că îmi pare sincer rău. Chiar nu pot face nimic să mă ierți?
– Nu!
– Și vrei să ți această supărare pe viață?
– Da!
– Ești figură…
– Figură? La cum m-ai făcut să mă simt bucură-te că mai ești în viață!
– Chiar așa rău a fost?
– Da, Karl, chiar așa rău… cum crezi că se simte un om când…. și brusc Tania se oprise, fiind jenată de ceea ce urma să zică și de urechile fetelor care așteptau la rând care deja păreau tot mai curioase de discuție.
– Un om când? continuă Karl.
– Karl, sunt oameni aici! Îi șoptea Tania la ureche lui Karl.
– Nu vrei să vorbim altundeva? Hai să ne vedem la bar și ne luăm ceva de bău și lămurim povestea.
– Nu Karl, am stabilit ceva când ți-am vândut biletul.
– Știu Tania, dar chiar mă simt nasol față de tine și vreau să mă revanșez.
Ochii și urechile fetelor din rândul de la baie deveneau tot mai curioase și atente față de discuția celor doi ceea ce îi stârnea o jenă Taniei. Ca să scape de jena situațională, Tania îi spune lui Karl:
– Bine, bine. Hai du-te la bar și ne vedem acolo. Vezi că e și Greta cu mine. O mai știi?
– Greta? Cum să nu. Ce ființă nebună.
– Du-te caut-o la barul din dreapta și ne vedem acolo.
– Perfect.