Straniul caz al Doctorului Eliade și al Domnișoarei Christina

(Studii fantastice)

de Oliviu Crâznic

M. Eliade (1907-1986) a fost un filozof, istoric al religiilor, mistic (întreaga viață și operă îi sunt profund marcate nu doar de teoriile, ci și de practicile spiritualității orientale) și prolific scriitor român, recunoscut și apreciat pe plan internațional („doctor honoris causa” al universităților, repectiv membru ori membru-corespondent al academiilor din mai multe țări).

Din punct de vedere al teoriei literare, Domnișoara Christina (1936) aparține stilului funcţional beletristic, curentului literar decadentist (G. Călinescu asocia această operă literară romantismului, dar, în opinia noastră, Domnișoara … se încadrează, mai degrabă, în curentul literar succesor), categoriei estetice a fantasticului, genului literar epic, speciei literare a romanului (nuvelei, după unii critici – ne raliem însă opiniei concurente, aflate în concordanță cu subtitlul ediției „princeps”) gotic, subspeciei literare a goticului supranatural.

Pentru subiectul romanului, reluăm aici prezentarea pe care am realizat-o cu altă ocazie, considerând-o edificatoare: „Pictorul Egor, profesorul Nazarie şi un doctor de la oraş se trezesc captivi într-o mreajă de vrăji şi vise otrăvite, la conacul unei boieroaice destrăbălate şi de mult moarte. Dar strigoii se pot ridica din mormânt pentru a bea sângele inocenţilor, căci moartea nu este întotdeauna definitivă…”.

O primă observație implică necesara paralelă cu faimosul roman Dracula: M. Eliade pare a fi dorit să ofere o replică autohtonă operei lui B. Stoker. De altfel, personajul principal negativ creat de autorul nostru aduce mai mult cu vampirii literaturii occidentale („miresele” arhicunoscutului Conte nu sunt, nici pe departe, singurul exemplu; să ne amintim de Moarta îndrăgostită a lui Th. Gautier, de Carmilla lui J.Sh. Le Fanu ș.a.m.d.), decât cu strigoii ori cu moroii folclorului românesc. Aceasta nu înseamnă, însă, că specificul național (ușor identificabil în decor și în dialoguri, chiar dacă nu și în intrigă) ori auctorial (conotațiile metafizice) sunt absente în Domnișoara Christina; subiectul nu se dovedește original, dar modul în care a fost tratat include suficiente elemente de originalitate.

Pentru a doua observație, ne vom opri puțin asupra Cuvântului-înainte, în cadrul căruia M. Eliade se delimitează ferm de fantaștii romantici germani (de care îl apropia G. Călinescu) și de fantasticul unor autori precum E.A. Poe. Această delimitare este, însă, în mod evident artificială și ne pare a nu fi altceva decât o manifestare a orgoliului scriitoricesc: Domnișoara Christina este efectiv „împănată” cu trimiteri, directe și indirecte, la creațiile goticului apusean – de la epigraf, până la cărțile din biblioteca „strigoaicei”. Desigur că diferențe între creația lui M. Eliade și cea a predecesorilor săi romantici și decadentiști există, dar acestea nu au, în nici un caz, anvergura unei „rupturi de tradiție”, semnificând, mai degrabă, o simplă și firească adaptare a speciei literare.

În al treilea rând, dorim să menționăm soarta nedreaptă pe care a avut-o acest roman – atipic lui M. Eliade, probabil cea mai „occidentală” scriere a sa: chiar dacă după căderea regimului comunist din România autorul a fost introdus în programa de bacalaureat, au fost selectate, în acest scop, creații mult inferioare (cum ar fi, spre exemplu, La țigănci) – și, totodată, mult mai puțin atractive pentru cititorul adolescent (stârnirea ori dezvoltarea apetitului pentru lectură reprezintă un factor demn de luat în considerare în stabilirea programei școlare, în special într-o vreme în care ne plângem constant – și nejustificat, dar acesta este un subiect pe care l-am mai abordat și îl vom mai aborda cu alte ocazii – că „noile generații nu mai citesc”).

În sfârșit, faptul că romanul a avut parte de două ecranizări, ambele imperfecte, totuși îndeajuns de reușite (în anii 1992, respectiv 2013), precum și de numeroase traduceri (în limbile: franceză, germană, italiană, spaniolă, rusă, japoneză etc.), denotă un interes public care subzistă, remarcabil, în ciuda trecerii timpului (inclusiv pe plan internațional). Se impune, astfel, o reevaluare critică a importanței acestei opere în istoria literaturii române. În opinia noastră, fără a se ridica la nivelul Arancăi lui Cz. Petrescu, rămâne unul dintre vârfurile beletristicii eliadești, alături de scrieri precum Maitreyi ori Nopți la Serampore (aceasta din urmă, de asemenea subapreciată și cu un potențial succes cultural, până în prezent, insuficient exploatat).

Despre autorul rubricii:

 

OLIVIU CRÂZNIC (n. 1978; părinții: Oliviu, prof. evidențiat gr. I Lb. și lit. română, distins cu diploma de onoare „Creativitate și eficiență”, și Dorothea, prof. gr. I Lb. și lit. română; studii: licențiat în „Științe juridice”, specializarea „Drept”, cu lucrarea de diplomă intitulată Particularități tactice privind confruntarea dintre inculpat și persoana vătămată, susținută la disciplina „Criminalistică”, și absolvent al unui curs de formare a mediatorilor) este scriitor (prozator și poet), traducător literar, antologist, critic literar, conferențiar şi consilier juridic (membru al Ordinului Consilierilor Juridici din România și al Colegiului Consilierilor Juridici București). În 2010, a publicat romanul gotic …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (Ed. Vremea). Ulterior, a publicat numeroase povestiri şi nuvelete (majoritatea se regăsesc în volumul de colecție Ceasul fantasmelor, Ed. Crux Publishing, 2015), foarte bine primite de critică şi de public, şi a câştigat numeroase premii, inclusiv un premiu acordat de Societatea Europeană de Science Fiction. A fost publicat în diverse antologii şi reviste alături de nume importante ale literaturii universale contemporane (G.R.R. Martin) sau clasice (A.C. Doyle, R.E. Howard, R. Kipling, H.P. Lovecraft, G. de Maupassant, Saki). Apare menționat în monumentala The Encyclopedia of Science Fiction (ed. J. Clute, P. Nicholls), iar operele lui fac obiectul unor studii de specialitate (publicate inclusiv în volume apărute sub egida Fac. de Lit. din varii centre universitare): Once Upon Atrocity. Gothic Music Influences in the First Romanian (Neo)gothic Novel (dr. dr. Șt. Bolea), Hero and Villain in Hôtel Transylvania and in Crâznic’s Nightmare (dr. E. Atudosiei) ori masterate: Oliviu Crâznic, … și la sfârșit a mai rămas coșmarul (M. Vlatković, Vampirul balcanic p. 35-42, Univ. din Zagreb, Fac. de Ştiinţe Sociale și Umaniste). Apare, ca personaj, în nuveleta Ispășirea, scrisă de prof. doc. C. Mitoceanu. Cronicile de carte, articolele şi studiile sale de teorie şi istorie literară sunt apreciate pe scară largă – unele dintre acestea fiind publicate şi peste graniţă, ceea ce i-a conferit statutul de membru al organizației scriitoricești și artistice Imagicopter: The Author/Artist Cooperative (2012-2017). În România, a fost invitat, în mai multe rânduri, să vorbească studenților Fac. de Lb. și Lit. Străine a Univ. din București (prelegerea Literatura gotică și romantismul întunecat american. Sec. al XIX-lea: Hawthorne, Melville, Poe și moștenirea lor culturală) ori studenților Fac. de Lb. și Lit. Străine a Univ. Creștine „Dimitrie Cantemir” (prelegerea Lumi ficționale în literatura modernă, în colaborare cu conf. univ. dr. A.M. Negrilă), a jurizat (împreună cu conf. univ. dr. A.M. Negrilă) Concursul de creație literară pentru elevi, studenți și masteranzi: Proză scurtă organizat de Fac. de Lb. și Lit. Străine a Univ. Creștine „Dimitrie Cantemir” (ed. I-III, 2018-2020), a participat la sesiunea științifică a Academiei Române – Divizia de Logică, Metodologie și Filosofie a Științei, cu comunicarea Literatura științifico-fantastică și căutarea (modelarea?) viitorului, fiind prezent, cu studiul Teoria colapsului civilizației în literatura anticipativă de avertisment, și în NOEMA (revistă a Academiei Române). A participat, în calitate de moderator al serii dedicate literaturii SF, la cea de a VII-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură de la București și, în calitate de invitat al „Casei Fantasy” (moderator: D. Doboș), la cea de a VI-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași. A participat, în calitate de invitat, în repetate rânduri, la emisiuni culturale televizate sau radiodifuzate. În prezent, colaborează cu revistele culturale EgoPHobia (în paginile căreia deține rubrica Studii fantastice) și Apostrof (revistă a Uniunii Scriitorilor). Pagină virtuală oficială: Facebook: Oliviu Craznic (https://www.facebook.com/oliviucraznicofficialpage).

Foto autor: Mihaela Nazarie.

„Oliviu Crâznic chiar este un romantic, un personaj coborât efectiv din propria-i operă extraordinară și spectaculoasă, melanj de Baudelaire, Edgar Allan Poe și Walter Scott, sub ochii necruțători ai lui Bram Stoker și H.P. Lovecraft. Citiți-i romanul și povestirile și o să înțelegeți imediat la ce mă refer!” (Șt. Ghidoveanu, realizatorul emisiunii Radio România Cultural Exploratorii lumii de mâine, în Galileo Online, nov. 2012)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.